Am înțeles că PSD a câștigat alegerile din 06 decembrie 2017 cu un program de guvernare ambițios. Am mai înțeles că acel program de guvernare avea un grafic de implementare. Am mai înțeles că s-au înregistrat întârzâieri. Se vede că au fost grave erori, începând cu OUG 13. Deci, acum la 6 luni, la evaluare se impun măsuri, chiar dramatice, mergând până la schimbarea guvernului. Analiștii noștri politici, mai corect, pseudoanaliștii noștri politici, strigă care pe ce voce se pricepe, că nu știu ce sau că nu știu cum. Dar în realitate, lucrurile sunt clare. Pentru ei a face rating și a-și exprima limitele sau ideile celor care-i plătesc, sunt obiective prioritare. Așa, că ei, ca niște simbriași cuminți, docili și limitați, nu fac altceva decât să manipuleze și nimic altceva. Acum, se vede că:
- fondul suveran e KK;
- legea salarizării e muci;
- autostrăzile sunt NU;
- legea răspunderii magistraților e mulțimea vidă;
- fondurile europene sunt zero;
- declanșarea de acțiuni în regres, nu;
- marile proiecte de construcții sunt NULL;
- lupta de imagine e maximă;
- comunicarea este minus infinit.
Toate se întâmplă pe fondul unei inerții mioritice inexplicabile, din dorința unora de a se face că fac ceva, dar nu fac nimic. În mediocritatea lor, nu au curajul de a lua măsuri. Ei sunt bântuiți de teama de a nu greși, căci numai cine nu muncește, nu greșește. Numai că și stând pe loc, programul de guvernare nu se implementează de la sine cu cei din eșaloanele 3 și 4 care sunt și leneși și incompetenți și fățarnici și slugi și lingăi și dornici de înavuțire fără muncă. Despre corupția lor să nu mai vorbesc. Cu salarii de bugetari nici viloaie nu au cum să-și facă și și-au făcut, nici averuri n-au a acumula și le-au acumulat și tot așa. Nici mediocrația și nici prostia nu salvează România. Punct.
Toate converg la ideia că la comedia e finita. Deci trebuie o restartare. Aici nu se lucrează cu jumătăți de măsură. Analiștii noștri politici văd:
- sistemul paralel;
- acoperiți;
- forțe malefice;
- războaie fratricide;
- despoți;
- subiectivism;
- control absolut;
- interese obscure.
În realitate lucrurile sunt de un banal strigător la cer. Guvernuul nu a performat. Dacă va continua se va bate pasul pe loc. Dacă va fi schimbat, va exista o șansă de a merge înainte. Este lupta dintre incompetență și dorința de a face ceva. Este lupta dintre viziunea dâmbovițeană a bătutului pasului pe loc și viziunea europeană de a face saltul calitativ de a ieși din groapa istoriei unde lentoarea ne-a aruncat. În sfârșit văd și eu că se aplică un punctaj, fără a face cosmetizări, fără a face aprecieri cu premianți de duzină, ci se merge pe criterii cantitative pentru a face încadrări calitative. Adică, cine a îndeplinit 78% din programul de guvernare este bun. Cine a îndeplinit peste 92% din programul de guvernare este foarte bun. Proștii și mediocrii trebuie să plece. Scena trebuie ocupată de actori foarte valoroși. În managementul de priecte există graful GANTT. Cineva a avut inspirația să facă un asemenea graf pentru planul de guvernare al PSD. Urmărind acest graf, se vede cu exactitate dacă managementul este bun sau dacă managentul e prost. Trebuie calculat numai un raport dintre numărul actitivtăților executate la timp supra numărul activităților ce trebuiau executate ăn cele 6 luni de guvernare. Dacă raportul dă o valoare mai mică decât 0,78 înseamnă că managementul de KK și trebuie schimbat. Dacă nu, nu mă interesează, înseamnă că sub 78%, nu este bun și trebuie să plece. Marș!
(14 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment