Sunday, June 11, 2017

Cazul BOUREANU, în lipsă de altceva

Despre Cristian BOUREANU, acest copil pierdut al politicii dâmbovițene am evitat să scriu, pentru că el nu a reprezentat, nu reprezintă și nu va reprezenta vreodată un reper de luat în seamă cumva. Îmi revin în minte emisiunile Tv când așa-zisul tânăr politician al PDL-ului venea și cu o aroganță ieșită din comun arunca replici terifiante în dreapta și-n stânga suprapunându-și răgetele peste toți din platou. Avea mult curaj, pentru că având în spate un partid foarte puternic se umfla pe sine însuși și din individ au apucături să zicem normale, devenea o hienă oribilă. Foarte mulți îl admirau, fără să-i știe trecutul, mai ales cel legat de fuga nevesti-si cu nășicul, căci se concluzionează printre femeile raționale, că nicio mirerasă nu pleacă de bine cu nășicul bătrân, indiferent cât de ministru este acela. Politicianul Cristian BOUREANU poza și în prosper om de afaceri, lucru pe care pe mine mă intriga, mutra lui nerecomandându-mi-l în niciun fel ca fiind ăl geniu al business-ului autohton. Explicația avea să vină ceva mai târziu din bârfele de prin mass-media legate de contracte cu niște companii de stat care se zbăteau între viață și moarte, în timp ce privații care le sugeau la greu prosperau continuu și intens.
Azi toate posturile de televiziune în loc să vorbească și să analizeze vizita de stat a prezidentului Klaus IOHANNIS în USA, abordează problema interplanetară a lui Cristian BOUREANU, un bețivan care acum se pare că se află după gratii pentru 30 de zile, după ce l-a caftit pe un polițai. Cum se pune problema mi se pare aiurea, din moment că Cristian BOUREANU era beat, a lovit, a vorbit urât și s-a manifestat nepotrivit față de un organ de apărare a ordinii publice. În opinia mea, toate încercările de a-l scoate basma curată pe acest Cristian BOUREANU și de a trece atitudinea polițailor care au interacționat cu el undeva pe un plan nemeritat, se află mai curând în legătură cu poziția polițailor în general față de legea salarizării. N-am spus că-i iubesc pe polițai, dar nu am să fiu niciodată de acord ca de ei să-și bată joc toți nenorociții. Nu mă voi apuca niciodată să-i laud pe polițai fără ca aceștia să merite, dar sunt de acord cî în verile cu 50 de grade la nivelul asfaltului, acele tălpi ale pantofilor lor sunt de fapt elemente de tortură și cu acest aspect nu sunt de acord. Sunt sigur că polițaii care stau în stradă la 40 de grade nu primesc la o oră să zicem o sticlă cu apă să-și potolească setea, pentru că am mari dubii că există mașini și fonduri la ei pentru așa ceva.
Azi se întâmplă ceva asimetric și necontrolat pe motiv de rating, dându-se o dimensiune nefiresc de exagerată unui eveniment minor, cazul Cristian BOUREANU, fără să se țină seama de profilul acestuia, de caracterul lui violent și de trecutul lui absolut impardonabil. N-am să spun niciodată că anumite nume au o legătură ancestrală cu realități groaznice și că pasărea cu pene frumoase zisă parrot este de fapt doar accidental ox. Nu prea am motive să cred că dacă va sta la pârnaie, acum la peste 40 de ani, personajul se va corija. Cel mult, se va trezi la realitate și va vedea că nu tot ce zboară se mănâncă și că regulile jocului trebuie respectate de el dacă nu 100%, măcar 100%. Dacă totul era doar în fază de analiză mai ziceam. Acum o instanță a hotărât că el trebuie să stea acolo 30 de zile. Din acest moment, am credința că televiziunile și invitații trebuie să pună problema cu totul altfel. Trebuie trase învățăminte ca atunci când cineva are de-a face cu polițaii să fie civilizați, să fie pașnici și să știe că ei nu sunt niște supraoameni în fața polițailor, ci sunt muritori, ca tot omul și nimic altceva. Punct.



(11 iunie 2017)

No comments:

Post a Comment