Tuesday, April 24, 2018

Comunismul și muzica populară românească

Așa cum azi sunt peste tot făcători de folclor, în anii cosmunismului, au existat de asemenea, făcători de așa-zis folclor nou, în care se cânta:
- colectivizarea,
- munca pe ogoarele înfrățite,
- aratul cu tractoarele,
- munca la C.A.P.,
- electrificarea,
- bunăstarea de la sat,
- noile relații dintre țărani,
- dispariția chiaburilor,
- hărnicia colectiviștilor,
- idilismul agriculturii noi,
- rolul mpartidului în bunăstare,
- recoltele de pe pământurile CAP,
- criticarea leneșilor din CAP,
- munca brigadierilor,
- rolul agitatorilor la sat,
- noua viață luminoasă,
- dragostea CAP-iștilor,
- nunțile de la CAP.
Ca și acum, versurile din anii'50 și din anii'60 erau la fel de proaste, stângace, primitive, liniare, simpliste, previzibile, repetitive, leșinate și trase de păr, fără metafore și fără nimic deosebit. Se practica un fel de prostituție, ca și acum, din dorința de a ieși în față, mai ales că la difuzoare, la radio și mai târziu la singurul canal de televiziune alb-negru, numai cine producea folclor nou intra pe post sau era difuzat. La radio mai treceau cântece din folclorul autentic. La spectacolele omagiale, la spectacolele unde participau tovarășii din conducerea de partid și de stat, musai se cântau cântece din folclorul nou, chiar de către mari cântăreți de muzică populară românească. Electrecord-ul imprima discuri cu acele producții, iar acum internetul este plin de mostre ale ridicolului suprem, cum și acum cu ușurința cu care se crează CD-uri, peste ani și făcătorii de folclor de azi vor fi la fel de ridiculizați și de penibili ca toți cei care au poluat folclorul în deceniile de început ale comunismului. Măcar atunci era partidul care le dicta ce să facă. Acum unii o fac de bună voie și în inconțtiența lor se mai și laudă cu micile porcăriuoare pe care le bâzâie pe la posturile tv de specialitate.
Voi da câteva exemple de muzică așa-zisă din folclorul nou, care m-a chinuit în copilăria și adolescența mea, drept care nu am cum să o trec cu vederea cu una, cu două. Iată:
Special am lăsat mai la urmă acest cântec cu mărita-m-aș toamna asta mărita, căci a fost în epoca despre care am scris o variantă plină de ridicol. O fătucă dorea să se mărite. Mulți tineri au venit, dar se interesau de zestre. Numai unul venit tocmai de la București s-a interesat de normele fetei la CAP. Versurile arătau că atunci când a văzut fătuca atâta minte flăcăul cel voios, imediat l-a luat de bărbat și bien sûr au făcut nunta la CAP.
Dacă atunci unii se justifica prin presiunea partidului, acum ceea ce se face în folclor se justifică doar prin lăcomia de a scoate bani cu muncă brută, fără cizelarea versului și fără creații autentice, cu lălăieli și schelălăieli de un groaznic prost gust, generat din antitalent și non-valoare.
Au fost cântece cu mult mai nasoale decât cele cu care fac exemplificări, dar nu dau de ele pe youtube, căci probabil nu știu eu cum să le caut. Iertare!


(25 aprilie 2018)

TRISTEŢEA MOMENTULUI

Exstă oameni care cunosc gloria pe întreaga lor viaţă şi care sunt:
- promovaţi instantaneu, oferindu-li-se tot felul de onoruri,
- lăudaţi de contemporani alăturând numelui tot felul de înflorituri,
- serviţi de slugile lor ori de câte ori este nevoie,
- omagiaţicu prilejul zilelor onomastice sau de naştere,
- invitaţi să ia cuvântul ori de câte ori unii se folosesc de ei,
- plătiţi şi li se crează tot confortul corespunzător funcţiilor ocupate,
- onoraţi cu titluri, medalii şi diplome dintre cele mai pompoase,
- puşi să conducă tot felul de manifestări ştiinţifice care să dea bine,
- ospătaţi cu cele mai alese bucate ca semn al preţuirii,
- onoraţi ostentativ în public prin gesturi nefireşti ca pupatul mâinii.
Există oameni care în timpul vieţii nu au cunoscut gloria şi au fost:
- trăitori în sărăcie,
-  umiliţi,
-  refuzati în drepturile lor,
-  retrogradaţi,
- exploataţi nemilos,
- marginalizaţi sistematic,
- terfeliţi în văzul lumii,
- uitați,
- acuzați,
- condamnați,
- arătați cu degetul,
- loviți,
- scuipați,
- scoși din cărți,
- striviți,
- desfiinţaţi.
După moartea lor, aceştia au fost:
- reabilitaţi,
- decoraţi,
- hiperbolizați,
- editați,
- difuzați,
- omagiaţi,
- publicaţi,
- trînhumaţi,
- regretaţi.
Sunt arătaţi şi vinovaţii, unii dintre ei deja plecaţi la cele veşnice.
Există o altă categorie de oameni care o perioadă a vieţii lor au cunoscut gloria şi dintr-o dată cad în disgraţie sau uitare pentru totdeauna. Ei trec de la extaz la agonie. Suportă foarte greu uitarea, sărăcia şi răzbunările celor din jur.
 (24 aprilie 2018)

Calcule de Dâmboviţa

Ceea ce se întâmplă acum îmi aduce aminte de textele de istorie referitoare la perioada dintre cele două războaie mondiale. Atunci, şefii de partide:
- se faultau reciproc,
- nu erau interesaţi de problemele majore,
- priveau lucrurile doar pe termen scurt,
- căutau să temporizeze,
- aveau sprijin fiecare unde erau primiţi,
- doreau doar avantaje pentru ei,
- credeau că doar ei deţin adevărul,
- ignorau pe specialişti în mod sistematic,
- ridicau mingi la fileu, dar fentau  adeversarii,
- îşi dădeau reciproc la geoale mirându-se,
- lucrau după ureche, cum bătea vântul.
Exact în acelaşi fel se procedează şi azi. Şefii de partide au interes să arate cât de bunisunt ei şi cât de răi sunt adversarii lor. Nu construiesc. Nu vin cu idei noi. Doar critică. Doar contestă. Doar demolează. Tot timpul, se reiau problemele de la zero, ca şi când ceea ce s-a făcut anterior este total eronat, deşi noile soluţii sunt la fel de mediocre ca soluţiile precedente.
Calculele politicii de Dâmboviţa nu diferă cu nimic de cele care se făceau cu mai bine de 7 sau 8 decenii în urmă, din cauza unei lumi mărunte, bântuită de ignoranță, orgolii și neputință.


(24 aprilie 2018)

Monday, April 23, 2018

Din nou despre CTP

N-aș mai fi scris nimic despre acest Cristian Tudor POPESCU - CTP, jurnalist pe care l-am compătimit ori de câte ori CVT îi arunca tot felul de măscări în față în gazeta al cărui patron era, la rubrica ALCIBIADE.
Nu știu ce l-a apucat pe CTP să dea el niște jigniri din el la adresa celor care s-ar duce la un eventual miting al PSD în chestia aia cu familia tradițională. Este o eroare să se introducă în constituție treaba cu femeia și bărbatul, căci eu am demonstrat că și constituția va fi fentată dacă un el devine o ea și o ea devine un el și prin tribunal se acceptă schimbările de sex, ambii fiind legal femeie și bărbat, deși nu s-au născut astfel. În plus, după o căsătorie după constituție unul dintre soți face schimbarea de sex și deci ei rămânâd căsătoriți sunt ori doi ei ori două ele. Deci textul articolului ar trebui să devină kilometric.
Ceea ce a zis nefericitul de CTP arată primitivism, rigiditate, intoleranță, agresiune, vulgaritate, indecență și răutate. Așa cum arată fața acestuia, cine știe s-o citească și dacă ar fi fost pus să-și dea cu presupusul în legătură cu subiectul, ar fi zis doar cititndu-i chipul, exact ceea ce a glăsuit CTP-ul.
A pune etichete la întâmplare unor mase mari, este exact cum a făcut Traian BĂSESCU când a rostit acel procent referitor la homosexuali sau cum face Jiji în alocuțiunile sale lălăite. Nici nu mă miră că avem și noi un JIRINOVSKI, comic dar pigmatic, care deversează pe sticlă lături, răutăți și platitudini din lipsă de preocupări în a face ceva. El este doctor în ceva, autor de SF și are studii inginerești. Nu prea știu cât a practicat ingineria, dar știu că trăiește din scris. A fost prieten cu Ion CRISTOIU până când i s-a reamintit de niște USD dintr-o plasă de plastic înfășurați în ziar.



(24 aprilie 2018)

Defecte ale pozelor făcute la culturiști

Pentru a scrie articolele despre culturiști de la noi dar și din alte țări, am consultat multe materiale, am analizat multe fotografii, am luat legătura cu culturiști și am primit avizul lor pentru ceea ce am pus pe acest blog.
Cândva am vrut să scot și o revistă de culturism, dar deloc comercială, doar cu chestii științifice, căci în mintera mea, culturismul este o știință, deci nimic nu se mai face în afara aplicării unor tehnici și metode științifice pentru a obține performanțe dintre cele mai ridicate.
La fotografiile făcute culturiștilor pe la competiții și nu numai au identificat minusuri precum:
- încadrarea incorectă prin tăierea accidentală a unor părți din corp,
- includerea în fotografie a unor elemente neconcludente în prim plan,
- dispunerea incorectă a luminii cu pierderea de detalii care dau performanța,
- neclaritatea exact a părților care trebuie reliefate prin fotografie,
- prinderea de aspecte neconcludente  în locul pozițiilor obligatorii,
- securizarea prin imprimarea de sigle exact pe părți importante,
- utilizarea de unghiuri care deformează și care reduc calitatea pozei,
- invocarea detaliilor ca justificare a trunchierile, tot se rezolvă prin rezoluție,
- lipsa de proceduri de a face poze în competiții, așa cum sunt la nunți,
- șetrgerea necontrolată a pozelor  din cauze obscure, nu din lipsă de memorie.
Deși acum există aparate de fotografiat extrem de performante în ceea ce privește rezoluți și numărul de cadre care se trag, mulți fotografi lucrează neprofesional, ca și cum ar avea restricțiile de pe vremea aparatelor cu peliculă de celuloid. Capacitatea de stocare permite lejer realizarea a cel puțin 2.000 de fotografii fără a fi schimbat cardul de memorie, ceea ce dau o mare flexibilitate celui care face fotografiile.
Există tendința de a urmări doar scopul comercial, ceea ce este fatal în fotografiile făcute culturiștilor. Cine are creeier face nenumărate fotografii, le prezintă și culturistul sau cei care-l manageriază hotărăsc numărul de fotografii achiziționate, inclusiv a celor pe un CD. Fotograful trebuie să garanteze arhivarea un an cel puțin a fotografiilor pentru situațiile în care culturistul ar dori să mai achiziționeze și altceva.
Defectele  pozelor făcute la culturiști au marele dezavantaj că reproductibilitatea este aproape exclusă, pierzându-se multă informație esențială pentru a veni concret cu dovezi asupra performanței la un moment dat pentru fiecare culturist.





(23 aprilie 2018)

Iar și iar despre ierarhizarea universităților românești

Lumea zice că dă bine o ierarhizare a universităților pentru:
- a avea acces diferențiat la finanțările de la buget,
- a orienta tinerii mai bine în meserii cu șanse de viitor,
- a fi mai atractive în dezoltarea cercetării științifice,
- a se conecta la cele mai înalte valori universitare,
- a se face comparații cu surorile lor din alte țări,
- a defini strategii de creștere valorică în viitor,
- a eficientiza eforturile de autodepășire continuă,
- a lupta în vederea păstrării valorilor autentice,
- a câștiga respectul și considerația în societate.
Acum există:
- o listă cu ierarhizarea globală universităților de la noi din țară, după criterii proprii,
- o listă cu toate universitățile din lume, ierarhizate global după criterii internaționale,
- o listă cu primele cele mai bune 10 universități din lume,
- o listă cu primele cele mai bune 100 de universități din lume,
- o listă cu universități ierarhizate pe specializări.
Din start trebuie să acceptăm că la ierarhizare criteriile sunt discutabile, chiar dacă sunt acceptate de foarte multe universități. Așa cum sistemul metric și sistemul englez sunt sisteme utilizate în efectuarea de comparații, evident, trebuie acceptată existența a nenumărtate criterii și sisteme de ierarhizare. Important este ca procesele de evaluare să fie făcute respectând aceleași proceduri de către toată lumea,adică:
- cunoașterea criteriilor,
- acceptarea indicatorilor,
- furnizarea datelor,
- aplicarea procedurilor,
- asigurarea reproductibilității,
- derularea transparentă.
Trebuie spus că universitățile de la noi nu se află în primele 700 de universități din lume. Dacă se va dori o schimbare a acestei situații, trebuie o strategie națională pe vreo 10-20 de ani cu abordări precise. În caz contrar, prin acțiuni individuale și peste 50 de ani ne vom jelui că tot nu ne aflăm în primele 500 de universități. Totul costă și costă mult ca bani, ca efort și mai ales ca management al calității, căci criteriile de ierarhizare deși sunt cuantificate cantitativ, se referă la calitate.
Vorbim  iar și iar despre ierarhizarea universităților românești și nu prea întreprindem nimic, deși un proiect de țară trebuie să includă și învățământul universitar cu elemente clar definite.


(23 aprilie 2018)

Culturistul Cristian RĂUȚĂ, galerie cu fotografii

Despre culturistul Cristian RĂUȚĂ am scris un articol și sunt pe punctul de a a duna elemente în vederea scrierii  unui alt articol despre omul Cristian RĂUȚĂ de azi. Voi prezenta unele dintre fotografiile care-l definesc pe culturistul Cristian RĂUȚĂ în vremurile când concura și era prezent pe podiumurile competițiilor, pentru că în culturism performanța se descrie în primul rîând prin imaginile momentelor de glorie ale fiecărui sportiv.







Într-o enciclopedie a culturismului românesc, pentru perioada 1990 - 2015 numele lui Cristian RĂUȚĂ va figura la loc de frunte, căci el a fost în compoetiție cu foarte mulți culturiștiromâni și a ocupat poziții deosebit de importante pe podiumuri, datorită înaltei lui performanțe. Acum în condițiile banalizării fotografiei digitale, mă aștept ca galeriile foto ale culturiștilor să fie foarte bogate, astfel încât generațiile care vor urma să aibă materie primă de calitate pentru a face analize comparative și pentru a cunoaște cât mai precis trecutul marilor campioni ai culturismului nostru.


(23 aprilie 2018)

Vrei să fii președintele FRF în 2022?

Cine crede că va accede la funcția de președinte al FRF în 2022 apucându-se să-și exprime această opțiune începând cu ianuarie 2022 se înșeală amarnic, pentru că nu așa se procezează, zice managementul politic.
Deci, pentru a avea certitudinea că va câștiga președinția FRF, cel ce-și dorește așa ceva trebuie să facă următorii pași, zice managementul politic:
- să se uite în oglindă să vadă dacă are față pentru așa ceva,
- să vadă dacă însamnă ceva pentru fotbalul românesc,
- să se apuce de mâine să-și pregătească punerea candidaturii,
- să studieze grupul țintă, adică pe cei ce votează și nu e greu,
- să studieze contextul economic, politic și social de azi și în perspectivă,
- să vadă ce vor cei ce votează pe președintele FRF,
- să înceapă să deruleze activități prin care să se facă cunoscut votanților,
- să nu fie ostentativ prin toate ieșirile lui publice,
- să construiască un program pornind de la programul actualului învingător,
- să definească o strategie de intrare în cursă, definită pe 4 ani,
- să nu dea din coate, ci să facă lucruri concrete,
- să ia poziții publice în concordanță cu ce vor votanții,
- să se vadă învingător, dar niciodată să nu spună acest lucru,
- să facă tot timpul calcule și analize obiective a ceea ce face,
- să critice, dar constructiv, venind cu idei simple, credibile și eficiente,
- să strângă în jurul lui oameni credibili din fotbal și el să fie lider,
- să muncească și să vină cu idei în articole, cărți, interviuri,
- să spună mesaje simple, scurte și țintite, ușor de digerat.
Orice altă abordare este sortită eșecului, căci pe telegraf vine doar cel care spune ceea ce vor să audă cei ce ascultă câte ceva despre fotbal și devine cel de încredere pentru toată lumea. La noi, revoluțiile sunt sângeroase, iar noi suntem un popor pașnic, unde mămăliga nu explodează.


(23 ianuarie 2018)

Sunday, April 22, 2018

Mado ROBIN și un francez de-al ei

Prin anii'90 erau la modă programele TEMPUS cu fianțare de la EU, prilej cu care am fost vizitați noi cei din Departamentul de Informatică Economică de un grup de profesori francezi de la ENIBE. Cu
acel prilej, unul dintre ei s-a arătat destul de neprietenos, arogant și ciudat. Ne considera pe noi ca pe niște maimuțe abia coborâte din copac. După ce l-am dus la Casa Universitarilor și l-am ospătat cum trebuie în Sala Ministrului și după ce am vorbit cu el despre Mado ROBIN s-a mai potolit. Etala cunoștințe de operă, dar eu în copilărie o ascultasem pe marea soprană de coloratură Mado ROBIN cu Air des Clochettes din  Lakmé opera lui Léo DELIBES.
Tipul a căzut pe spate și toată discuția noastră a mers la detalii. După vreo câteva luni tipul a revenit în Ro și m-a căutat să-mi ofere un CD cu arii interpretate de marea soprană de coloratură Mado ROBIN, pe care eu o consider cea mai bună interpretă a ariei clopoțeilor din Lakmé și cred că numai Ima SUMAK ar fi egalat-o cumva în cele 5 octave ale ei. Din când în când mai ascult acestă frumoasă arie în diferite interpretări și de fiecare dată mi-aduc aminte cum l-am îmblânzit pe acel francez ciudat, profesor ca și mine dealtfel.




(23 aprilie 2018)

Folclor de Sf. GHEORGE

Mulți dintre români cu numele de GHEORGE, GEORGE, GOGU, GIGI, GEORGEL, GICĂ, GHEORGHIȚĂ, GHEORGHIȚA, GINA, GHERGHINA, GENA, GEORGIANA, GEORGINA, își serbează mâine 23 aprilie 2018 ziua numelui și mă grăbesc să le spun la toți LA MULȚI ANI!
Folclorul românesc este foarte bogat în cântece în care apare numele de GHEORGHE sau una dintre variantele sale.
Gheorghe ROȘOGA cu GHEORGE, GHEORGHE  
Liviu VASILICĂ cu Mult mi-e GGHEORGHE băutor
Maria TĂNASE cu  Colo-n vale-n grădiniță 
Maria TĂNASE cu Astă iarnă era iarnă 
Maria LĂTĂREȚU cu De ce nu te-nsori GHEORGHIȚĂ 
Margareta CLIPA cu Ș-ar mai bea GHEORGHE, ar mai bea 
Maria LĂTĂREȚU cu Băiat ca GHEORGHE, mai rar 
Ioana RADU cu M-a mânat mama la vie
Cleopatra STRATAN cu GHIȚĂ 
Maria CIOBANU cu GHEORGHE pălărie neagră 
Maria LĂTĂREȚU cu Mi-a plecat GHEORGHE-n armată 
Maria APOSTOL cu GHEORGHIȚĂ, pup de cicoare
Laura LAVRIC cu GHIȚĂ, măi GHEORGHIȚĂ 
Maria APOSTOL cu GHEORGHE, dragostea de un an
Gheorghe NICHIFOREAC cu GHIȚĂ, măi GHEORGHIȚĂ 
Surorile OȘOIANU cu Iubeste, GHEORGHE, iubește
Surorile OȘOIANU cu La portița la GHEORGHIȚĂ 
Maria PLATZNER cu Paste calul lui GHEORGHIȚĂ 
Emilia GHINESCU cu  Vine GICĂ pe carare
Angela SIMILEA cu GHEORGHE, GHEORGHE
Margareta PÂSLARU cu GHEORGHE, GHEORGHE
Doina ARSENE cu GHEORGHE
Lenuta GHEORGHIȚA- Am pe GHEORGHE băutor 
Am lăsat mai spre final cântece cântate fie de tarafuri cu clape și pe versuri oarecare, un fel de folclor făcăttură, dar și interpretări valoroase ale unor cântăreșe de muzică ușoară.


(22 aprilie 2018)

Folclorul autentic

Nu suport făcătorii de folclor. Sunt incluți, nesimțiți și fără talent. Cei ce-i încurajează sunt de aceeași teapă, adică incluți, nesimțiți, fără talent și fără calități manageriale.
Folclorul autentic se culege.
Folclorul autentic se crează.
Folclorul autentic se păstrează.
Folclorul autentic se cinstește.
Folclorul autentic se cântă.
Folclorul autentic se propagă.
Folclorul autentic se cultivă.
Este indecență și impietată ca un individ sau o individă să-și treacă numele în dreptul unui cântec cules de undeva, doar că el sau ea l-au cules și l-au interpretat în fața marelui public pentru prima dată. Este curată nesimțire să-l treacă cu drepturi de autor la OSIM sau ORDA. Nu mă mai miră nimic. Sunt nenumărate cântece populare autentice în toate colțurile țării, dintre care numai o mică parte au fost scoase la lumină, restul așteptându-și culegătorii și interpreții. Voi da câteva exemple:
Mărioară de la Gorj
Până când nu te iubeam
Lume, lume
Cine iubește și lasă
M-am suit in dealul Clujului
Mânios badea,de-aseară
Leliţă, Ioană
Tudorițo, nene
Anicuța, neichii, dragă
Ridică, mandro perdeaua
Mai treci, neică și tu dealul
Cântec de leagăn,
Cântec de nuntă din Făgăraș
Frică mi-e că mor ca mâine
Agurida
Ana mea, draga mea
Mărie, Mărie
Măria neichii, Mărie
Leliță cârciumăreasă
Hai, iu, iu
Nici acela nu-i fecior
Am avut trei mândrulițe
Mărine la nunta ta
Constantine, Constantine
Nu vine neica, nu vine
Mai vino seara pe la noi
Fir-ai naibilui de deal
Dealu-i deal și valea-i vale
Și-am o mândră mititică
Cine m-aude cântând
Iarna grea, muierea rea
Mă-nsurai di-ntâia oară
Seara când apare luna.
Aceste cântece trebuie doar căutate după titlu pe youtube și trebuie ascultate cu atenție pentru a fi sesizate toate nuanțele autenticității creașilor cizelate zeci și zeci de ani de artistul popular anonim.
Oricare ar fi luat dintre aceste cântece se vede că versul a fost cizelat, este încărcat de metafore și are o simplitate excepțională. Rimele sunt perfecte și muzicalitatea versului a dis spre melodie, natural și direct, fără forțări artificiale și fără opintiri aiuritoare.
Comparând aceste versuri cu așa-zisele producții pe bandă rulantă ale făcătorilor de folclor vedem cât de proaste, ridicole, absurde și banale sunt înșirările de cuvinte care uneori mai dau din coadă ca să sune în rime stângace. ;Mi-e milă și mi-e silă de acești făcători de folclor care aun inundat micile ecrane și care mai și sunt cultivați dacă plătesc banul gros. Am detestat dintotdeauna versurile cu rimă abab sau abba din strofele făcătorilor de folclor, care sună și rău, sunt plate și nu spun nimic. Folclorul autentic are alt vocabular și suntă versul său cu totul altfel, natural, firesc și muzical.
Numai vocile mari cântă folclor autentic!
Vocile mici se mulțumesc cu firimituri și făcături.



(22 aprilie 2018)

Vladimir Ilici LENIN

În anul 1870, pe data de 22 aprilie s-a născut Vladimir Ilici LENIN, cel care avea să schimbe soarta lumii prin ideile sale care au fundamentat dar și pus în practică prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie comunismul, mod de producție care mai dăinuie și azi în China, Mongolia Cuba și Vietnam.
La noi, până în 1965 numele lui Vladimir Ilici LENIN era în manuale, în filme, în picturi, în poezii, în cântece, iar la Casa Scânteii trona o imensă statuie reprezentându-l pe Vladimir Ilici LENIN, după ce de pe același soclu fusese dat jos Iosif Visarionovici STALIN.
Toată puștimea trebuia să citească povești despre Vladimir Ilici LENIN. Știu că într-un manual era o poveste despre Vladimir Ilici ULIANOV, căci acesta era numele său real. Îmi aduc aminte cum el își ascuțea vârfurile la creioane. El a creat o ramură a socialismului științific, numită leninism.
La noi, a existat în București raionul LENIN cum și Brașovul s-a numit Orașul Stalin. Actualul ASE  s-a numit IPSEP V.I. LENIN, denumire care a stat și după 1970 pe clădirea din Piața Romană 6.
Vladimir Ilici LENIN este îmbălsămat și expus în Mausoleul care-i poartă numele. Se făceau cozi imense să fie văzut de turiști, iar mirii din Moscova musai trebuiau să treacă pe la Vladimir Ilici LENIN după ce spuneau DA la starea civilă. Ei nu așteptau prea mult, căci aveau prioritate. Când am fost și eu la Moscova într-una din nenumăratele mele vizite, am fost cu grupul la Mausoleu. Era rece acolo, Vladimir Ilici LENIN parcă dormea. Se zice că seara este coborât și la subsol este o adevărată industrie care asigură conservarea acestuia. Oricum, un mort este un mort.
Acum:
- copiii nu mai citesc povești despre ULIANOV,
- în școli nu se mai învață despre LENIN,
- nu se mai publică operele lui,
- statuile cu LENIN s-au evaporat,
- nici denumirile de străzi nu mai sunt cu LENIN,
- radioul și televiziunea nu mai dau cântece cu LENIN,
- nici filme despre LENIN nu se mai fac,
- se spun bancuri cu LENIN.
Se zice că la Moscova erau trei statui, una cu LENIN, alta cu STALIN și a treia cu HRUȘCIOV, dar pe toate scria B.T. Turiștii întrebau ce înseamnă fiecare B.T. de la fiecare statuie, iar ghizii spuneau plini de fală.
La LENIN, B.T. înseamnă balșoi titan.
La STALIN înseamnă balșoi tiran.
La HRUȘCIOV înseamnă balșoi turist.
Mai era un alt banc cu un concurs de picturi dedicat compozitorului Piotr Ilici CEAIKOVSKI instituit pentru a omagia 150 de ani de la nașterea sa în anul 1990. 
Premiul al III-lea a fost acordat pentru o pictură care-l înfățișa pe CEAIKOVSKI  cântând la pian.
Premiul al II-lea s-a acordat unui tablou care-l înfățișa pe GORKI scriind despre CEAIKOVSKI .
Premiul I a fost acordat unui tablou ce-l înfățișa pe LENIN ascultând muzică de CEAIKOVSKI .
Las în seama istoricilor să spună ce și cum cu LENIN și cu viața sa personală presărată și ea de picanterii, dar trebuie să recunoaștem că în istorie Vladimir Ilici LENIN are locul lui bine definit, orice s-ar spune și orice ar crede unii istorici, chiar dacă cifrele sunt seci și reci, căci socialismul și comunismul nu a însemnat lapte și miere, ci a însemnat destine frânte și multă suferință, mulți morți, multă teroare, dar și electrificare, industrializare și alfabetizare. Să nu uităm că el a garantat tezaurul românesc trimis la Moscova, tezaur care nu s-a mai reîntors niciodată. Multe nu avem de uitat și mă gândesc la acel fragment din romanul Desculț de Zaharia STANCU cu nenumpratele repetări:
- Să nu uiți Darie! Nimic să nu uiți!
- Cum să uit ? Nimic n-am uitat.
Cu detașare trebuie să știm care au fost rădăcinile răului, căci răul a venit și de aiurea, dar mult rău ni l-am făcut și singuri, căci anii'50 dacă nu ne aparțin 100% nouă, după 1960 nici LENIN și nici STALIN nu au adus sărăcia aici unde pământul este roditor, căci comunism a existat și în Cehoslovacia și în Ungaria și în RDG, dar pe lângă apăsare, stagnare și tristețe era totuși mâncare și căldură în case, în timp ce la noi se cântau simfoniile cu mănuși și câtăreților le ieșeau aburi din gură.





(22 aprilie 2018)

Saturday, April 21, 2018

Criteriile valorice

Există o profesie W definită prin activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An pentru care se știe cu precizie când sunt executate bine și când sunt executate rău. O persoană Y care exercită profesia W execută activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An , respectiv, cu frecvențele F1, F2, F3, ...., Fi, ...., Fn și se contorizează de câte ori acestea au fost bine executate Bi, respectiv, au fost rău executate Ri, i=1,2,3, .., n cu Bi + Ri = Fi.
Ideia de bază este legată de faptul că toată lumea acceptă diferențierea unei activități Ai bine executate de o execuție prost executată pentru aceeași activitate.
Dintr-o analiză statistică a rezultat că un indicator normat I, dacă are valoare cuprinsă între (0,92; 1] se apreciază că nu se greșește câtuși de puțin dacă persoana pentru care s-a calculat acel indicator este pusă în corespondență cu calificativul foarte bine, adică persoana respectivă este o valoare, adică este foarte bună din punct de vedere profesional. În cel puțin 92% din cazuri execută oricare dintre activitățile A1, A2, A3, ...., Ai, ...., An bine, cel puțin.
este foarte important să existe criterii valorice, dar tot atât de important este de a găsi modalități clare de a măsura totul și de a pune valori numerice, măsurate obiectiv, în corespondență cu niveluri calitative și abia după aceea să se concluzioneze că persoana este o valoare. orice abordare este nerealistă, subiectivă, trivială, conjuncturală, descurajatoare și deformată.
Exemplul unui atlet săritor la înălțime. Activitatea este unică: săritura în înălțime. În competiții el sare 215 cm cel puțin. A participat la 200 de competiții și în 190 din cazuri a obținut un loc pe podium, adică a avut sărituri bune. I = 190/200 = 0,95 > 0,92 deci sportivul este foarte bun, adică este o valoare.
Un programator a scris 100 de module, dintre care i-au fost recepționate ca fiind bune 45. Rezultă I=45/100 = 0,45 < 0,92 programatorul nu este foarte bun, nici chiar bun nu este, deci el nu este o valoare în echipa din care face parte.


(21 aprilie 2018)

Friday, April 20, 2018

Mișcări pe tabla de șah

Scena politică de la noi este extrem de interesantă. Se discuta despre mutarea ambasadei țării noastre în Izrael de la Tel Aviv la Ierusalim, după modelul american. Liviu DRAGNEA a zis primul acest lucru, după ce a discutat cu premierul Benjamin NERANYAHU.
Joi seara, pe 19 aprilie 2018, același Liviu DRAGNRA vorbea de un memorandum aprobat de guvern și de marile avantaje pe care le oferă această mutare. Vineri pe 20 aprilie, de la Pitești, Viorica DĂNCILĂ spunea că a sunat-o prezidentul să discute. N-a spus exact despre ce s-a discutat. Dar se pare că tot despre memorandumul cu mutarea ambasadei.
Constituția României are câteva articole legate de atribuțiile prezidentului pe politica externă. Iată-le:
ARTICOLUL 87
(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
....
ARTICOLUL 91
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.
Deja unii vorbesc că în Constituție nu se vorbește de mutarea unei ambasade, ci de  înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, subliniind că guvernul era îndreptățit să aprobe acel memorandum.
Lucrurile sunt cu mult mai complexe, iar abordarea arată necunoașterea managementului politic, ceea ce dă senzația unui joc fără o strategie bine definită cu piesele pe o tablă de șah. Îmi revin în memorie vremurile în care România era sub Nicolae CEAUȘESCU singura țară comunistă care avea relații diplomatice cu Izraelul și cu Egiptul, dar și cu R.D.G și R.F.G. Numele de Corneliu MĂNESCU și Ștefan ANDREI ar trebui să spună ceva pentru cei care se află acum în fața tablei de șah. Dacă prezidentul Klaus IOHANNIS avea guvernul său, cu siguranță un astfel de memorandum nu ar fi fost introdus în ședință spre aprobare, iar chestiunea mutării ambasadei rămânea exact în stadiul în care este la ceilalți parteneri din UE. Din moment ce guvernul nu este al său, acum este vorba de o problemă în care PSD a făcut o mutare pe tabla de șah și acum analiștii dar și decidenții așteaptă putarea prezidentului, mutare care nu este deloc ușoară în contextul complex în care problema a fost enunțată inițial. Liviu DRAGNEA cunoaște acest lucru foarte bine, deși nu intuiesc cât șah știe el să joace,  fiind absolvent al Facultății de Transporturi de la IPB, în timp ce prezidentul este absolvent de Fizică la UBB, unde se face multă matematică. 
În Cișmigiu se joacă mult șah și sunt nenumărați chibiți acolo. Sunt supermarket-uri unde sunt table de șah și piese mari din plastic pentru copiii care ar veni să se joace. Cred că politica dâmbovițeană seamănă mai mult a joc de ping pong provincial.






(21 aprilie 2018)

Unde sunt meseriașii din sate?

Pe 20 aprilie 2018 la o televiziune am văzut cum un strănepot vorbea cum se zbuciumă el să restaureze o casă a străbunicii lui. Vorbea de un proiect și despre fonduri care lipsesc, deși găsise niște meseriași într-un alt județ care mai păstrau lucrul cu materiale tradiționale. Atunci mi-a venit ideia că în loc să caute el meseriași în sat, să apeleze la voluntariat, toată lumea caută bani de undeva, de la buget să zicem sau de pa sponsori. În opinia mea, oricine dorește să facă ceva, să-și pună capul la contribuție și să se apuce de treabă, în ideia de a găsi soluții, cu muncă proprie, căci nimeni nu vine cu sacul de bani să satisfacă toate solicitările celor ce visează cu ochii deschiși. Este important să facă fiecare calcule, să se pună pe muncă și să nu mai stea ca milogii cu mâinile întinse să le dea statul bani, pentru a pune ei în operă ideile lor interesante sau năstrușnice, dacă nu fantasmagorice.


(21 aprilie 2018)

Nobilii asistați sociali

Postcomunismul a creat acea pătură socială numită nobilimea asistată social, caracterizată prin:
- venituri din propria muncă zero,
- mașini superbe foarte scumpe,
- case ultraconfortabile,
- nemuncă totală,
- primirea de ajutoare sociale,
- refuzul de a face ceva, orice,
- distracții la maximum.
Așa cum în Evul Mediu nobilimea avea ca preocupări pierderea timpului și explatarea iobagilor, nobilimea asistată social are și ea caracteristica pierderii timpului, iar iobagii sunt populații extrem de largi care contribuie și ele cu mici firimituri la crearea PIB-ului din care această nobilime se înfruptă cu candoare, veselie și dispreț faăt de cei care muncesc și le asigură supraviețuirea în lux.

(20 aprilie 2018)

Făcătorii de folclor

Mai zilele trecute o chanteuză de așa-zis folclor zicea că are la activ câteva sute de piese, din care cam 30% sunt creații 100% proprii. Se și explică puzderia de producții de prost gust care au invadat micile ecrane, lucru care se vede de la o poștă căci:
- temele sunt stupide,
- vocile sunt în suferință, 
- costumele sunt kitsch-oase,
- coregrafia e bâțâită,
- buzele sunt botoxate,
- bustul este tunat,
- unghiile sunt ridicole,
- coafurile sunt sărmăloase.
Niciun post tv de folclor nu reușește să se debaraseze de aceste non-producții care au doar calitatea de a umple timpul, de a deforma conștiințe și de a lăsa impresia că a face cântece este cel mai simplu lucru. Probabil, o cântăreață sau un cântăreț de muzică populară, după ce a zăbovit la surse, printre rapsozii autentici vreo 20 de ani, va umbla ușor și cu grijă pe texte pentru a le aduce la forma care să se potrivească cu vocile lor, lăsând metaforele și celelalte figuri de stil la locul lor. Numai după ce au cules și cântat cel puțin 150 de piese autentice, respectivii vor avea capacitatea să compună una sau două piese care să se înscrie pe linia a celor știute și să iasă cu ele pe straße, plini de emoție nu de emfază și nesimțire cum se procedează azi prea des și prea enervant.
N-am respect și nu dau doi bani pe făcătorii de folclor, care au inundat televiziunile de specialitate și care promovează ceva sub un nivel de calitate care este similar unui salam alterat și împuțit. 
Noi avem repere în muzica populară pe Maria TĂNASE, Maria LĂTĂREȚU, Lucreția CIOBANU, Alexandru GROZUȚĂ, Ion CRISTOREANU, Ion LUICAN și pe Emil GAVRIȘ.
Făcătorii de folclor nu sunt nici pe departe răul necesar din folclor, ci sunt mai răi decât gropile din asfalt, căci făcătorii de folclor sfidează cele mai elementare norme de calitate și de autenticitate.




(20 aprilie 2018)

Afirmații categorice despre valoare

Mi-am format niște criterii clare despre ceea ce numesc valoare, drept care, cu mare ușurință includ în lista valorilor persoane care prin ceea ce au făcut mi-au demonstrat că sunt repere, exemple de urmat.
Nadia COMĂNECI este o valoare!
Gheorghe HAGI este o valoare!
Gabriela SZABO este o valoare!
Gică POPESCU este o valoare!
Petru CIORBĂ este o valoare!
Nicu GIURGI este o valoare!
Mircea DINESCU este o valoare!
Nicu ALIFANTIS este o valoare!
Alexandru ARȘINEL este o valoare!
Irinel POPESCU este o valoare!
Mihai LUCAN este o valoare!
Dinu C. GIURESCU este o valoare!
Marian DRĂGULESCU este o valoare!
Vlad VINTILĂ  este o valoare!
Cătălina PONOR este o valoare!
Ionuț BUDIȘTEANU este o valoare!
Angela GHEORGHIU este o valoare!
Ruxadra DONOSE este o valoare!
Margareta PÎSLARU este o valoare!
Dan PETRESCU este o valoare!
Mircea LUCESCU este o valoare!
Sunt multe persoane despre care se vorbește azi și care sunt valori autentice, persoane care s-au distins prin performanțele lor cu totul remarcabile în domeniile lor de activitate. Acestea au adus faima țării noastre în lume. Sunt situații în care atunci când zici România, străinii rostesc numele de COMĂNECI sau de HAGI, ceea ce înseamnă foarte mult pentru fiecare dintre noi, mai ales dacă suntem la mii și miio de kilometri depărtare de București.



(20 aprilie 2018)

Thursday, April 19, 2018

Întrebări decente despre valoare

Întotdeauna mi-am pus niște întrebări, la care am dat răspunsurile pe moment, fără a fi categoric, dar mulțumit de mine, drept care pun și aici aceste întrebări, doar pentru a vedea lumea cu ce lucruri mă frământ eu din când în când.
Este o valoare Giovani BECALI?
Este o valoare Gigi BECALI?
Este o valoare Victor BECALI?
Este o valoare Cristi BORCEA?
Este o valoare Marian IANCU?
Este o valoare Meme STOICA?
Este o valoare Gigi NEȚOIU?
Este o valoare Valeriu ZGONEA?
Este o valoare Mona MUSCĂ?
Este o valoare Miron COZMA?
Este o valoare Marian MUNTEANU?
Este o valoare Doru BRAIA?
Este o valoare Irinel COLUMBEANU?
Este o valoare Dan VOICULESCU?
Este o valoare Cornel NISTORESCU?
Este o valoare Ion CRISTOIU?
Este o valoare Sebastian GHIȚĂ?
Este o valoare  Cristian BOUREANU?
Este o valoare Elena UDREA?
Este o valoare Traian UNGUREANU?
Este o valoare Dorin COCOȘ?
Este o valoare Horia GEORGESCU (ani)?
Nu este nici ușor de răspuns, dar nici greu, dacă privim cu atenție evoluția în timp a fiecăruia dintre aceștia, cu bune și cu rele, mai ales că la niciunul dintre ei nu este vorba de un record sportiv, de o producție artistică, de un clasament după audiență sau după volumele vândute în librărie. Unii sunt oameni de fiotbal sau așa își zic ei. Alții sunt din zona politică, oricum cu ceva vizibilitate, deci ușor de evaluat. La unul dintre cei luați aici în considerare am pus o paranteză pentru a nu se face confuzie cu coautorul lucrării celebre de FORTRAN referită prin: Horia GEORGESCU, Octavian BÂSCA - Programe în limbajul FORTRAN, Editura Albatros, București, 1975, tiraj 32.300 exemplare.
Întrebările decente ne domină pe fiecare dintre noi și uneori nu dormim noaptea din dorința de a ne clarifica noi înșine odată pentru totdeauna.




(20 aprilie 2018)

Corectarea unei realități crunte și crude

Sistemul educațional de azi se confruntă cu o criză majoră de cadre didactice, știut fiind faptul că undeva 30% dintre cei care predau la clasă sunt suplinitori, iar cifrele care arată că respectivii nu au calificarea necesară sunt de-a dreptul alarmante.
În acest context, se impun corecții, așa cum prin anii'60 au fost înființate institutele pedagogice de trei ani în mai toate reședințele de județ, pentru a produce profesori pentru clasele 5-7, reușindu-se astfel să se rezolve problema cadrelor didactice. Mulți dintre absolvenții acestor institute pedagogice și-au continuat studiile, reușind să termine cursurile universitare la ff. 
Acum, în criza aceasta profundă, ministrul educației încearcă să rezolve problema redirecționând locuri de la buget către alte universități, mai puțin prestigioase, zice-se, tocmai ca acolo să fie pregătiți profesori care chiar dacă nu sunt elite, oricum fac cu mult mai bine decât fac acum niște suplinitori care atunci când merg la examene, nu se ridică deasupra lui patru.
Universitățile mari, de renume, trebuie să atragă finanțări pe proiecte și în acest fel își rezolvă marile probleme, aducând fonduri și elimină dependența față de stat prin valoarea lor, fără a mai sta cu mâna întinsă la minister, care și așa doar le aruncă sare-n ochi, subfinanțându-le. 
La valoarea lor, universități mari precum Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Al. I. Cuza, Universitatea de Vest și Universitatea Transilvania și nu numai, ar trebui să dea cu flit ministerului declarându-se independente financiar și nu numai. Lista e cu mult mai lungă. Nu am inclus politehnicile, construcțiile, artele și sportul. Abia atunci ministerul ar face politicile sale oarecare și ar fi obligat să se așeze la masa tratativelor ca partener și nu ca ordonator de credite cum o face acum. Este o problemă de curaj, de inițiativă și de mentalitate.


(19 aprilie 2018)

Valori și nonvalori

Societatea modernă are cu totul alte modalități de a ierarhiza oamenii. În primul rând, judecîțile de valoare se concretizează prin:
- sondaje,
- voturi,
- opinii,
- note,
agregările fiind făcute publice ori de câte ori acest lucru se impune.
Spunem că un om este o valoare, că o bijuterie este o valoare, că o clădire este o valoare, că un film este o valoare, că un cântec este o valoare, dacă și numai dacă acestea îndeplinesc niște criterii simple de apreciere din partea altor persoane. Tot atât de bine, ceea ce este  de oameni, reprezintă nonvaloare pentru un alt grup, dacă acesta din urmă are definite alte criterii de apreciere.
Există manele în care se spun multe despre valoarea mea, valoarea mea, concept definit în raport cu reperele culturale ale celor care compun manele și ale celor ce le ascultă. Uneori, valoarea se rezumă la succes, la bani și la schimbarea poziției sociale, prin ieșirea din anonimat datorită unor calități speciale, care-l fac pe individ să se distanțeze de masele din care el a făcut parte cândva.
Întotdeauna se va vorbi despre:
- o scară a valorilor,
- citerii valorice,
- ierarhii valorice,
- valori materiale,
- valori spirituale,
- valori în sine,
- valori intrinseci,
- valori absolute,
- valori relative.
Ceea ce este sigur în legătură cu valorile, acestea ies în evidență cu prilejuri foarte exacte, acolo unde comparațiile sunt evidente, iar rezultatul plasării pe o anumită scară ierarhică este fără niciun dubiu. Un român care devine campion olimpic, este în mod cert o valoare. Calitățile sale excepționale îl diferențiază de ceilalți semeni ai lui, iar recunoașterea are la bază o performanță exact măsurată, fără drept de a fi contestată, actul sportiv desfășurându-se sub ochii a milioane de privitări.
Un tânăr care începe vreo zece facultăți fără a termina vreuna, dar pe cea de-a XI-a o termină cu chiu cu vai și susține și un doctorat care se dovedește 100% plagiat, evident este o nonvaloare, dacă prin teză de doctorat valoroasă se înțelege una care aduce soluții noi, originale și validate experimental pentru o problemă nouă. Autorul unei astfel de teze este un om valoros. Opusul ei, etza plagiată, are în spate un personaj căci autor nu se numește, care este în mod real o nonvaloare.
Deci, fiecare dintre noi identifică destul de ușor dacă are în față un om valoros sau dacă persoana din fața sa este o nonvaloare. Un om care este tinichigiu auto și este șomer este o nonvaloare pentru că nu știe meserie și pe deasupra este bețiv sau hoț. Un electrician auto care repară excelent instalațiile de la mașinile cu care vin clienții este o valoare, căci știe meserie și om face și foarte bine.


(19 aprilie 2018)

Negarea istoriei

Istoria lumii este îmbibată de tot felul de evenimente, unele mai puțin explicabile decât altele. Totuși, apar fapte foarte clare, de netăgăduit. Voi enumera câteva:
- arderea cărților lui Nicolae CEAUȘESCU,
- demolarea statuii lui V. I: LENIN din Piața Scâteii,
- tentativa de demolare a Mauzoleului din Parcul Libertății,
- scoaterea sicriului lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ din mauzoleu,
- acoperirea mozaicurilor de la Atheneul Român,
- topirea statuii din Piața Romană,
- topirea cărților lui Petru DUMITRIU,
- interzicerea poetului Ion CARAION,
- scoaterea la iveală a adevărului despre Elena CEAUȘESCU,
- distrugerea elitelor produsă în anii'50,
- scoaterea regalității din cărțile de istorie în comunism,
- minimalizarea operei eminesciene de după 1989,
- promovarea frenetică de non-valori în secolul al XXI-lea.
La noi, trebuie înțeles odată pentru totdeauna că istoria este singurul lucru care nu se neagă, din moment ce faptele s-au produs, oamenii au existat și efectele s-au simțit perioade îndelungate. Rostul istoriei este să le redea. Rostul oamenilor este de a nu le ignora. Că se va scrie și vorbi mai mult sau mai puțin despre anumite lucruri, este o altă poveste. A ignora, a schimba percepția, a deforma sau pur și simplu a trece sub tăcere, dar și mai rău, a distruge anumite mărturii, înseamnă a dezvolta un mod nesănătos de a face istorie, este un mod de a nega istoria și de a o caricaturiza.

(19 aprilie 2019)

Wednesday, April 18, 2018

Răzvan BURLEANU i-a ciuruit...

Luând exemplul marelui său protector, Răzvan BURLEANU a rostit ieri 18 aprilie 2018, după ce a fost declarat învingător și a devenit pentru a II-a oară președinte al FRF:
- Le mulţumesc contracandidaţilor pentru participare, îi mulţumesc întregii mele echipe, aţi fost azi fermi, drepţi, integri. Sunt mândru că fac parte din această echipă, din această familie. Iar, într-un final, recunosc că deşi n-a fost doar un fleac, i-am ciuruit!
La alegeri au participat 4 competitori.
Răzvan BURLEANU a obținut 168 voturi.
Ionuț LUPESCU a obținut 78 de voturi.
Marcel PUȘCAȘ a obținut 8 voturi.
Ilie DRĂGAN nu a obținut niciun vot.
Adunarea generală a FRF a avut 257 membri, deci Răzvan BURLEANU a obținut 65,36%, ceea ce este un scor confortabil. Ionuț LUPESCU este considerat un exponent al generației de aur a fotbalului românesc, înțelegând prin aceasta că echipa națională în vremea când el a jucat a obținut cele mai bune rezultate pe la campionatele din afara țării, fără a se situa vreodată pe primele 4 poziții.
Am văzut emisiunea de pe Antena 3 din 17 aprilie 2018 în care erau prezenți în platou sau prin conexiuni video nume importante ale fotbalului, care l-au susținut pe Ionuț LUPESCU. Mi-am adus aminte cum tot acolo, cu mulți ani în urmă a fost susținut Cezar OUATU în a participa la Eurovision, unde prestația sa a fost de 65 puncte, ocupând locul 13 din 26 de state, pe un final care a semănat mult cu cel al R. Moldova plasată pe locul 3.
Managementul politic pe care eu îl invoc foarte des îi dădea șanse bune lui Răzvan BURLEANU, căci FRF înseamnă cluburi, înseamnă bani, înseamnă orice altceva în afară de fotbal și calitate în fotbal. Stau mărturie rezultatele mai mult decât penibile ale acestui sport fără bază în mase, în competiții internaționale, căci goana după profit subteran este mult prea mare.
Despre Ionuț LUPESCU știu doar un episod cu un os pe pasăre de la un restaurant de 5 stele de prin Cluj în iulie 2007 și cam atât.
Nici cu Răzvan BURLEANU, nici cu Ionuț LUPESCU și nici cu altcineva fotbalul de la noi nu se va transforma atât timp cât societatea românească nu se va însănătoși și onoarea, demnitatea și măreția nu vor trece pe primul plan, iar bețiile și cluburile să devină amintiri urâte printre jucători.




(19 aprilie 2018)

RIGOLETTO

În 28 ianuarie 2006, ănr-o sâmbătă, la ora 20 am văzut opera Rigoletto de Giuseppe VERDI la Metropolitan Opera, având în distribuţie pe:

Metropolitan Opera House
January 28, 2006


RIGOLETTO {795}
Giuseppe Verdi--Francesco Maria Piave

Rigoletto...............Frederick Burchinal
Gilda...................Anna Netrebko
Duke of Mantua..........Rolando Villazón
Maddalena...............Nancy Fabiola Herrera
Sparafucile.............Vitalij Kowaljow
Monterone...............Stephen West
Borsa...................Michael Forest
Marullo.................Sebastian Catana
Count Ceprano...........Andrew Gangestad
Countess Ceprano........Edyta Kulczak
Giovanna................Diane Elias
Page....................Patricia Steiner
Guard...................Joseph Pariso

Conductor...............Plácido Domingo

Production..............Otto Schenk
Designer................Zack Brown
Lighting Designer.......Gil Wechsler
Stage Director..........Sharon Thomas

ceea ce a fost interesant se leagă de faptul că la final, Gilda este băgată într-un sac şi sacul este târât. Numai că acolo erau nişte trepte. În loc să fie tras sacul de partea unde era capul aşa fel încât picioarele să aibă contact cu acele trepte, sacul a fost luat cu partea de la piucioare, iar capul a fost ydrăncănit pe trepte. Şi la casele mai mari se mai întâmplă mici chestii de detaliu...

(18 aprilie 2018)

Soluțiile proaste

Îmi amintesc de nuvela Alexandru LĂPUŞNEANU a lui Costache NEGRUZZI din care am extras fragmentul:
................
- Oh! pacatosul de mine! striga ticalosul. Maica preacurata fecioara, nu ma lasa sa ma prapadesc!... Dar ce le-am facut oamenilor acestora? Nascatoare de Dumnezeu, scapa-ma de primejdia aceasta si ma jur sa fac o biserica, sa postesc cit voi mai ave zile, sa ferec cu argint icoana ta cea facatoare de minuni de la monastirea Neamtului!... Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niste prosti, pre niste mojici. Pune sa deie cu tunurile intr-insii... Sa moara toti! Eu sint boier mare; ei sint niste prosti!

- Prosti, dar multi, raspunse Lapusneanul cu singe rece; sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat? Judeca dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insuti cind imi spuneai ca nu ma vrea, nici nu ma iubeste tara. Sint bucuros ca-ti rasplateste norodul pentru slujba ce mi-ai facut, vinzindu-mi oastea lui Anton Sechele si mai pe urma lasindu-ma si trecind in partea Tomsii.
.......................
Vedem de multe ori soluţii proaste date unor probleme practice, soluţii care numai din întâmplare nu au un final dramatic.
Faptul că nu avem o autostradă Bucureşti-Braşov este o soluţie proastă, care în niciun caz nu este dată de nişte specialişti deştepţi.
Faptul că Bucureştiul este sufocat de maşini staţionate aiurea reprezintă tot un lanţ de soluţii proaste, dat în niciun caz de specialişti cu creierul la ei.
Faptul că multe dintre panourile semnalizatoare ale aeroportului au un avion cu botul îndreptat nu în direcţia de drum spre aeroport este tot o soluţie proastă, dată de nişte specialişti lipsiţi de deşteptăciune.
Exemplele sunt nenumărate şi sunt de necombătut căci ele există, ba mai mult, soluţiile bune şi foarte bune se ştiu şi dacă le vedem în alte locuri implementate, este clar că cele proaste, sunt soluţii proaste şi atât. Ele nu sunt date nici de tipi buni, nici de tipi foarte buni, nici de tipi geniali, cum nu sunt date de mediocrii, ci cu siguranţă sunt date de proşti. Punct.


(18 aprilie 2018)

Soluțiile mediocre

La tot pasul mediocrii îşi pun amprenta prin ceea ce fac. Se vede de la o poştă soluţia dată de fiecare mediocru pentru că acesta:
- nu aplică proceduri pentru că nu învaţă proceduri,
- crede că ştie tot că s-a născut atoateştiutor,
- este inventiv şi oricărei probele dă soluţia lui originală,
- consideră că tot ceea ce el face este foarte bine,
- nu acceptă să fie evaluat de alţii şi soluţiile proaste criticate.
Soluţiile mediocre, date de oamenii mediocrii au imaginea unor improvizaţii de moment, sunt fără valoare, nefireşti, de departe sunt costisitoare, nefiabile şi de neacceptat în condiţiile unei minime exigenţe. Întotdeauna acel merge şi aşa este înlocuit de afirmaţii categorice de mulţumire exprimată zgomotos, cu gewsturi ample în aşteptarea laudelor, care nu încetează să vină tot din partea unor tovarăţi de-ai lor, la fel de mediocrii.

(18 aprilie 2018)

Tuesday, April 17, 2018

Televiziunile cioclu

Remarcam în vremurile de demult când Dani DIACONESCU ocupa nopțile unei anumite categorii de telespectatori, că se inventase un proces numit OTeVizare, după denumirea televiziunii OTV, patronată de acesta. El luase obiceiul de a transmite înmormântările unor interlopi, dar și pe cele ale unor personalități. Dacă la nunți se emit pretenții de drepturi de filmare și de transmitere, la înmormântări fiind costurile zero, tentația este ,mare. Numai așa se expplică faptul că toate televiziunile se năpustesc pe la cimitire să facă transmisiuni live de la înmormântări sau de la priveghi. Nu vreau să dau o listă cu astfel de evenimente. Dacă este vorba de un cânăreț sau o cântăreață de muzică populară, dacă este e la Teatrul TĂNASE, dacă este vorba de un om politic, deja se utilizează rutine, costume și fraze standard, așa-zișii jurnaliști specializați în înmormântări știu să-și facă meseria. Intercalarea de spoturi publicitare în cadrul unor asemenea transmisii denotă eficiența, căci multă lume vrea să vadă din fotoliu o înmormântare. Sunt și bocitoare de profesie printre fostele colege ale defunctei sau defunctului, care dau bine și au și ele prilej să apară pe micile ecrane, dacă în meseriile lor sunt demult răsuflate, neinteresante și banale.
Dacă există înregistrări cu producții în care defunctul sau defuncta apar și sunt în proprietatea postului, utilizarea de exemplificări ocupă spații generoase, în care se intercalează reclame. Totul trebuie privit nu ca act de pietate, ci ca produs comercial, unde profitul este esențial.


(17 aprilie 2018)

Monday, April 16, 2018

Alegerile la FRF

**************************
SCENA VII

ACEIAŞI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU şi alţi alegători şi CETĂŢEANUL TURMENTAT, apoi ZOE şi TIPĂTESCU ascunşi după grilaj şi ascultând ce se petrece în adunare

TRAHANACHE

(clopoţind, cătră Caţavencu, care vorbeşte încet cu grupul lui)

Poftiţi la tribună, stimabile!... (Caţavencu porneşte spre tribună.)

ZOE

Nu mai auz nimic...

TIPĂTESCU

Pesemne n-a sosit încă Ghiţă.

CAŢAVENCU

(de la tribună)

Fraţilor!

FARFURIDI

(aducând din fund pe Cetăţeanul turmentat)

Te-a dat afară? Cum se poate, fraţilor, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetăţean onorabil, pe un alegător?

BRÂNZOVENESCU

Pentru că d. Caţavencu...

CAŢAVENCU

(răcnind)

Stimabile! (lui Trahanache.) Domnule prezident! (Rumoare surdă în fund.)

TRAHANACHE

Stimabile (clopoţind) aveţi puţintică răbdare. (Ghiţă tuşeşte cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate...

CAŢAVENCU

Daţi-mi voie...

TRAHANACHE

(ridicându-se)

Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator să-şi întrerupă discursul un moment, să aibă puţintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

CAŢAVENCU

(cu aer foarte degajat)

Primesc cu mulţumire, d-lre preşedinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului.

TOŢI

(din grup şi din sală)

Da! Numele candidatului!

ZOE

(tremurând, încet)

Fănică!

TIPĂTESCU

(încet)

Taci! N-ai grijă!

TRAHANACHE

(citind foaia între lumânări)

Stimabil! Candidatul pe care-l susţine comitetul nostru, este domnul...

IONESCU

Nae Caţ...

TRAHANACHE

(întrerupându-l)

Ai puţintică răbdare... (citind) domnul...

CAŢAVENCU

Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare nerăbdare şi în deplină tăcere; Zoe se strânge după grilaj lângă Tipătescu.)

TRAHANACHE

Domnul... Agamiţă Dandanache!

(Mişcare de satisfacţie în fund. În grupul din faţă turburare. Zoe şi Tipătescu ascultă mişcaţi.)

CAŢAVENCU

(sărind în loc şi răcnind)

Trădare! (gesticulează viu în mijlocul grupului său. În fund aplauze.)

TRAHANACHE

(în picioare)

Daţi-mi voie! (clopoţind; după un moment de tăcere.) Cine a pronunţat cuvântul trădare? (Toată lumea e în picioare şi în fierbere.)

CAŢAVENCU

(din mijlocul grupului, cu putere)

GHIŢĂ, BRÂNZOVENESCU şi CETĂŢEANUL TURMENTAT şi CEI DIN FUND

Afară! Afară moftologul! 

TRAHANACHE

(trăgând clopoţelul foarte violent, cătră grupul din fund)

Aveţi puţintică răbdare! (cătră Caţavencu.) Şi cine este trădător, stimabile?

CAŢAVENCU

(foarte aprins)

Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele şi onoarea familiei sale... (cu un gest colosal.) D-ta!

TRAHANACHE

(trântind clopoţelul pe masă în culmea indignării)

Apoi, ai puţintică răbdare, stimabile! Mă scoţi din ţâţâni... Eu falsificator?... Pe mine, cetăţean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipătescu şi Zoe ascultă palpitând) Cine? (cu energie.) Un plastograf patentat!

CAŢAVENCU

(sărind din loc)

Plastograf!

TOŢI DIN FUND

(strigând ameninţător)

Afară plastograful!

TOŢI DIN FAŢĂ

(asemenea)

Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.)

CAŢAVENCU

(spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleştaţi şi zbierând febril. Un moment tăcere)

Fraţilor! Domnilor! Un moment, onorabili concetăţeni! Am voit să acoper o ruşine care se petrece de atâta vreme în sânul oraşului nostru... (Zoe şi Tipătescu mişcare) am voit să cruţ opinia publică de o lovitură scandaloasă;... astăzi însă am fost lovit aşa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea. (Zoe şi Tipătescu mişcare.) Acest onorabil cetăţean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache...

TRAHANACHE

(cu pofidă)

Ei? Eu...

CAŢAVENCU

Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf...

(Zoe şi Tipătescu mişcare de groază.)

ZOE

Fănică!... (şovăie.)

TIPĂTESCU

(susţinând-o şi răcnind cu o supremă putere)

Ghiţă! (se repede la portiţa grilajului... Zoe se agaţă de el şi-l opreşte. Rumoare mare.)

PRISTANDA

(punând mâinile amândouă lângă gură ca o port-voce şi strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea)

Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetăţeanul turmentat se reped la tribună şi pun mâna pe Caţavencu.)

CAŢAVENCU

(continuând a zbiera în mijlocul zgomotului)

O scrisorică a prefectului cără...

GRUPUL LUI CAŢAVENCU

Pe ei, fraţilor. (Grupul din faţă dă năvală spre fund.)

TOATĂ LUMEA

Afară! Ho! Huideo!

(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieşit repede pe portiţa grilajului, a dat dincolo de Zoe şi de Tipătescu, şi toţi trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Caţavencu şi-l târăsc afară. Grupul Ionescu şi Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele şi mişcările acestea din urmă se fac deodată şi într-o clipă. - Cortina se lasă asupra primei mişcări a scandalului.)

*************************
Ion Luca CARAGIALE, O scrisoare pierdută, actul III.

(17 aprilie 2018)

Rebuturi sociale

E pe PRO Tv o emisiune ceva cu Mă însoară mama. Eu mă uit la ea, Nu mă impresionează nimic, pentru că este totul forțat, nefiresc, exagerat, teatral și absurd.
În mașina 133 spre Centru către gară, două doamne comentau despre eroinele tinere din emisiune, având cuvinte destul de grele legate de buse, de nepricepere, de incultură, de superficialitate și de răutate. Cred că doamnele prea puneau suglet. M-a șocat la ele utilizarea termenului de rebut social, atribuit acelor tinere. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap o astfel de formulare, pe care o consider cam dură, cam prea dură.


(17 aprilie 2018)

Am zis, am zis!

Ieri 16 aprilie 2018, prezidentul a dat soluția la solicitarea de revocare formulată de Tudorel TOADER, ministrul justiției.
Cei ce nu cunosc matematica managementului politic s-au lansat în tot felul de afirmații construite pe ipoteze dintre cele mai bizare, formulate având la bază fantezii dintre cele mai nepotrivite, ca să nu spun rizibile.
În 07 aprilie 2018, din bruma de management politic de care zic că am și eu o țâră de habar, am scris articolul Plecarea Laurei Codruța KÖVESI, unde am tras o anumită concluzie, pe care mi-o mențin și acum. Să nu uite lumea că există geometria neeuclidiană, că există teoria relativității, adică modalități absolut revoluționare de a privi lumea. Cuadratura cercului, trisecțiunea unghiului și dublarea cubului sunt doar niște probleme de pierdut timpul de către cei ce vor să le soluționeze cu rigla și compasul. În contextul actual, orice abordare simplistă nu face altceva decât să arate multora și amatorism și necunoașterea managementului politic și mai ales faptul că suntem o rotiță într-un angrenaj care trebuie să funcționeze perfect. Ziua de 14 aprilie 2018 nu a fost o zi oarecare, ci o zi în care s-a văzut că sistemul colaborativ a funcționat perfect datorită cooperării, comunicării și coordonării subsistemelor care-l alcătuiesc. este doar o chestiune de management politic. Punct.




(17 aprilie 2018)