În comunism totul trebuia să fie la comun. Pământul era la comun, uzinele erau ale poporului, locuințele aveau elemente comune, apartamentele erau în blocuri. Cine avea vilă, musai era căclcat de organe pe legea 18. La bloc dacă unuia îi era bine, la toți le era bine. La bloc oamenii se supraveghiau reciproc.
La bloc dacă nu se dădea căldură, toți locatarii sufereau de frig. La bloc dacă nu erau gaze, toți locatarii nu aveau pe ce găti mâncare. La bloc dacă se întrerupea curentul, toți locatarii stăteau în frig.
Fiecare om găsise soluție. Pentru căldură, oamenii foloseau calorifere electrice, radiatoare, dar și sobe pe motorină, toate la bloc. Eu le-am văzut pe toate în acțiune. Având ARO 244D, deci pe motorină, am furnizat motorină unei familii cu copii mici care aveau sobă ce folosea acest combustibil. Eu aveam în fiecare cameră calorifere electrice, care mă uscau la plata curentului, căci un calorifer consuma imens, iar trei calorifere și mai imens. Se mai foloseau și improvizații cu încălzire de la grețeaua de gaze, dar fiind riscante, lumea le evita. Chestia de a da foc la aragaz și de a lăsa ușile deschise pentru a se face clad era destul de ineficientă.
Despre căldură se spun multe, inclusiv mesajul lui Ceaușescu că nu are nevoie de plângăcioși, deci oamenii trebuie să se acomodeze și să mai pună o haină pe ei.
Lumina se întrerupea și unele din aparatele electrice se defectau din cauza șocurilor de la curent. Soluția găsită de oameni era aceea de a folosi lumânări, dar și lămăi cu petrol petrolul lampant fiind o problemă căci dispăruseră magazinele și pompele care-l livrau populației. Erau localități în țară unde întreruperile de curent erau la ordinea zilei. Și în București cei ce locuiau ultracentral pătimeau cu problema gazelor, peste care venea problema curentului. În cartierul Berceni, cartier muncitoresc fiind și probabil legat de IMGB întreruperile de curent au fost sporadice și rare, nici gazele n-au lipsit. Cu termoficarea era însă o problemă. Și totul se datora concepției de la Scornicești că atunci când omul are o găină nu o mănâncă, ci merge cu ea la târg să facă bani și să-i aibă la chimir. În mentalitatea lui Ceaușescu noi trebuia să devenim o bancă internațională, să-i credităm pe alții, în condițiile în care toți în jurul nostru aveau datorii imense la FMI dar și la alte bănci. Noi muream de fericire căci plătiserăm datoria externă. Eram puri dar nefericiți datorită lipsurilor.
(10 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment