În anul 1977 coordonam practica unor studenți de la Secția de Informatică Economică a Faclultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, la Direcția Centrală de Statistică, sediul din Splai, acum demolat, acolo unde acum se află SITRACO. Nici clădirea istorică din metal a Halelor din Piața Unirii nu era demolată. Și cum ziceam, coordonam activitatea de practică în producție, căci acolo se perforau cartelele de la recensământul încheiat ceva ma devreme. Se stabilize ca studenților să le fie deschis în holul de la parter un chioșc de unde să-și cumpere câte ceva de mâncare. Numai că chioșcul nu a fost deschis. Un student a ieșit din clădirea CDS-Spali să-și ia un covrig din Piața Unirii de la Hală. A fost dat ca fugit din baza de practică, s-a alertat miliția și a fost identificat și adus în incintă. S-a făcut mare tărăboi pe chestia cu încălcarea disciplinei. Trebuie să spun căîn acele vremuri DCS avea regim militarizat, căci se lucra cu date secrete. Eu care eram coordonatorul de practică am fost chemat și obligat să informez ASE-ul. Mi s-a impus să stabilesc sancțiunea ce trebuie s-o primească studentul pentru acelact de indisciplină. Fără să clipesc am propus ca sancțiune exmatricularea studentului din toate instituțiile de învățământ superior din România. Directorul DCS, unul M. a îmbrățișat imediat ideia cu o plăcere de-a dreptul diabolică. Am anunțat la ASE. Și conducătorul meu de doctorat m-a întrebat, căci făcuse vâlvă nivelul sancțiunii, dacă mi-o mențin. Am spus că o mențin. Nici el nu era dumirit. Planul meu era foarte clar: sancțiune disproporționată=nu se aplică. Directorașul M mi-a promis că-mi dă hârtia cu solicitarea de sancționare. Zilnic i-o ceream și el nu mi-o dădea. La un moment dat, agasat de mine, mi-a zis s-o lăsăm baltă că nu vrea să se facă de râs. Era clar că strategia mea funcționase. Devenea ridicol ca penru un covrig, el să ceară exmatricularea studentului din toate instituțiile de învățământ superior din România. acă aș fi cerut o mustrare, cu siguranță că ar fi marșat și bietul băiat pentru un covrig ar fi încasat-o grațios. Când am revenit în ASE, secretarul șef pe care îl cunoșteam și care trebuia să primească hârtia, dar n-a primit-o mi-a zis:
- Bă Ivanușca, da'afurisit mai ieși,bă băiatule!
Când am aflat de solicitarea lui Ludovic ORBAN cu plângerea penală la adresa Vioricăi DĂNCILĂ pentru înaltă trădare, mi-a revenit în minte întâmplarea cu covrigul și cu ridicolul situației în care s-a pus M. acceptând fără să clipească o disproporție excesivă. Atunci era 1977 și abia avusese loc cutremurul, iar acum este 2018 și MĂRMUREANU tot vorbește de un cutremur devastator.
(25 mai 2018)
No comments:
Post a Comment