Tulburările obsesiv-compusive dâmbovițene

Învățământul superior dâmbovitean nu este prea diferit de cel din alte părți ale spațiului cartato-danubiano-pontic întrucât și pe Dâmbovița oamenii poartă încărcătura matricei de definire a neamului românesc în totalitatea lui. Tulburările obsesiv-compusive din învățământul superior dâmbovițean au drăgălășeniile lor inconfundabile, dintre care voi prezenta doar câteva.

Unii se cred justițiarii în persoană, drept care pe la toate ședințele de catedră, de consiliu de administrație sau în senatul universitar vin și iau cuvântul folosind foi de hârtie pe care și-au făcut însemnări cu detalii plictisitoare, despre fapte banale care nu interesează pe nimeni, dar pe care ei le cred ca fiind fundamentale pentru pacea universală. Tulburările obsesiv-compusive se manifestă prin insistența de a se considera unici observatori și judecători ai faptelor altora, dar și cei care le fac cunoscute, fără a veni cu idei sau cu soluții și cu atât mai puțin să pună umărul sal soluționarea lor.

Unii au aplecare spre a scrie texte elaborate pe care caută să le facă cunoscute pe rețele de socializare dar și prin folosirea de adrese de e-mail de tip 1 la N, adică ei către toți ceilalți din comunitatea acedemică. Tulburările obsesiv-compusive ale acestora sunt dovedite de disproporția dintre fondul de timp alocat pregătirii activităților didactice pentru care sunt plătiți și timpul alocat elaborării textelor și mai ales urmăririi traseului pe care acestea îl parcurg, cu consecințele care sunt generate de către cei îndreptățiți să se ocupe de plângeri și sesizări, mai ales că acum și un SMS este socotit un act oficial, în mod exagerat desigur.

Alții au aplicare specială spre a-și crea avantaje prorpii, cu un talent disimulat prin a îmbrăca problemele strict personale în chestiuni de interes general, care chipurile ar interesa mase largi. Ei au talentul de a lucra fin, prin învăluire, generând adevărate curente de opinie și numai niște manageri cu miros fin își vor da seama că totul este un  șarlatanie de doi bani.

Ceea ce este ca soluție fundamentală de a face corecții în zona tulburărilor obsesiv-compusive dâmbovițene este votul care intervine din patru în patru ani în mediul academic. Se știe că alegătorii nu greșesc niciodată. Nu întâmplător legea 1 din 2011 a impus niște limite în structurarea departamentelor, căci lucrând cu numere ceva mai mari, votul devine și mai valoros, reflectă și mai bine derularea activităților și face o ierarhizare și mai riguroasă a persoanelor. Am văzut prăbușindu-se mituri, am văzut născându-se eroi ai zilei, ceea ce dă speranță apariției de bariere în promovarea de persoane cu tulburări obsesiv-compusive în zona managementului în structurile academice dâmbovițene, despre care Margareta PÂSLARU zivea că apa râuliui este dulce. M-am întrebat: cum de a băut artist din apa aceea atât de mizerabilă a Dâmboviței?

(16 august 2017)