Profilul căutat

Dintotdeauna românul a știut ceea ce este acela un profil, a știut să-l definească, a știut să-l identifice și mai ales a știut să-l selecteze pe cel cu profilul căutat și să-și atingă obiectivul urmărit. Omul potrivit, la locul potrivit, este tocmai transpunerea în vorbe simple a problemei de profil de care am vorbit mai sus.

Când părinții doresc să-și rostuiască odraslele și caută pentru ele pe cel sau pe cea potrivită, de fapt definesc un profil și caută de fapt persoana care corespunde profilului definit, cu posibilitatea existenței unor mici abateri.

Când se dorește ocuparea unui post, prin definirea criteriilor de admitere, se definește profilul respectivului personaj care ar trebui să se prezinte la concurs pentru a ocupa acel post. Și susținerea probelor face parte din definirea profilului, căci subiectele apar ca o continuitate a acelor criterii și cel ce obține punctajul cel mai mare înseamnă că are gradul de concordanța cel mai ridicat între ceea ce se cere și ceea ce se oferă. Mă gândesc cum la concursurile de frumusețe se decupa un contur după statuia Venus din Millo și fetele care intrau prea mult  sau nu intrau în contur erau excluse, iar câștigătoarea era fata ce umplea perfect conturul. Era tot o definire de profil și nimic altceva.

Acum, trecând la lucruri mai serioase, când se definește un obiectiv, trebuie văzut care este profilul celui apt să ducă la bun sfârșit acțiunile ce conduc la atingerea 100% a obiectivului. În acest context se fac tot felul de filtre și din aproape în aproape este identificată persoana care corespunde cel mai bine profilului care garantează atingerea unui obiectiv. Să studiem orice candidat la prezidențiale de oriunde. Se definește un obiectiv. Se definește o listă de activități care duc la îndeplinirea obiectivului. Se stabilesc caracteristicile ce trebuie avute de persoanele potențiale care sunt în stare să realizeze punct cu punct elementele din lista de activități. Mai sunt și alte câteva chestii. Toate definesc profilul prezidențiabilului. Se trece la căutarea celor care îndeplinesc cerințele de profil. Numai unul dintre cei presupuși va fi cel mai aproape de rigorile definite în profil și cu acela se merge mai departe.
Profilul definit este una profilul  căutat este alta, iar profilul găsit este altă mâncare de pește. Între ele ar trebui să existe o concordanță cât mai mare. Istoria umanității este bântuită de optimizarea distanței dintre modelul de profil și profilul efectiv. În istorie, ca să dau un exemplu, profilul lui Napoleon s-a suprapus milimetric pe profilul cerut de acea etapă a istoriei Franței. Nici în cazul lui Stalin lucrurile nu au stat altfel. Cu Hitler să nu mai vorbim. A fost mănușă. Și Ceaușescu tot cam 99,99% s-a potrivit cu ceea ce era în mentalul colectiv ca profil în raport cu cel pe persoană fizică, să zic.
Dacă luăm istoria prezidențialelor de la noi, teoria profilelor a funcționat perfect, căci învingătorii au fost numai cei ce au corespuns realizătii obiectivelor definite, respectiv, a profilului asociat acelor obiective, diferite de la un ciclu electoral la altul.

În anul 2000 a mers principiul rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Tot în anul 2000 a funcționat chestia cu m-a învins sistemul. În 2004 a funcționat formula cu dragă Stolo și tot așa. Cine vrea să vadă mai departe decât o aruncătură de băț, să ia cartea de management politic, să o deschidă la capitolul privind profilul și va înțelege exact cum evoluează lumea de la Donald Trump încoace.

(18 august 2017)