Mica corupție sau corupția mică?

Se zice că sunt cacofonii acceptate precum:

Monica Columbeanu

biserica catolică

Ion Luca Caragiale

tactica cavaleriei.

Dacă tot acceptăm ceva, probabil trebuie acceptate toate cacofoniile, căci nu sunt unele mai supărătoare auzului și altele mai puțin supărătoare, iar unele cacofonii se evită simplu. Să zicem Columbeanu Monica. Săzicem Caragiale Ion Luca. Să zicem strategia cavaleriei. Eu voi zice mica corupție, folosind intenționat cacofonia, căci chiar de cacao este această corupție, chiar dacă ea este mică, tot nasoală este.

Mica corupție are nenumărate forme de manifestare, din care enumăr câteva și anume:

- punerea de pile,

- băgatul plicului în buzunar,

- trucarea de concursuri,

- ignorarea elementului valoric,

- promovarea aiurea,

- introducerea factorului subiectiv,

- lipsa transparenței în decizii,

- tărăgănarea voită a aprobărilor,

- crearea de așteptări condiționate.

În cazul corupției mici nu se lucrează cu sume cu prea multe zerouri ca în cazul corupției mari. Acolo sunt puțini care furmă foarte mult. În cazul corupției mici sunt prea mulți care fură puțin. Numai că volumul furturilor totalizate din corupția mică este  de cel puțin 100 de ori mai mare decât tot ce se fură prin marea corupție. În plus, mica corupție generează o atmosferă atât de neprietenoasă încât paralizează întreaga evoluție a societății. Am stat câteodată să văd dacă există o profesie sau un loc de muncă, la stat sau la privați unde să nu existe acte de corupție, fie mică, fie mare. Concluzia nefericită pe care am tras-o este că nu. Există numai oameni care nu sunt corupți și nici coruptibili, oameni care devin periculoși pentru toți ceilalți și pe care masa corupților dispune de resurse imense pentru a-i izola, pentru a-i înlătura, pentru a-i marginaliza și în final îi îngenunchează până la anulare și dispariție. Societatea românească nu este pregătită să facă față luptei nici cu marea corupție și nici cu mica corupție. Societatea românească este acum într-o profundă degringoladă, iar bombardamentele media sunt foarte bine direcționate. Este foarte dificil de a distinge ce este bine și ce este rău în ziua de azi. Am în minte exemple dintre cele mai ciudate și m-am convins că oricum aș da-o, oricum aș întoarce-o, manipularea este imensă, iar reperele de moralitate sunt atât de estompate încât nu se văd și nu există nicio șansă de a apare un deus in machina să facă un pic de ordine în haos. Românul este inventiv, căci istoria și vicistitudinile vremurilor l-a învățat să fie așa. Numai când pe plaiurile noastre cele mioritice salariul minim va ajunge undeva la 1.000 de euro, iar cel mai mare salariu va fi de 15.000 euro și toate fluxurile bănești vor fi prin bancă, numai atunci cu e-banking 100%, rănile acestui popor se vor vindeca. Numai dacă munca de calitate și valorile autentice vor fi recunoscute de societate, se vor crea premise solide ca nivelul de corupție să scadă dramatic, fără a dispare, căci prin natura sa, omul este predestinat spre hoție, minciună, lipsă de onoare și lene. Prin dezvoltarea de decalaje imense între ceea ce i se oferă omului care nu muncește, nu învață, nu vrea să facă ceva și cel care muncește bine, învață și se străduiește, societatea va evolua. Egalitarismul în vulgaritatea sa, este generatorul corupției, nemuncii, non-valorilor și ignoranței.
Corupția mică este exact ca aerul la noi. Nimeni nu trăiește fără ea, fie că dă, fie că primește. Este componentă a ADN-ului mioritic. Cei ce dau parcă au ioni negativi în ei, iar cei ce iau parcă au ioni pozitivi în ei. De fapt prea mulți au în ei și ioni pozitivi și ioni negativi, care în acțiunea lor nu se anulează, căci sunt izolați unii de alții, deși acei oameni nu au personalitate dublă.

(21 martie 2018)