S-a vorbit despre limba de lemn a comnuștilor. Așa este. Discursurile erau previzibile căci la o frează începută, în proporție de 99% știam continuarea. Și acum tot despre o limbă de lemn vorbim. Toate televiziunile funcționează cu un vocabular minimal și au dezvoltat șabloane care se plimbă de la unii la alții în cel mai penibil mod. La noi, dar și la alții sunt de succes aspectele negative. oamenii privesc cu mai mult interes un criminal decât un olimpic internațional. Oamenii discută mai mult despre un politician repetent decât despre unul care a luar diploma de licență la MIT cu magna cum laudae. Așa este omul făcut, să caște gura la circotecă decât să privească lucrurile serioase și să se bucure de frumos. Tocmai de aceea, mulți au fost entuziasmați de desenul lui Picasso de la Barcelona în care se vedeau excrementele în picaj ale unui individ care stătea pe vine, decât în fața unei picturi clasice de Goya de la Prado. Tonul face muzica și a cere televiziunilor și ziarelor să dea știri pozitive, când există telecomandă și zeci de variante la alegere, este deja o exagerare. Că nimeni nu ascultă de un asemenea sfat sau solicitare este o altă problemă. Cel mult va fi vorba de ironii crunte și de rememorări ale plimbării în barca cu apa până la gleznă.
Nici Iadul pur nu există, nici Raiul pur nu există, căci viața are toate culorile.
(30 august 2017)
No comments:
Post a Comment