Thursday, September 7, 2017

Comuniștii și alegerile

În toată perioada comunistă, în România a fost vorba de partidul unic.
În partidul unic se efectuau alegeri așa cum conducătorii partidului doreau.
În partidul unic se efectuau alegeri la nivel de birou oarganizație de bază - BOB.
În partidul unic se efectuau alegeri la nivel de instituție, alegând un comitet și un secretar.
În partidul unic se efectuau alegeri pentru cc al pcr.
În partidul unic se efectuau alegeri pentru cpex.
Partidul unic organiza alegeri pentru Marea Adunare Națională - MAN.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în sindicate.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în organizațiile de femei.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în organizațiile de tineret.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri chiar și la pionieri.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri de decani.
Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri de rectori.
Tot ce mișca în țară era monitorizat cu foarte mare grijă de partid prin secția sa de cadre.
Când era vorba de alegeri în MAN, pe listele de candidați era în 99,999999999999999999 din cazuri vorba de un singur candidat, care bineînțeles câștiga alegerile. N-a văzut nimeni niciodată pe pista de alergare un atlet care să alerge de unul singur și să iasă pe locul al doilea.
Lupta pentru a ajunge în cărți în vederea alegerii indiferent pe ce poziție, era acerbă și lumea dădea din coate cu forță, inclusiv împroșcând cu noroi pe contracandidați. Să nu-și imagineze cineva că cei 25 km de dosare ale securității de la CNSAS s-au scris singure, ori le-au scri în exclusivitate ofițerii de securitate. La alegerile de la BOB sau de la alte structuri superioare întotdeauna au fost dirijate problemele, inclusiv ordinea în care se înscriu pe buletinele de vot candidații, chiar și cei care sunt înscriși și trebuie să nu fie aleși. Acolo se ținea seama de:
- ponderea femeilor;
- structura pe naționalități;
- includerea de nemembri de partid.
Totul era dirijat și mergea ceas. În caz contrar, cu siguranță se găseau modalități eficiente de a face corecțiile corespunzătoare. Am fost martorul a nenumărate serii de alegeri și am văzut mecanismele intime ale alegerilor. Cine fluiera în biserică nu mai avea nicio șansă de a promova pe linie de partid sau în funcții administrative, indiferent de nivelul despre care era vorba. Îmi amintesc că în învățământul superior, un divorțat sau unul implicat într-un scandal oricât de mic ar fi fost, trebuia să-și facă bagajele și să plece. Nu mai avea nicio șansă de evoluție, exact așa cum nu aveau șansă de promovare cei care proveneau din familii de preoți sau din foști proprietari de fabrici sau de foști deținuți politici de după 1950.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce diferență exste între alegerile așa-zise libere de azi și alegerile din vremea comuniștilor, voi spune că alegerile de atunci nu dădeau cale liberă mediocrității profunde așa cum se întâmplă în ziua de azi. Dovadă stă faptul că în clipa de față niciun absolvent autentic ai uneia din universitățile
01  California Institute of Technology  
02  Harvard University 
02  Stanford University  
04  University of Oxford  
05  Princeton University  
06  University of Cambridge  
07  Massachusetts Institute of Technology  
08  Imperial College London  
09  University of Chicago  
10  University of California, Berkeley,
provenit din țara noastră nu s-a întors pe plaiurile mioritice și a fost cooptat în vreun guvern postrevoluționar. În schimb, dacă ne uităm pe CV-urile mărimilor noastre și pe foile lor cele matricole sau mai rău, dacă vom consulta arhivele, vom avea revelații dintre cele mai crude, crunte și amare.
În vremea comuniștilor existau dosarele de cadre la partid, dar și în instituții la personal, dosare care conțineau tot felul de informații și niciodată n-ar fi promovat un hoț, un tâmpit, un bețiv, un curvar, sau prost pe o poziție importantă. Interveneau și pilele, dar în limita bunului simț, căci în comunism erau nenumărate filtre de reglare, unde tipi bine informați, de teama de a nu zbura ei înșiși din fotoliile ocupate, erau extrem de atenți pe cine propuneau, susțineau și alegeau, căci în caz de rateu se rostogoleau o dată cu împricinatul pentru acre garantaseră. Eu am avut ocazia să-mi văd dosarul de cadre datprotă unei împrejurări în care Saturn intrase în conjuncție cu Jupiter și am găsit acolo:
- înscrisuri oribile ale neamurilor mele;
- turnătorii ale cunoscuților;
- fișe cu calificative secrete;
- mărturii incredibile;
- rapoarte din excursii;
- poze făcute de colegi.
Atunci mi-am zis că niciodată nu aș vrea să mai văd așa ceva, pentru că a ști aceste lucruri echivalează cu distrugerea unor prietenii și a unor legături de sânge, ceea ce este îngrozitor, mai ales atunci când persoanele nici nu realizează ce li se întâmplă și mai ales, de ce.
Acele dosare stăteau la baza tuturor informărilor pe care serviciu de cadre al instituției îl oferea celor care cereau relații pentru alegeri indiferent la ce nivel, pentru promovări sau pentru a merge la burse în țări din Vest sau chiar în excursii în țările lagărului comunist. Lipsa acestor dosare face ca azi să se producă alegeri aproape aleatoare și să apară situații dintre cele mai bizare cu putință. Mă gândesc la un ministru al educației care a stat acolo 3 zile că a fost dovedit plagiator, mă gândesc la o candidată la un portofoliu care a scris Standford în loc de Stanford. Să nu mai vorbim de repetenții și analfabetii în cascadă cu pretenții la tot felul de dregătorii din stat. Nu exprim regrete legate de ceea ce a fost, căci a fost rău cu alegerile în comunism, dar am crezut că lumea a învățat din greșeli și de la alții...
Comuniștii și alegerile erau două chestii paralele. Era și un banc cu un nene care a mers la alegerile de la MAN. Cineva i-a indicat spre ce urnă să meargă. Omul l-a rugat să fie lăsat măcar să aleagă urna, dacă pe buletin era un singur candidat.






(07 septembrie 2017)

No comments:

Post a Comment