Și blestelele au frumusețea lor intrinsecă. Există o mare diversitate de blesteme și cel ce are a se lăuda cu o cultură într-un atare domeniu are asigurată supremația în discuții ușor contondente nu numai verbal. Credințele oamenilor cu un nivel de cultură scăzut pornesc de la ideia că blestemele cad peste cel cărăra le-a fost adresate până la al nouzeci și noulea neam.
De multe ori, când sunt făcute aprecieri asupra defectelor unor copilași, toate se pun în legătură cu blesteme care s-au găsit să cadă asupra celui năpăstuit de soartă, care trebuie să plătească pentru cine mai știe ce grozăvi făcute cu mulți ani înainte. ia televizorului, a internetului și a telefonului mobil au avut darul de a schimba în mod radical ceea ce se întâmplă în zona aceasta atât de sensibilă a blestemelor.
Dacă pentru vrăjitorii trebuie daruri speciale de la natură, aruncarea de blesteme presupune numai cunoașterea acestora și realizarea de incantații cu ele, însoțite de gesturi semnificative. Ca în toate situațiile în care două elemente oricât de diferite ar fi ele, există posibilitatea construirii unei legături de cauzalitate, chiar dacă așa ceva este de-a dreptul ilogic, apar situații în care se concluzionează că un blestem a căzut asupra cuiva, ca semn al unei vini pe care acela o poartă și care prin ceea ce i s-a întâmplat se consideră că și-a primit răsplata.
În continuare, voi prezenta atari situații de care știu că așa s-au petrecut, care ar duce indubitabil la concluzia că persoana blestemată, chiar a fost pedepsită.
Era o tipă care pentru 50 de lei mergea în tribunale și jura strâmb, denaturând adevărul, de fiecare dată amintind ceva de a nu avea parte de cei doi copilași ai ei. O femeie a locului i-a zis să nu mai facă așa ceva că o s-o pedepsească Cel de Sus. Ea a continuat. Într-o vară, după mulți ani după ce fusese dat în folosință Combinatul Chimic de la Geamăna, pe o arșiță teribilă, cei doi băieți ai femeii au mers la scăldat. Unul a intrat în apă și n-a mai ieșit. A intrat fratele lui după el și n-a mai ieșit. La vreo trei zile, cea care jurase strâmb și ajutase la a băga oameni la pușcărie pe nedrept, își ducea la groapă copilașii. Toată mahalaua a considerat că toate blestemele celor care făceau pușcărie sau pierduseră procesele au căzut nu pe ea, ci pe băieții ei.
Era un tip care a mers la finul lui să-l roage să ia o casă pe numele lui, până când fiul lui, nașul mic va face optsprezece ani. Pe vremea comunismului nimeni nu avea voie să aibă doup proprietăți. A venit Revoluția și când nașul a mers să recupereze casa, fina a bătrână ia zis că nu știe despre ce casă e vorba. Ea susținea că acea casă e a fiului ei și că nașul fabulează. Mama nașului, femeie trecută prin viață l-a blestemat pe finul cu tot neamul lui. A mai zis femeia că nici când vor veni la ea, el cu cine va mai rămâne, târându-se pe coate, tot nu-i va ierta. Nu a trecut prea mult timp și rând pe rând au murit nevasta finului, opărită cu leșia de la săpun, fiul finului căzând de pe casă când alerga după porumbei, sora finului care s-a înecat în fântână, nepoata finului, călcată de o căruță. Atunci, toți s-au convins că i-au lovit blestemele și chiar sau dus la nașa a bătrână târându-se pe coate. Tot nu i-a iertat, iar câteva zile le-a ars casa finilor de la un trăznet.
Un prieyen al meu mi-a povestit cum socrul lui s-a îngrijit de casa părintească în înțelegere cu cumnata lui. După ce a pus pomi, după ce a refăcut casa din temelie, după ce a făcut gard de totul se învârtea după soare, cumnata l-a chemat în judecată să ia totul, motivând că ea s-a ocupat de bătrâni, deși nu era adevărat. În tribunal a jurat strâmb. Atunci, soacra prietenului mei i-a zis pe scările tribunalului cumnatei ei să nu mai apuce să vadă lumina soarelui și să-i damblagească neamul. Spunea prietenul meu că n-au trecut multe săptămâni și cumnata soacrei lui a orbit, iar unul dintre copii a paralizat. Degeaba l-au chemat ei pe socrul prietenului meu să-i ierte că răul deja era făcut. Ei se temeau ca blestemul să nu continue.
Am și o listă cu blesteme, dar din capul locului trebuie să spun că frumusețea acestora stă în ortografiere, căci cine blesteme știe să arunce prin intermediul jalbelor, multă gramatică va trebui să cunoască, pentru a fi edificator, corect și mai ales credibil până la capăt.
(05 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment