Friday, February 16, 2018

Bianca BADEA, marea balerină micuță

Bianca BADEA este marea balerină micuță, care a reușit să impresioneze așa cum am văzut spectacolul înregistrat de aseară vineri 16 februarie 2018, de pe PRO Tv de la Românii auntalent, iar ANDRA i-a dat golden buzzer-ul.
Micuța Bianca BADEA m-a impresionat prin perfecțiunea dansului ei. Am văzut cândva filmul american PAVLOVA dedicat unei celebre balerine din Russia. Am văzut-o de nenumărate ori pe Maya PLISETSKAYA. Fetița aceasta are ceva special și gândul m-a dus către cele două stele ale baletului rus. Acum trebuie văzut dacă apariția Biancăi la Tv are un efect, căci a merge la una din școlile de batlet din Leningrad sau din Moskova nu este treabă ușoară, mai ales din punctul de vedere al banilor. Depinde de fetița artistă, de părinții ei și mai ales de cei în pixul cărora stă cariera de excepție a Biancăi BADEA. Sunt unii oameni născuți pentru a fi strălucitori. Bianca BADEA este.


(17 februarie 2018) 

Revin la legea salarizării 153 din 2017

153 este numărul vcare-mi amintește de decretul lui CEAUȘESCU din 1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică.
dacă acel decret penaliza, acum legea oferă recompense din moment ce în lege nu se spune nimic despre:
- cantitatea de muncă pentru care se face plata;
- calitatea muncii depuse ce trebuie plătită;
- modul clar cum se cuantifică și calitatea și cantitatea;
- asumarea responsabilității acțiunilor derulate.
Nu este nicio diferență între legea 153 și decretul 153, căci amândouă actele normative, date la distanță de 47 de ani unul de celălalt se referă la moduri în care se penalizează nemunca și indisciplina. Numai așa se explică de ce biata Viorica DĂNCILĂ a ieșit joi 15 februarie 2018 la Sinteza zilei la Mihai Gâdea la Antena 3 și a zis că proiectele cu cele 3 spitale sunt cu probleme. Cei ce au lucrat la ele, nemuncind responsabil, corect, după proceduri, au fost sancționați de legea 153 cu salarii babane, așa cum prin 1973 cine tăia frunză la câini făcea pârnaie 4 luni, după care era forțat să se angajeze undeva, dar înainte trebuia să se califice dacă nu avea nicio meserie. Capitalismul este cu binefaceriele lui, comunismul era cu racilele lui. De aceea a și dispărut comunismul, că prea-i punea pe oameni la muncă și-i făcuse prea egali. 



(16 februarie 2018)

Tudorele, ia mai dă tălică, o amânare....

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, a fost judecător la CCR, are un talent nebănuit: dă termene. Și le fixează singur, pentru a se face interesant. Lumea așteaptă cu sufletul la gură marele anunț. Când vine sorocul, Tudorel TOADER spune numai banalități și iar dă un termen. De fapt, unii așteaptă să iasă din gurița toaderiană că trimite spre Cotroceni cererea de revocare a lurei Codruța KOVESI. Cealaltă tabără, așteaptă semnalul pentru a ieși în Piața Victoriei pentru a protesta că și ultima redută a luptei împotriva corupției a fost distrusă cu acea revocare. Dacă cineva vrea să analizeze la rece cum stă treaba cu corupția este clar că aceasta există, este generalizată, iar chestia nu statul mafiot este un adevăr. Neșansa noastră este că lupta împotriva corupției nu se face numai cu Codruța și cu  DNA-ul ei. Trebuie forțe mult mai ample, tot poporul trebuie să fie implicat, ceea ce este foarte dificil când lumea este obișnuită să dea mită și să primească mită, exact cum ar spune bună ziua sau cum ar bea apă. Avem o vorbă: rău e cu rău, dar mai rău e fără rău. Să nu ajungem s-o spunem joi pe 22 februarie 2018, când va fi prea târziu.
Ne-am și obișnuit.
Tudorele, ia mai dă tălică, o amânare....





(16 februarie 2018)

Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost jurat laCCR, are plăcerea de a se auzi vorbind. Cu glasul său de foarte bun povestitor, are capacitatea de a ne ține cu ochii deschiși și peste 10 ore, mai ceva decât Fidel CASTRO care avea discursuri interminabile sau ca Hugo CHAVEZ care mai și cânta la chitară în aparițiile sale constante la televiziune.
Deci, Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva! Aș vrea să adorm și simt nevoia să mi se spună o poveste despre Codruța, că tare mai frumos mai știi tălică să le zici. Nu uita să spui că ai încălecat pe-o șa și mi-ai spus pobeste-așa, chiar dacă vezi că am adormit.


(16 februarie 2018)

Tudorele, profesionistule!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost judecător la CCR, este apreciat de toată lumea ca fiind un profesionist desăvârșit. Eu nu contest caeste calități ale lui Tudorel TOADER, profesor universitar doctor, care a fost decan, este rector și a fost în demnități de extremă importanță. Când intri în politică este cu totul altceva. Acolo ori ești cu gloata, ori te opui și dispari. Numai când ești în vârful vârfurilor și faci o echipă de tipi care-ți împărtășesc ideile mai ai o șansă de a schimba ceva. În caz contrar, e imposibil. Ceea ce se întâmplă și acum. Tudorel TOADER s-a considerat portdrapelul unui scop nobil, fără a avea în spate pe cei care să-l sprijine 100%. Nici nu avea cum să fie altfel. Îmi aduc aminte de tânărul arhitrect care merge în producție. Este chemat de șefi și întrebat:
- Tinere, ce vrei tu să faci?
- Eu vreau să fac orașul viitorului!
- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.
Foarte tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.
După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.
- Domnule arhitect, ce vrei tu să faci?
- Eu vreau să fac un cartier al viitorului!
- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.
Tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.
După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.
- Domnule arhitect, ce vreți să faceți?
- Eu vreau să fac bloc al viitorului!
- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.
Arhitectul matur a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.
După vreo alți zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.
- Domnule arhitect, v-am chemat să proiectați un oraș al viitorului.
- Mulțumesc frumos. Merg să fac o scară de bloc.
Cam așa stau lucrurile și cu  omul nostru, deși este inexplicabil, căci este un om la 58 de ani, care ar fi trebuit să știe clar cum stau lucrurile și mai ales, cum se supraviețuiește în politică și mai ales care este momentul optim al marilor înfăptuiri și cine trebuie să le și facă. În momentul de față, acel moment a fost ratat. Plasarea în timp a fost undeva pe 21 decembrie 2014. Momentul a fost ratat. Acum nu mai este nimic de făcut.


Tudorele, mă plictisești!



(16 februarie 2018)
Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, CCR, ministru, Japonia, UE, 

Tudorele, mă plictisești!



(16 februarie 2018)

Tudorele, mă enervezi!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, orinde apare are fraze lungi, construcții în care face enumerări separate prin virgule. Este monoton și arid. Orice aș face, nu am capacitatea să-l urmăresc pe acest om. Mie nu mi-au plăcut niciodată indivizii care spun vrute și nevrute, iar esența se reduce la o farză. După ce m-a zăpăcit la prima sa apariție vorbitn o oră, a spus ceea ce trebuia de fapt să spună în trei cuvinte: nu e momentul. Dacă spunea asta de la început, era bărbat. Așa, l-am asociat unor vecine care vorbesc peste gard despre cum fac ciorba de fasole și cum mestecă în mămăligă. Chiar încep să-mi aduc aminte de cuvântările stereotipe într-un limbaj de lemn ale lui Nicolae CEAUȘESCU pe la Congresele PCR, care nu se mai terminau și pe care le citea de pe foi, fără ochelari, că erau scrise cu fonturi foarte mari la o mașină de scris unicat.
Tudorele, mă enervezi!



(16 februarie 2018)


Tudorele, cară-te!



Tudorele, o tot lălăi ca la Ploiești, deși ești din Iași. Mă așteptam eu la ceva serios, căci cariera fulminantă recomanda un on merticaql, bine pregătit. Trebuia să-mi dau seama că chestia cu curajul este discutabilă, mai ales că în spațiul mioritic chestia asta nu prea este adevărată. Proverbul cu capul plecat, sabia nu-l taie, iată că se adeverește. N-am să înțeleg niciodată de ce te-ai băgat în chestia cu DNA, știind cum stă treaba acolo și că sunt lucruri intangibile. Ca om cu experiență și cu inteligența la el, refuz să cred că nu ai știut exact cum stau lucrurile și mai ales ce este posibil și ce nu. Era cinstit să fi spus în 3 cuvinte, la prima conferință de presă, ceea ce ai spus în două minute, adică nu este momentul. Nu trebuiea să mai vorbești tălică o oră, fără rost.
Ai venit și ai zis ceva de sfârșitul anului. Ai spus ceva de sfârșitul lui ianuarie. Ieri 15 februarie la conferința aia penibilă ai zis că faci și dregi joi pe 22 februarie 2018. Amânările astea deja sunt supărătoare.  Eu nu cred. Eu nu te mai cred. N-ai să faci nimic, pentru că nu este nimic de făcut. dacă găsise prezidentul înlocuitorul Codtruței KOVESI,fii sigur că o înlocuia demult. Nu trebuie să vii tălică s-o revoci, căci s-ar fi revocat singură. Stai în banca matale, că problema e cu totul alta și te depășește. Nimeni nu-și dorește final de carieră la 58 de ani, când sunt atât de multe opțiuni mai ales prin Eur rang înalt au salarii și pensii fabuloase. Noi avem zicerea: vrei calule, ovăz?



(16 februarie 2018)


Tudorele, mă plictisești!

De la un timp, un anume Tudorel TOADER iese pe sticlă și cu voce de povestitor care e bună să-i adoarmă pe cei mici, spune tot felul de chestii, fără a uita să dea și un termen când va face marele anunț. De fiecare dată, vorbește, vorbește și vorbește, fără a fi concret măcar o clipă. Face în pantaloni pe el de frică. Un bărbat dacă are de spus ceva de spus, o face în câteva cuvinte. Dacă Laura Codruța KOVESI este bună, las-o, bre, acolo. Dacă nu e bună, schimb-o, nene, dar nu mai face circăreala asta ieftină. După părerea mea, fata asta a mai făcut ceva, în mocirleala asta de nepătruns. O mai fi făcut și greșeli. Dar toată lumea care muncește, mai și greșește. Așa că fii clar, bre. Și fii concis, bre! Deja mă plictisești, professor!

(16 februarie 2018)


Thursday, February 15, 2018

Abecedarul lui Ion CREANGĂ

Imediat după Revoluția din 1989 a fost un entuziasm nebun în a face lucruri de excepție. Era rezultatul energiilor descătușate. Așa s-a întâmplat cu tipărirea Abecedarului elaborat de Ion CREANGĂ cu o grafică de excepție, însoțit de o reproducere cu marele scriitor, realizată de Sabin BĂLAȘA. A fost un eveniment de excepție. Al parcurs acea capodoperă și am rămas deosebit de impresionat. După atâțea ani, acel Abecedar își păstra prospețimea, căci un creator de geniu, crease o lucrare de geniu. Era cartea ce se adresa copiilor. Nu este ca acum cîând maturii scriu cărți de nivelul lor și îi pun pe bebei să le parcurgă, crezând ei, maturii, că bebeii au mintea coaptă. Aceasta este cauza involuției sistemului educațional de la noi. Maturii nu realizează că bebeii nu sunt așa de compți la minte să înțeleagă bazaconiile din abecedarele scrise de ei acum în secolul al XXI-lea.







(16 februarie 2018)

Executant lăudăros

Executantul lăudăros se cunoaște dintr-o mie prin faptul că:
- vorbește mult;
- folosește prea des pronumele eu;
- despre faptele lui vorbește la timpul trecut;
- în 10 cuvinte are 6 nume proprii;
- nu vine cu lucruri concrete;
- pus la treabă nu face mai nimic;
- se laudă cu ce nu a făcut el;
- se învârtește pe lângă cei care muncesc;
- privește, nu execută;
- dă idei fără a se implica;
- stă prea mult pe lângă șefi.
Trebuie musai identificat executantul lăudăros pentru:
- a nu fi inclus în echipă;
- a nu i se da să facă lucruri decisive;
- a nu i se spune lucruri importante;
- a nu fi luat la nicio negociere;
- a nu i se da importanță de niciun fel;
- a nu i se cere părerea că nu are;
- a nu mai plictisi cu laudele sale.
Eu am un mod simplu de a-l testa pe om pentru a vedea dacă este sau nu lăudăros. Îl stimulez să vorbească despre el, despre ceea ce a făcut el, în ideia că tot ceea ce spune îmi este foarte necesar în a face eu lucruri folosindu-mă de experiența sa. Atunci lăudărosul începe să debiteze niște enormități și nu se mai oprește. Cu fiecare minut care trece îmi dau seama nu numai că este lăudăros, dar că este nepriceput, laș, orgolios, turnător, infect, prostovan și neîndemănatic.
Executantul  lăudăros nu este numai lăudăros. Are o droaie de defecte, dar lăudăroșenia iese la el în evidență prima, căci este zgomotasă, spontană, presărată cu enormități și are uneori în ea nenumărate stângăcii care o fac nenaturală.




(15 februarie 2018)

Wednesday, February 14, 2018

Definirea profilului perfect

Pentru fiecare poziție dintr-o structură organizatorică trebuie stabilite caracteristicile esențiale care vor face diferența la ocuparea postului prin concurs. Acele criterii trebuie să fie cuantificabile riguros, fără a lăsa loc la interpretări și mai ales la contestații. Transparența este esențială. Fiecare poziție din organigramă are un obiectiv de îndeplinit, acesta în mod concret presupune derularea unei mulțimi de activități A1, A2, A3, ...., An. Per ansamblu, activitățile necesită o serie de calități pe care ocupantul postului trebuie să le aibă în mod obligatoriu, astfel încât să treacă rapid la executarea acelor activități.
Oamenii se feres să definească criterii cantitative riguroase, căci transparența ucide corupția, pilele, favoritismele, nepotismele și tot ceea ce alterează o competiție. Cândva era de angajat o dactilografă. Am primit nenumărate telefoane de la tot felul de pile și funcții. S-au prezentat vreo patru candidate. Criteriul a fost numărul de cuvinte corecte dactilografiate dintr-un text al unei pagini dintr-o carte deschisă la întâmplare. 
O candidată avea unghiile atât de mari că nu avea cum să apese tastele.
O candidată nu știa literele și cum să fixeze hârtia.
O candidată a bătut încet și cu nenumărate greșeli.
O candidată a bătut cu 10 degete și corect și cele mai mule cuvinte.
Toate candidatele s-au aflat în sală. Comisia a decis cine este câștigătoarea. S-a făcut proces verbal și tpată lumea a semnat. S-a respectat procedura pas cu pas și nu a existat nicio contestație și pilele și-au văzut de treaba lor, conchizând că eu sunt un rău, dur și neînțelegător. Ca pe Dâmbovița, nu?
Definirea profilului perfect e o terabă gra dar utilă și eficientă care ne scutește de bătăi de cap și mai ales ne ferește de accesul nonperformanței în organizație, lucru fatal, dacă se lucrează prin proiecte cu finanțare prin participarea la competiții.



(15 februarie 2018)

Profilul perfect

Tot timpul activitatea de selecție din orice domeniu s-a bazat pe analiza de concordanță a profilului pentru post și, respectiv, a profilului cel mai apropiat, dintre candidații prezenți.
Se consideră un post de balerin care trebuie ocupat prin concurs, pentru a juca rolul lui Romeo din baletul Romeo și Julieta de Serghei PROKOFIEV, pentru rolul Julietei fiind deja distribuită balerina notată cu A. Cei ce se ocupă de managementul spectacolului au definit profilul candidatului ideal prin următoarele caracteristici:
C1: înălțime minimum 180cm
C2: vîrsta între 25 și 30 de ani
C3: greutate între 70 și 80 kg.
C4: constituție atletică, definită (1; 9)
C5: experiență 5 ani pe rol cel puțin
C6: trei recomandări celebre
La concurs s-au prezentat 3 candidați, X, Y și Z care prezintă următoarele caracteristici:
                                                                             X                 Y                     Z
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C1: înălțime minimum 180cm                             182              179                  190
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C2: vîrsta între 25 și 30 de ani                                26                31                    28
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C3: greutate între 70 și 80 kg.                                  77               77                   80
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C4: constituție atletică, definită                                9                 7                    8
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C5: experiență 5 ani pe rol cel puțin                       6                  12                   6 
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
C6: trei recomandări celebre                                   3                   3                   3
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Concurentul X îndeplinește toate criteriile.
Concurentul Y nu îndeplinește criteriul C1, C2.
Concurentul Z  îndeplinește toate criteriile.
Intră în competiție în faza a doua a probelor practice concurenții X și Z.
Se va spune că în raport cu definițiile criteriilor ei sunt candidații perfecți. Numai probele practice vor decide care este concurentul ce va dansa în baletul Romeo și Julieta. Tot așa se procedează peste tot unde se dorește performană adevărată, cu zero abateri de la exigență și de la calitate.



(15 februarie 2018)

Executant nestatornic

Executantul nestatornic este cel care nu reușește să zăbovească la un loc de muncă mai mult de 6 luni pentru că:
- i se pare că muncește prea mult,
- are colegi care nu-l apreciază,
- șefii sunt prea duri cu el,
- i se dau cele mai grele munci,
- serviciul e prea departe,
- altul este salariul primit, decât a negociat,
- era mai bun vechiul loc de muncă,
- colegele nu sunt așa de mișto,
- nimeni nu este la nivelul său,
- atmosfera este tensionată,
- reproșurile de la calitate sunt prea dese,
- se gândește să schimbe meseria,
- colegii se îmbracă prost,
- lipsesc teambilding-urile.
În opinia mea, un om care a schimbat multe locuri de muncă, adică în 5 ani are 10 locuri de muncă sau chiar mai multe, este un om cu probleme,. Unul cu multe locuri de muncă schimbate care vine și cu recomandări călduroase, este cu multe semne de întrebare pentru că, acele recomandări favorabile îi sunt date ca să scape de el de la vechiul loc de muncă și nicidecum că repseectivul este un tip valabil. Peroanele de execuție care tot timpul caută și găsesc motive la alții din care să rezulte că ei nu au motiv să zăbovească mai mult de 3-6 luni la un loc de miuncă, sunt oameni dificili, nu știu meserie, au carențe comportamentale și făptuiesc abateri de la disciplina muncii, adică nu au capacitatea de a se adapta să lucreze într-o echipă, așa cum lucrează cei cu vechime neîntreruptă de cel puțin 5 ani. Când vine cineva să se angajeze și se citește lista locurilor de muncă și această listă este analizată cu atenție, se vor vedea elemente ce definesc defectele, respectiv, calitățile respectivului în doi timpi și trei mișcări. Unul care enumeră 40 de meserii diferite și 20 de locuri de muncă pentru 5 ani de stat la serviciu, evident, este un om cu mari probleme și acestea se știu sau se află cu mare ușurință dintr-un minim de investigații. Executantul nesattornic are el ceva care-l face să-și ia traista-n băț și să migreze de colo-colo, nestatornicia lui are o cauză, în niciun caz nobilă, ci o carență precum alcoolismul, hoția, prostia, nepriceperea, intrigăreala, jocurile de noroc sau violența.
Executantul nestatornic este o problemă de studiat înainte de a-l introduce într-o echipă, căci gestul devine nesăbuit mai ales când i se semnează cecuri în alb mai multe deodată, prin supraevaluare.




(14 februarie 2018)

Picătura chinezească

Cine crede că toate dezvăluirile de pe Antena 3 și de pe România Tv în legătură cu DNA sunt rodul muncii unor haiduci plini de;
- personalitate,
- onestitate,
- profesionalism,
- curaj,
- patriotism,
- dreptate,
- eroism,
se înșeală amarnic, pentru că totul este elaborat și se vede că este lucrat în laboratoare de producție științifică de unicate, cum nu pe la orice colț de stradă sunt întâlnite. Întotdeauna este vorba de stăpâni și de slugi. Stăpânii își aleg slugile pentru a le fi credincioase. Stăpâni sunt la toate nivelurile. Slugile sunt și ele tot la toate nivelurile. Sluga de la nivelul K, pozează în stăpân la nivelul inferior K+1 și tot așa, până se ajunge la bază, unde și executanții-slugi, se văd și ei potențiali stăpâni în viitor. Marele orchestrator are rolul de realizator absolut, el gestionând totul, fără a lăsa la voia întâmpării niciun detaliu, oricât de nesemnificativ. Acesta știe că buturuga mică răstoarnă carul mare și în consecință, strategia lui ia în considerare toate variantele, adică toate scenariile, inclusiv pe cele cu probabilitate spre zero de producere. Deci există un mare orchestrator care are în atenție inclusiv crearea cobnditiilor prin care se debarasează de oricare dintre favoriți în momentul în care aceștia nu mai au randamentul maxim în a răspunde comenzilor pentru care au fost selectați. Marele orchestrator este cel care adună toate elementele și dezvoltă scenariile potrivite care duc la deznodământul planificat de el și nu lasă nimic la voia întâmplării. Ceea ce vedm de câteva zile este exact ceea ce este elaborat în creuzete după tehnici științifice verificate și nimic nu este întâmplător. Întâmplător este numai comportamentul acelor personaje care și-au ieșit din rol și care au senzația că spectacolul este cel pe care ele doresc să-l construiască. Niciun dramaturg nu acceptă ca personajele lui să evolueze cum vor ele. Când dramaturgul se enervează, când el nu-și mai gestionează bine personajele create chiar de el, le suprimă pur și simplu. Ceea ce se întâmplă din a doua parte a lunii decembrie de când au apărut episoadele cu Sebi și înregistrările cu citricele, este o desfășurare ascendentă după un plan, iar zicerile a lui Lucică se înscriu în evoluția exactă din scenariul dramaturgului care, din întâmplare, este și marele orchestrator. Acum trebuie să joace fiecare actor momentul său apoteotic, ceea ce mă îndoiesc că va fi eroic, dramatic, amplu sau impresionant, ci mai degrabă jalnic, penibil, modest, cenușiu și bălăbănit.


(14 februarie 2018)

Executant pârâcios

Executantul pârâcios se deosebește de executantul turnător. Executantul pârâcios vine la șef cu pâra. El pârăște pe colegul care:
- nu-i împrumută o sculă;
- nu-i vorbește frumos;
- nu-l ajută când îi cere;
- nu muncește cât el;
- l-a făcut puturos;
- i-a zis că este nepriceput;
- îl sabotează în ce face;
- îi ascunde sculele;
- nu-i dă la mână piesele;
- fumează prea des;
- spune bancuri când muncește;
- bea la program;
- doarme la program;
- este prea încet;
- îl irită prin tot ce face.
Uneori este de acceptat insul care vine o dată pe an sau o dată la cinci luni să-și exprime dezacordul față de un coleg din cauza căruia lucrurile merg nu prea bine, dar acestea sunt cunoscute de șefi. Dar a veni zilnic pentru a spune că între el ca executant și toți ceilalți există probleme, dar el este cel mai bun, iar totți ceilalți sunt răii-răilor, deja este o problemă. Executantul cu pricina este un pârâcios care dorește cu tot dinadisnsul să iasă în evidență că el nu are cum să îndeplinească ceea ce are de făcut, nu din cauză că el nu este în stare, ci pur și simplu, numai și numai din cauza celorlalți. Lucrurile devin foarte grave în momentul în care respectivul se apucă și scrie. El va face tot felul de petiții, ca fiind bine intenționat, punând o armată de indivizi să le rezolve, în loc să facă ei alte treburi pentru acre sunt plătiți. Am cunoscut mulți pârâcioși, unii mai nenorociți decât alții. I-am evitat și niciodată nu am mai lucrat cu ei sau i-am pus la treabă, să facă lucrări de nii singuri și să-și dea seama singuri de limitele lor. Venea o tipă să pârască pe toată lumea. Am pus-o să scrie singură o culegere de probleme. Au trecut de atunci 20 de ani și culegerea nu a apărut și nici tipa n-a mai venit nici la mine și nici la ceilalți șefi, căci toți știau despre ce este problema și-i cereau culegerea de probleme chiar din prima zi în care deveneau șefi și ea ar fi venit cu prima pâră.
Executantul pârâcios luptă să se remarce prin ceva și anume că el este foarte bun, dar din cauza celorlalți nu are cum să-și pună în evidență talentele. Există ac și de cojocul lui. Să fie pus să facă munci unde nu relaționează cu alții și totul depinde de el, termene, calitate și cantitate.



(14 fevruarie 2018)

Executant împrăștiat

Executantul împrăștiat se recunoaște de la o poștă, pentru că el:
- vine la serviciu la ore nepotrivite;
- nu este pregătit pentru nimic;
- are sculele aruncate peste tot;
- începe multe fără să le termine;
- dispare brusc în toiul muncii;
- are mizerie la locul de muncă;
- suferă accidentări nenumărate;
- ține țigările în locuri diferite;
- când vorbește se uită altundeva;
- are înclinații să se facă că muncește.
Este de evitat atunci când la poarta organizației bat mulți pretendenți. Nici nu trebuie să zăbovești prea mult pentru a-l identifica, pentru că el la un interviu vine nepregătit. Este nearanjat. El are un CV mototolit, scris acum 1.000 de ani și are o pozitie necontrolată în fața angajatorului. El nu se disciplinează niciodată și în momentele în care devine personaj cheie încurcă în așa hal lucrurile încât prejudiciul este imens, drept care nu recomand nimănui să lucreze cu un astfel de personaj, mai ales atunci când în proiect apar momente critice, cu termene rigide și resurse absolut limitate.


(14 februarie 2018)

Executant bizar

IORGULESCU Afrodita, luptătoarea singuratică

IORGULESCU Afrodita  este profesor universitar în Departamentul de Informatică Economică, acum pensionară de câțiva ani buni. Am mai scris o dată despre fosta mea colegă din mii de motive, un motiv mai motiv decât toate celelalte.
IORGULESCU Afrodita îm tinerețele ei a fot profesor care al lucrat în Algeria la o școală din
Constantine ca profesor de matematică la un liceu bănuiesc, plecată ca mulți români, dar nu pentru bani, că venind dintr-o familie de intelectuali rasați, nu ducea ea lipsă de metal.
IORGULESCU Afrodita a fost căsătorită cu un BĂRBULESCU, adică o rudă mai de departe a lui CEAUȘESCU și bârfitorii ziceau că a făcut nuntă la Intercontinental și ar exista și o casetă care ar arăta că și Suzana GÂDEA a onorat masa. Dar era simple bârfe.
IORGULESCU Afrodita a absolvit matematica strălucitor și a făcut parte din garda tinerilor aduși în ASE la comanda lui Manea MĂNESCU care dorea să aibă creiere valoroase în jurul său. Ea a venit alături de Vasile NICA, Margareta MIHALYI, Dumitru MARIN, Floare MUSTAȚĂ, Gheorghe OPRESCU și încă alții.
IORGULESCU Afrodita a susținut un doctorat valoros în matematică-informatică sub coordonarea marelul profesor Solomon MARCUS.
IORGULESCU Afrodita a lucrat în zona programării calculatoarelor, dar mai ales în zona Metodelor de analiză numerică, scoând și cărți în această direcție dintre care amintesc cartea referită prin: 
  • Afrodita IORGULESCU - Metode numerice si programe PASCAL, Editura INFOREC, București, 1996, 333pg.
  • Ileana VREJBA, Adriana IONESCU, Afrodita IORGULESCU si Pavel NĂSTASE - Exerciții și probleme de programare structurală în COBOL: pentru uzul studenților, București, Atelier poligrafic ASE, 1986.
IORGULESCU Afrodita este o luptătoare pentru principii democratice, pentru ecologie, pentru apărarea Roșiei Montana, în general luptă pentru dreptate. În catedra unde am lucrat era un caz unic, pentru că IORGULESCU Afrodita este un luptător singuratic. Deși a fost membră a PCR, ea a mers și și-a dat foc carnetului roșu, apoi a purtat ecusonul de GOLAN din anii'90, fiind dezavuată de FSNiștii din ASE, în acele vremuri foarte numeroși. Mie îmi plac oamenii care luptă pentru o ideie, deși nu o înțeleg, dar admir perseverența lor și mai ales onestitatea și credința lor cu care întreprind toți pașii, expunându-se unor consecințe dezastruoase, deși ar fi avut o viață cool altfel.


(14 ianuarie 2018)

Tuesday, February 13, 2018

Cartea Cuvinte și linkuri de Elena UNGUREANU

În ziua aceea de 15 decembrie 2017 mă găseam la Academia Română pentru a-mi fi înmânat mie și prietenilor mei premiul Tudor TĂNĂSESCU pe anul 2015 pentru lucrarea Programarea aplicațiilor Android, elaborată de Felician ALECU, Bogdan IANCU, de Paul POCATILU, Adrian VIȘOIU și Alin ZAMFIROIU și de mine cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă vorba lui Ion ILIESCU de la FSN. Este vorba de o echipă de didactice din Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice București.
Cy acel prilej am avut onoarea s-o cunosc pe Elena UNGUREANU, autoarea cărții Cuvinte și
linkuri, apărută la Editura Arc din Chișinău, Republica Moldova, o carte pe care am citit-o cu mare atenție și cu deosebită plăcer. Cele 184 de pagini se parcurg cu interes pentru că includ lucruri de mare actualitate pentru toți cei care activează în mediul virtual. Ca să se vadă că este vorba de o lucrare bine documentată, recomand parcurgerea paginilor 176 - 183 unde se află indicele de termeni. Este deosebit de important de știut că autoare cărții abordează problemele moderne ale conținutului digital și ale mediului virtual din perspectiva specialistului în comunicare.
Cartea este alcătuită din capitole concise care formează un întreg nu numai prin calitatea textelor, ci și prin nivelul de detaliere. Se vede că autoarea a avut definită din start ideia fundamentală a cărții și și-a canalizat eforturile în a dezvolta problematica ascendent, structurat și nunitar. Stilul științific, riguros și clar arată deschiderea autoarei spre o lume nouă, volatilă și de mare complexitate, așa cum numai Internetul vine să ofere prin multitudinea de resurse, opțiuni și funcționalități pe care le înglobează. Cartea Cuvinte și linkuri este acel lucru care o dată început, nu este lăsat din mână până la terminarea ultimului rând de pe ultima pagină, densitatea ideilor fiind de un nivel maxim pentru toate articolele incluse în această carte minunată.





(13 februarie 2018)

Management cu turnători

Sunt manageri care nu știu ce este acela management, căci ei, mioritici fiind nici nu sunt interesați să învețe ceva despre management. Se cunoaște de la o poștă managerul școlit de cel autodidact și aceștia de managerii empirici ți ignoranți care cred că așa s-au născut, adică, manageri.
În opinia mea, există mai mulye tipologii de manageri, dintre care amintesc:
  • managerii care se ocupă direct de executanții din subordine și care râvnesc să urce tot timpul mai sus pe scara ierarhică; ei stat tot timpul printre executanți și împrumută din apucăturile acestora; sunt sau nu respectați funcție de câtă meserie știu și cât de buni executanți au fost și au rămas, pentru a se implica atunci când situația o impune, coto la cot cu cei pe care îi conduce; ei sunt buni sau nu sunt buni după claritatea mesajelor pe care le dau în toate direcțiile, după respectarea termenelor la care execută sarcinile primite și mai ales, funcție de calitatea rezultatelor, a atmosferei din echipa de care se ocupă și de dorința pe care o au de a evolua prin participarea la cursuri de instruire dar și prin autoperfecționarea continuă;
  • managerii care au în subordine manageri și ceva executanți, implicați în conducerea de organizații, nu neapărat patroni, dar undeva și patroni dacă le dă mâna; ei au menirea de a defini obiective dacă sunt și patroni sau de a primi obiective de realizat dacă sunt în legătură directă cu patronii, la nivelul un manager la un patron; ei au responsabilitatea de a defalca sarcini și de a stabili termene; ei discută cu managerii din subordine, dar la o adică discută și cu executanți, fără a se trage de brăcinare cu aceștia; acești manageri trebuie să înțeleagă un lucru: nu trebuie să raporteze nimănui că nu au realizat obiectivul sau au depășiri de termen, pentru că ei sunt plătiți să îndeplinească obiective și nu să se vaite de pe poziția unor țațe că una, că alta; pentru a spune că nu au făcut ceea ce trebuie și un nene de pe stradă o va spune și fără salariu baban de manager și fără birou și fără fotoliu de pliele în care nu se mai vede prea bine;
  • managerul de manager, adică acel manager catre nu discută cu executanți, ci doar cu managerii din interiorul structurii de care răspunde și de asemenea, comunică cu cei din exteriorul structurii în așa fel încât lumea să știe care este starea structurii, adică faptul că structura este funcțională și merge bine, adică răspunde cerințelor pentru care ea există; el definește pe baza strategiei primite, un proiect;  managerii de manageri nu sunt ca băieții de băieți, ci acționează în mod colaborativ, adică ei comunică respectând regulile piramidei funcțiilor, coordonează întregul ansamblu și cooperează atât pe orizontală, cât și pe verticală în vederea efectuării tuturor corecțiilor ce se impun pentru a minimiza nivelurile abaterilor care se înreregistrează în derularea proiectului.
Managerii au stilurile lor de muncă, dintre care stilul bazat pe turnătorii este cel mai păgubos. Turnătorii sunt executanți mediocrii sau manageri mediocrii care în loc să facă muncile pentru care sunt plătiți, merg în dreapta și în stânga, în sus și în jos și sub pretextul că doresc ca lucrurile la ei în echipă sau la ei în sector sau la ei în organizație să meargă bine, bârfesc pe colegii lor, pe șefii lor sau fac o serie de propuneri, care mai de care mai incitante. Numai că de fiecare dată uită să spună că ei nu execută mai nimic. Iar în cazul propunerilor avansate se află doar la stadiul de idei, fără nimic concret. Când sunt puși să-și asume responsabilități, să treacă la execuție, fug ca dracul de tămâie. Managerii care își bazează munca pe deciziile alterate de turnătoriile făcute de astfel de indivizi nu au altceva de făcut  decît să aibă tot timpul pregătită bocceluța încât vine cât ai clipi momentul în care șutul în fund le va fi aplicat din lipsa nerealizării obiectivului pentru care au fost făcuți manageri.
Am cunoscut astfel de manageri care plecau urechea la turnătorii de serviciu și care se foloseau de cele zise de aceștia în a defini actul lor decizional. Este știut faptul că niciun turnător nu vine decât să toarne cucută în urechile șefului, iar cu nasolii niciun act managerial efectiv nu are un fundament serios, nimic nu duce la dezvoltare, ci la instaurarea terorii, a incertitudinii și a dezastrului.


(13 februarie 2018)

Monday, February 12, 2018

e-Mail-ul ca lungime

De când am adresă de e-mail, adică de vreo 20 de ani și mai bine, am citit nenumărate scrisori, drept care le clasific în primul rând după lungime.
Scrisorile scurte, sunt preferatele mele, maia les când textele sunt clare și nu mă bagă în ceață, înțelegând foarte bine ce vreau cel care mi-a trimis scrisoarea. Prietenii mei mă știu și se conformează trimițându-mi scrisor de acest fel. Cred că nici nu le-aș citi scrisorile foarte lungi, că nu sunt obligat să parcurg niște etxte îmbârligate, confuze și mai ales care nu spun nimic.
Scrisorile medii, sunt scrisori care au cam 3/4  dintr-o foaie A4 și care de regulă sunt structurate, dar vin cu detalii care încep să fie greu de urmărit. Alte scrisori au mai multe solicitări, care deși sunt expuse în ordinea importanței, dau o ierarhizare în mintea celui ce le citesc și generează soluții pentru cel mult 2-3 dintre solicitări, celelalte fiind abandonate pur și simplu.
Scrisorile lungi, deja au 1,5 până la 2 pagini A4 și sunt scrise cu credința că autorul lor chiar are idei și are ceva de spus. Numai că acele idei trebuie expuse într-un alt context, nu în acesta facil de a scrie și de a nu-ți arăta privirea și emoțiile trăite când sunr expuse toate cele. De regulă, eu nu citesc astfel de scrisor, căci viața mea este mult prea banală pentru a mă implica în abordări așa de complicate.
Scrisorile foarte lungi, depășesc cu mult 3 pagini A4 și redau acolo niște lucruri despre care nu am cum să spun, doar din simplul motiv că atunci când am primit acele scrisori, nici nu le-am citit, nici nu am răspuns la ele. Eu nu primesc scrisori oficiale și nici telefoane oficiale. Cine vrea să comunice cu mine o face prin viu grai într-o întâlnire sau printr-o scrisoare trimisă prin poștă, dar nu recomandată că nu răspund la sonerie decât celor care sunt anunțați cu telefon în prealabil și nici nu merg la poștă să ridic recomandate de la ghișeu, că bani nu-mi trimite nimeni.
Sfat: scrisorile nu trebuie să depășească 5-10 rânduri.



(13 februarie 2018)

e-Mailul și subiectul

Un e-Mail este musai să aibă un subiect, care trebuie să rezume în câteva cuvinte la ce se referă textul în extenso. Este de dorit ca într-o scrisoare să se facă numai un singur ceva și să nu fie un pomelnic aiuritor de chestii care:
- plictisesc,
- enervează,
- obosesc,
- derutează,
- îndepărtează.
Într-un e-Mail trebuie să se afle un singur lucru, spus pe șleau, cu claritate maximă, adică dacă se pune o întrebare să rezulte despre ce este vorba, dacă se dă un răspuns să se spună ori că e lae, ori că e bălaie, nu așa ceva de după gard sau prin bălării, ca omul care citește să nu înțeleagă nimic. Scrisoarea trebuie să fie:
- politicoasă,
- exactă,
- scurtă,
- clară,
- consistentă,
- precisă,
- neambiguă.
Într-o scrisoare nu trebuie să se gosească:
- detalii nesemnificative,
- nume de persoane necunoscute,
- formule foarte tari,
- tabele numerice și grafice,
- secrete care nu circulă legal.
Între subiect și conținut trebuie să fie o strânsă legătură. dacă subiectul este o listă de câteva cuvinte separate prin virgulă, musai fiecărui cuvânt trebuie să-i corespundă un paragraf în scrisoare, dezvoltat după un șablon comun pentru toate cuvintele din listă.

e-Mailul structurat

Mie îmi plan e-Mail-urile scurte și structurate. dacă omul are de spus ceva, trebuie s-o facă:
- în cuvinte puține,
- cu claritate maximă,
- într-o structură clasică,
- direct, concis și precis.
Am văzut mulți care scriu pe e-Mail tot felul de chestii, fără a avea un obiectiv clar spus în subiectul scrisorii și înșiră nenumărate lucruri care nu au legătură unele cu altele, intrând în detalii dintre cele mai nesemnificative.
Dacă cineva vrea să adreseze o invitație, la subiect va scrie ceva de felul invitație la lansare de carte. În corpul scrisorii, care este de tip 1 la 1, adică scriu eu scrisoarea pentru o persoană, mă adresez direct cu numele persoanei căreia îi comunic și spun ce carte lansez, unde se face lansarea, când se face lansarea, adică zi, lună, an și oră. Mai ofer și un număr de telefon sau o adresă de e-Mail pentru a oferi detalii la nevoie. Textul este foarte scurt și musai se încheie cu ceva politicos. Ultimele cuvinte din scrisoare vor fi numele celui care face invitația.
Eu, de exemplu scriu depeșe foarte scurte și de fiecare dată sunt foarte politicos și mai ales rog frumos sau mulțumesc frumos celui căruia mă adresez.


(13 februarie 2018)

Bâlciurile cu Eurovision-ul ca pe Dâmbovița

Ca să imite emisiuni deg Românii n-au talent sau Factorul chix, televiziunea națională a organizat nenumărate selecții locale pentru a da senzația că pentru a se ajunge la Lisbon ușa este deschisă oricui.
Drept care a făcut tot felul de ghidușii pe bani, bineînțeles și a făcut preselecții și apoi semifinale în Timișoara Craiova, Turda în salină și mai știu eu unde, ca apoi cei 12 finaliști să se confrunte la București în finală. Mult zgomot pentru nimic.
De la Timișoara, au plecat în finală:
Jukebox şi Bella Santiago
Rafael & Friends
Mihai Trăistariu.
De la Focșani au plecat în finală:
Alexia & Matei
Eduard Santha
Echoes
De la Craiova au plecat în finală:
Erminio Sinni & Titziana Camelin - Italia
Xandra
Vyros
De la Turda-salină au plecat în finală:
Claudia Andas
TIRI
Feli.
Nu prea am văzut vreun compozitor și nici vreun cântăreț mai de Doamne-ajută pe scenele semifinalelor în afară de bietul Trăistariu, cel care tot vine, crezând că va egala performanța din anul 2006 când s-a plasat pe locul al IV-lea cu 172 de puncte la Athens, adicătelea Atena cum zicem noi dacii de deasupra Dunării, deși după unii avem și ceva de traci în noi.
Juriul de anul acesta este format din:
Marian Ionescu, membru al formației Direcția 5,
Ilinca Băcilă, cea care a reprezentat țara noastră la Eurovision în 2017 și a ocupat locul 7,
Nicu Patoi, este chitarist și matematician,
Liliana Ştefan este mama copiilor lui Dan Bitman,
Viorel Gavrilă, este compozitor și De-ar di să vii mi-l amintește destul de vine.
Ca și în anii trecuți, concursul național Eurovision nu are miză, adică premiantul nu primește 1.000.000 de euro pentru a fi stimulativ și nici nu se bazează 100% pe selecția publicului, pentru a asigura nivelul de obiectivitate maxim, căci votanții din popor știu cu mare precizie ce fac. Aștept finala, dar optimismul meu nu este nici măcar ponderat, pentru că nu a nins iarna aceasta în Vitan.



(13 februarie 2018)

e-Mailul şi CC

Când cineva trimite o scrisoare există mai multe opţiuni şi anume:
- să fie văzută de mai multe persoane şi atunci este o carte poştală;
- să fie văzută doar de adresant şi are un caracter mai personal, secret;
-să fie trimisă unor persoane şi acestea se ştiu unele de celelalte;
-să fie trimisă unei persoane şi să mai ajungă în subzidiar şi la alţii.
Indiferent cum stau lucrurile, eu nu accept scrisorile la grămadă. Cine vrea să mi se adreseze să o facă direct mie, adică mă deranjează acele scrisor cu mai mulţi adresanţi. Scrisoarea este în mintea mea ceva intim, destinat numai mie şi mă deranjează să-şi bage alţii nasul în ceea ce este adresat mie. Cât despre punerea în CC a cuiva mă scoate din minţi. Echivalează cu ceva de felul: bă boule, ţi-am scris-o ţie, dar fii atent că mai ştie şi cel din CC de ea şi te ia mama dracului dacă nu mă rezolvi favorabil. Eu aşa o interpretez deşi săracul, cel ce swcrie scrioarea nici prin minte nu i-a trecut aşa ceva. Acesta este defectul meu şi nu mă schimb.
PS: CC este Carbon Copz sau copie de informare, ceea ce înseamnă că scrisoarea nu este o chestie prea inocentă din moment ce trebuie cineva ... informat. Ei bine, mie nu-mi surâde o astfel de corespondenţă, mai ales că eu nu sunt persoană publică şi adresele mele dee-Mail sunt personale, nu sunt de serviciu.

(12 februarie 2018)

Ce facem cu EMINESCU?

Când aud cuvântul EMINESCU mă gândesc la tot ceea ce este mai frumos pentru poporul din care fac parte.
EMINESCU înseamnă poemul Luceafărul.
EMINESCU înseamnă Scrisoarea a III-a.
EMINESCU înseamnă totul pentru literatura română.
EMINESCU înseamnă monumentul din fața Atheneului Român.
EMINESCU înseamnă opera monumentală îngrijită de Perpessicius.
EMINESCU înseamnă numele unui liceu.
EMINESCU înseamnă numele unui teatru.
EMINESCU înseamnă numele unei străzi.
EMINESCU înseamnă numele unui cenacu literar.
EMINESCU figurează pe bacnota de 500 de lei aflată acum în circulație.
EMINESCU apare pe mai multe timbre tipărite la noi.
EMINESCU apare pe cărți poștale.
EMINESCU este prezent prin opera sa în manualele școlare.
EMINESCU este prezent prin opera sa în librării cu tiraje de excepție.
EMINESCU este cel care a inspirat pictori.
EMINESCU este cel care a inspirat compozitori.
EMINESCU este cel care a inspirat matematicieni.
EMINESCU este cel care a inspirat critici de artă.
Opera lui EMINESCU nu se parodiază. Este o impietate să facă cineva așa ceva.
Am găsit în magazin șervețele imprimate cu bacnota de 500 lei cu chipul lui EMINESCU. Este de neînțeles și impardonabil. 


(12 februarie 2018)

Sunday, February 11, 2018

Bariera celor 50 de centrimetri în culturism

Nu știu de unde a venit chestia cu limita celor 50 de centimetri la circumferința brațului. Probabil de la modul în care se făceau antrenamentele acum 40 de ani și mai ales datorită faptului că nu intraseră în culturism metodele și tehnicile moderne de antrenamente, aparatura sofisticată, suplimentele și nici medicina sportivă nu era prezentă acolo.
Era considerat un fenomen culturistul care atingea 50 cm la circumferința bicepsului la cald, cum se zice atunci când măsuratoarea are loc după antrenament și brațul este încordat.
La noi, când a apărut culturistul Gheorghe HUMĂ cu un braț cu circumferința de 50 cm a brațului a fost considerat un caz cu totul ieșit din comun. Nici acum granița celor 50 de centimetri nu este trecută cu mare ușurință.
Marele campion Petru CIORBĂ s-a prezentat în competiții cu o circumferință a brațului de 52 c.
Tânărul Roberto ALEXANDU are un braț cu circumferința de 56 cm.
Multiplul campion Florin UCEANU a etalat un biceps cu circumferință de 50 de centimetri.
Regretatul Virgil BURUIANĂ avea un brat cu circumferință de 51 centimetri.
Și Feri ANDRASONI are un brat de 50 cm circumferință. 
Culturistul Claudiu ROMAN a măsurat la biceps 52 cm.
Acum acest deziderat nu mai este imposibil de atins, granița este de trecut în anumite condiții și cu anumite costuri. Un echilibru se impune totuși, căci armonia și definirea presupune existența unor proporții peste care ochiul nu va trece niciodată fără să le taxeze defavorabil, când apar exagerări.
Foarte mulți culturiști străini au brațul cu circumferință mai mare de 50 centimetri. Dau câteva exemple care însă nu epuizează nici pe departe lista celor cu brațe uriașe.
Culturistul Paco BAUTISTA avea un brat cu circumferință de 59 cm.
Culturiștii Lou FERRIGNO, Roelly WINKLAAR și Mihaly KORMANY aveau vrațe cu circumferințele de 58 cm.
Culturistul Jay CUTLER avea un brat cu circumferință de 57 cm.
Culturiștii Sergio OLIVA, Rich GASPARI, Phil HEATH, Dennis WOLF și Cedric McMILLAN aveau vrațe cu circumferințele de 56 cm.
Arnold SCHWARZENEGER avea în vremurile lui bune un brat cu circumferință de 55,8 cm.
La un moment dat când s-a văzut că mulți culturiști ating și depășesc granița celor 50 de centimetri, s-a pus problema trasării altei granițe și aceasta  este de 60 cm.
Deja culturiștii Ronnie COLEMAN și Zack KHAN au trecut de această graniță având 61 cm la circumferința brațului, iar culturistul  Brad HOLLIBAUGH a măsurat la circumferința brațului său 63  cm.
Există și abordări empirice prin injectarea de substanțe în mușchi, dar despre aceste situații mă voi ocupa cu un alt prilej, că este o cu totul altă poveste care nu are nicio legătură cu culturismul.





(12 februarie 2018)

Ai lu'GEAMBAȘU show

Știam despre Petre GEAMBAȘU, cel cu voce interesantă de tenor că avea orchestră, că voiaja pe mări și oceane să facă bani, că avea un fiu care s-a făcut cunoscut cât de cât la Școala vedetelor din vremea lui Nicolae CEAUȘESCU alături de alți copii de vedete sau de oameni influenți, cu oarece înclinații muzicale, dintre care s-au pierdut în mulțime, căci talentul nu se transmite erdeditar. Erau doar împinși de la spate de părinți. Numai Cătălin GOIA dela Voltaj a confirmat cu adevărat.
Acum a apărut un scandal interfamilial, anume e un război penibil între Călin și tat-su Petre GEAMBAȘU, zice-se că puștiul a fost agresat în copilărie. Puștiul, aseară 10 februarie 2018 pe Antena 3 a vorbit că au mai fost agresați și alții precum Bill CLINTON, Michael JACKSON și el bineînțeles. A mai vorbit că a scris o scrisoare, lucru care l-a făcut și KAFKA, făcând asocieri cu celebrități, pe care eu le consider transferuri de notorietate nejustificate, de la alții spre el, pentru a justifica, nu știu ce. Trebuie spus că este o rețetă clasică de a lansa un scandal așa cum au făcut și alte așa-zise vedete, care își doreau o bucată de pâine în show0bizz, unele dintre ele fără de talent chiar reușind după scandaluri penibile, să aibă rating și deci firimituri pe la televiziuni, căci pentru asistente, moderatoare de reality show nu trebuie nici hăl talent șici ha cultură. Și aici rețeta este previzibilă, căci s-a mai practicat scandal între foști amanți, foști soți ca în show de rezonanță să se împace de dragulratingului. Se pare că Petre va avea un spectacol la Sala Palatului că face 75 de ani și nici pe departe nu are magnetismul lui BĂNICĂ sau al DELIEI sau al ANDREI sau al lui BRENCIU de a umple sala. Dar dacă se zvonește de o mare împăcare, cu siguranță că-și va vinde biletele. O ciorbă reîncălzită după zeci de ani, rufe murdare spălate pe micile ecrane și discursuri sforăitoare, ușor avocățești, sunt deja rețeta de succes pentru a intra în politică așa cu a făcut un fost iubit al Oanei, acum prezent pe micile ecrane, deși într-o toaletă de club se pare că arătase cu totul altceva decât talent de om politic și formator de opinie. Aștept să fiu contrazis de rețeta previzibilă.


(11 februarie 2018)

100 de preparate ardelenești

Editura ELEKTRA din Suseni, județul Mureș propune 100 de rețete ale unor preparate ardelenești interesantre. Cartea este bine construită. La fiecare preparat sunt date ingredientele specificate cu unități de măsură ușor de urmărit.
Cartea are 80 de pagini și este o traducere din limba maghiară a unui text apărut în anul 2006.


Rețetele sunt date în ordine alfabetică după denumire, aluat, ardei, cartofi, cremă, ciorbă, drob, escalop, ficăței, găluște, murături, mujdei, musaca, ouă, pastă, salată, supă, tocană varză, vin și zacuscă.

Pașii de preparare sunt în succesiunea exactă a derulării lor, fără a se face aprecieri subiective, ci totul se bazează pe experiența anterioară a celui care prepară mâncarea. Nu se spune nici că este simplu, nici că este complicat. Duratele de preparare nu sunt date cantitativ decât arareori, ceea ce dă o mare flexibilitate, căci nu este cel mai bun lucru ca în bucătărie să se stea numai cu ochii pe ceas.

(11 februarie 2018)

Saturday, February 10, 2018

ANM n-a mai dato-n bară

ANM - Agenția Națională de Meteorologie a anunțat ieri că azi duminică 11 februarie anul de grație 2018, va ninge în București și stratul de zăpadă va fi undeva la 5 centimetri. M-am sculat de dimineață și acoperișurile caselor erau acoperite de nea. Pe aleile mahalalei nu s-a depus zăpada, dar nici ziua nu a trecut. Oricum, ANM nu a dat-o în bară. Deci nu a anunțat taifun. Nu este taifun. Nu a anuțat uragan. Nu este uragan. Nu a anunțat ger polar. Deci nu e ger polar. E ok.
(11 februarie 2018)

Hai să facem nimic!

Se organizează simpozioane cu oameni de afaceri. Oameni de afaceri însoțesc vârfuri ale puterii în vizite externe. Se dau tot felul de diplome de excelență oamenilor de afaceri, actorilor și savanților. Toate sunt copii palide ale unor evenimente de dincolo de ocean, evenimente care acolo au conotații clare ce ascund numere cu multe zerouri semnificative în zona profiturilor. Dacă s-ar face o analiză mai atentă, s-ar vedea că avioanele sunt pline nu de oameni de afaceri autentici, ci de lingări abonați la contracte cu statul, pentru că funcționează de minune transferul de notorietate de la omul politic spre ei cu reverberații în a primi contracte grase fără licitație. Mă cam îndoiesc eu că a analizat cineva eficiența economică a unui simpozion româno - nu mai știun cum, să se vadă câte contracte s-au semnat, ce a adus concret respectivul eveniment. Mă cam îndoiesc că tot felul de participări la târguri internaționale nu sunt altceva decât prilejuri excelente de a cheltui banul public pe lucruri necuantificabile nici ca valoare și nici ca eficiență. Îmi amintesc că în 1994 era la Paris o agenție ONT cu o vitrină având în ea o pânză decolorată, un afiș din acela cu călușari zburători și bineînțeles erau acolo și niște muște moarte uitate de vremuri. 
Q.E.D.


(11 februarie 2018)

Studenții de azi și criza dintre generații

Nu am crezut niciodată în criza dintre generații. Cred numai că uneori se întâmplă ca vârstnicii să fie mai puțin indulgenți cu tinerii și să se supraevalueze în raport cu generația tânără. Tot așa este adevărat că uneori sunt tineri care pierd contactul cu realitatea și se cred buricul pământului, doar în contextul în care generația mai învârstă îi întărâtă și le ațâță acele elemente vecine orgoliului nemăsurat, încât își pierd controlul. În aceste cazuri și bătrânii, dar și tinerii fac greșeli impardonabile, care se traduc eronat prin conflict între generații, deși este vorba de cazuri oarecum izolate. Lucrând în mediul academic, am avut ocazia să întâlnesc foarte mulți tineri. Dacă judec la rece, cu siguranță că din 1.000 de studenți nu mi s-a întâmplat să identific un student sau o studentă despre care să conchid că este generator de criză dintre generații prin conflicte chiar de mărime mică. Nu am întâlnit pur și simplu, deși nu mă laud că sunt o fire băncoasă, indulgentă, sensibilă la rugăminți, pile și alte chestii vecine cu pomana și neprincipialitatea, ca să nu spun toleranța și corupția. După peste 40 de ani de muncă conchid că generația de studenți de după 1989 este:
- temeinică,
- focusată,
- calculată,
- independentă,
- prudentă,
- ambițioasă,
- muncitoare,
- cotrectă,
- generoasă,
- principială,
- riguroasă,
- onestă,
- respectuoasă,
- luptătoare,
ceea ce-i permite să facă evaluări și ierarhizări pe baza unor criterii valorice unanim acceptate, în concordanță cu mersul general al societății. Generația tânără acceptă adevărurile așa cum sunt ele, necosmetizate, dar în condițiile unei transparențe totale. Ea nu lucrează cu jumătăți de măsură. Dorește reguli clare și universal aplicabile, cu cât mai puține excepții. Generația tânără coexistă cu toate generațiile de dinaintea ei cu condiția ca înaintașii să dovedească:
- respect,
- determinare, 
- obiectivitate,
- competitivitate,
- armonie,
- decență,
- siguranță, 
iar experiența să fie fundament pentru calitate în tot ceea ce se execută indiferent de nivelul unde adulții, maturii și bătrânii stau la butoane sau muncesc cot la cot cu tinerii. Am avut ocazia să lucrez în echipe cu tineri și de multe ori am învățat lucruri noi de la ei și uneori ei au învățat câte ceva de la mine, dar cel mai important lucru a fost că tot ceea ce trebuia să finalizăm, am finalizat la termen și la nivelul de calitate cerut de beneficiar, iar tinerii au fost la super-înălțime prin tot ce au făcut.


(11 februarie 2018)

Bitcoin-ul și-a arătat carențele

Despre bitcoin am scris mai demult un articol. Acolo arătam că pentru mine a fost o mare dezamăgire această criptomonedă, irosindu-se marea șansă de a face ceva deștept care să aibă la bază virtuțile informației ca etalon și nu aurul ca orice monedă de cacao. Nefiind vorba de așa ceva, bitcoin-ul s-a aliniat cu celelalte monede și a intrat în vria indicelui Dow Jones. Ce trist!
În 9 februarie a fost cotat la 8,736.98 USD.
În 16 decembrie 2017 a fost cotat la 19,497.40 USD.
În 4 ocotmbrie 2017 a fost cotat la  4,229.36 USD.
În 16 decembrie 2016 a fost cotat la  784.91 USD.
În 22 iunie 2015 a fost cotat la  246.99 USD,
Deci, a avut această evoluție având doar câteva virtuți dar și acelea firave. Dacă avea un alt etalon, cu siguranță ar fi fost cu mult mai stabil și reacția bursei față de bitcoin ar fi trebuit să fie alta, adică una stabilă
Moneda care a pierdut 55,20% în câteva săptămâni numai stabilă nu este comparativ cu USD care a pierdut 3,22%.

(10 februarie 2018)

O știre prost construită

Azi la Antena 3 o știristă se zbuciuma să arate că Florian COLDEA a mers la Timișoara la un curs de master pentru 17 lei pe oră și a cheltuit 100 euro cu avionul. Mititica și ignoranta de ea nu știa că:
- între universități există parteneriate;
- sunt și invited professors pe lume;
- cazarea și drumul sunt suportate de universitate;
- profesorii invitați beneficiază de niște punctaje.
În acest context, profesorul Anton HADĂR a dezlegat ițele și au făcut-o pe fraiera știristă să-și înghit limba. Sărăcuța, a pierdut un subiect crocant, căci nu în orice clipă află ea ceva despre generalul Florian COLDEA. Oricum ignoranța este plătită scump, mai ales că invitarea de profesori se face cu sutele. Când eram eu director la masterul de Securitate Informatică din ASE, peste 90% dintre profesorii care țineau ore acolo erau invited professors, nume de mare rezonanță în domeniu: prof.dr. ing. Victor Valeriu PATRICIU, prof.dr.ing. Valentin CRISTEA, prof.dr.ing. Ion BICA, prof.dr. Nicolae TOMAI, prof.dr.ing. Mihaela MUNTEAN, prof.dr. Adrian ATANASIU și prof.dr. Gheorghe SILAGHI, unii de la Academia Tehnică Militară, de la Universitatea Politehnică, de la Universitatea de Vest și alții de la Universitatea Babeș-Bolyai. Lumea din mediul academic nu trăiește din reclame și din rating, ci din ceea ce vine de la bugest și din taxele studenților. Adică în mediul academic salariile nu sunt deloc mari, dar lumea miuncește din conștiinșă, din plăcerea de a oferi studenților din experienșa proprie și din  devotament. Televiziunile sunt cele cu manipularea.


(10 februarie 2018)

Innovative Security Soluțions

De la prima ediție din anul 2008 a SECITC au trecut 11 ani. Acum, în 2018 va fi cea de-a XI-a ediție, an de an publicându-se volumul lucrărilor, ceea ce este foarte important, mai ales că de câțiva ani acestea sunt publicate în prestigioasa editura Springer. Volumul cu lucrările din anul 2015 este referit prin următoarele coordonate:
Ion BICA, David NACCACHE, Emil SIMION (editors) - Innovative Security Soluțions for Information Technology and Communicațions, 8th International Conference SECITC 2015, Bucrarest Romania, June 11-12, 2015, Revised Selected Papers, Springer International Publishing Switzerland, 2015,279 pp, ISSN - 0302-9743, ISSN electronic 1611-3349,  ISBN 978-3-319-27178-1, DOI 10.1007/978-3-319-27179-8.
La indexul de auroti dintre cele 49 de nume, 26 dintre ele sunt ale unor autori români pe care îi enumăr aici:
Dumitru BALANICI
Oana BARAHTIAN
Narcis BEHLILOVIC
Ion BICA
Monica BORDA
Dominic BUCERZAN
Virgil CERVICESCU
Valentin CRISTEA
Mihai CUCIUC
Roxana GLĂVAN
Cătălin LEORDEANU
Diana MAIMUȚ
Luciana MOROGAN
George NĂSTASE
Alexandru PĂTRAȘCU
Victor PATRICIU
Lucian PETCANA
Daniel PETCU
Cezar PLEȘCA
Crina RAȚIU
Nicolae ROȘIA
Emil SIMION
Romulus TEREBES
Laurențiu ȚIPLEA
Mihai TOGAN
Vlad TOMȘA.
Autorii români au avut lucrări în toate secțiunile, preocupările lor fiind foarte variate, ocupându-se de algoritmi de criptografie și de protocoale cât și de tehnologii de securitate pentru tehnologii ale infomației și comunicațiilor. Unii dintre autori lucrează în mediul academic, dar mulți dintre ei sunt în industrie, puși față în față cu marile provocări ale securității informatice într-un mediu destul de ostil aplicațiilor online, mai ales dacă se are în vedere nenumăratele atacuri la care sunt supuse aplicațiile informatice guvernamentale. Printre autori se află conducători de teze de doctorat, iar prin tre autori se află doctoranzi, ceea ce arată că cercetarea în domeniul securității informatice este cu un nivel de aprofundare deosebit de ridicat.



Faptul că s-a reușit ca articolele selectate după ce au fost revizuite să fie publicate într-o editură prestigioase, arată că organizatorii conferinței au dat dovadă de multă exigență. Comitetul editorial este format din personalități din domeniu, așa cum se vede din textul de mai jos:

Eu îi cunosc pe cei mai mulți dintre organizatorii și editorii români și știu că au un nivel de exigență special și acesta este și motivul de bază care ține conferința la un standar deosebit de ridicat.
(10 februarie 2018)

Ceva cu tipul din filme..., de

Cartea scriitorului Bogdan STOICA Tipul din filme nu există, este tipul de proză scurtă pe care numai la scrierile medievale italienești am întâlnit-o. Au mai scris și alții proză scurtă, dar ceea ce scrie Bogdan STOICA  este cu totul altceva pentru că abordează probleme de mare actualitate și nuanțele sunt foarte bine conturate, încât nu lasă loc la interpretări.


La acest scriitor am admirat stilul, originalitatea, consistența și caracterul direct la zicerilor. Limbajul este al unui personaj definit,  bine conturat, tot timpul în acțiune, care trăiește clipa.





Ceva cu tipul din file..., este tipul de proză scurtă care face să nu lași povestioara necitită. Autorul are arta dozării și imprevizibilului, căci acesta este motivul de a citi.  Limbajul este colorat într-o lume obișnuită în care întotdeauna 2 + 2 egal 4 și 3 ori 3 egal 9, nu ca la bogați unde se lucrează cu concepte mai sofisticate precum foarte mult, groaznic de mult și tot așa.



Coperțile cărții nu diferă prea mult unele de altele, deși eroul masculin de acolo care traversează toate povestioarele, este fotograf. Le-am și confundat și m-am trezit adasă cu couă volume doi. Noroc că nu am aruncat bonul și am schimbat un volum. Nu a fost deloc simplu...
(10 februarie 2018)

Tipul din filme..., vol 2

Cartea aceasta este continuare la volumul de proză scurtă Tipul din filme nu există, apărută la Editura Scrisul Românesc. Scriitorul Bogdan STOICA îmi aduce aminte de Marin PREDA cu Moromeții lui și mă refer la volumul I, care a fost o capodoperă. Voșumul al II-lea era o continuare, dar de fapt nu era continuarea romanului, ci continuarea succesului. Ceea ce a scris apoi Marin PREDA tot Moromete erau, enervându-mă chiar.  Primu și al doilea volum formează un tot, sunt egale ca valoare și scot în evidență un Bogdan STOICA, scriitor matur și valoros. Cred că al III-lea volum din Tipul din film nu există, dacă autorul primelor două ar încerca să-l publice, pe mine m-a pierdut de mușteriu. Cele două volume sunt suficiente. Ceea ce va urma trebuie să fie altceva, chiar dacă stilul, vocabularul și subiectele nu ar fi 100% altceva. Unghiurile trebuie să difere, chiar dacă bărbatul nu se schimbă, căci nici la 1.000 de ani nu se dublează neuronii bărbatului, vai steaua lui de mamifer.


Titlurile scrierilor sunt destul de lungi, nu chiar așa de lungi ca în Decameronul lui  Giovanni BOCCACCIO, dar incitante, exact așa cum fac știriștii de la România Tv care spun doar puțin înainte de publicitate, doar-doar lumea nu va pleca de pe post să aibă și ei rating.





Nu este puțin lucruri să spui adevăruri în mod direct și folosind un limbaj care de multe ori pare mult mai tare decât este, știut fiind faptul că la volan și doamnele au expresii dintre cele mai colorate. Cărțile lui Bogdan STOICA trebuie citite pentru a înțelege cu exactitate unde este proza scurtă românească, proză care i-a lăsta în urmă pe plângăcioșii de dinainte de 1989 care se văitau că regimul nu i-a lăsat să scrie, dar din 1990 încoace nu a apărut niciun roman valoros din așa-zisa literatură de sertar.

(10 februarie 2018)

O altă carte de Radu PARASCHIVESCU

Am prins gustul prozei scrisă de Radu PARASCHIVESCU și când am văzut volumul Cartea râsului și a cercetării, apărută tot la editura Humanitas.


Cartea este o radiografie a societății românești, necosmetizată, ceea ce mie mi-a convenit foarte mult, pentru că mie nu-mi plac lucrurile în roz, cum nu-mi plac nici cele zugrăvite numai în alb și negru sau numai în negru și gri foarte închis. În carte sunt ca personaje indivizi pe care îi știam de la televizor sau din viața de toate zilele. Radu PARASCHIVESCU îi zugrăvește exact cum aș fi făcut-o eu și de aceea în acele pagini mi-am regăsit gândurile mele și chiar unele tușe caricaturale ale unora dintre nasolii contemporani cu mine dar și cu tine, cititorule.

Cercetarea despre care autorul cărții vorbește și se apleacă cu ironia-i inconfundabilă, nu este cercetarea științifică despre care am crede că ar face obiectul unei analize, din moment ce aceasta a cam dispărut de pe la noi, ci este vorba despre cercetarea aruncață în ridicol și pe care toți nefericiții de jurnaliști o dezvoltă aiurea cu orice prilej, prin spectaculosul de doi bani cu care atrag publicitatea.
(10 februarie 2018)