Adoptarea de către minoritatea LGBD a strategiei de a exercita niște presiuni ceva mai mari are efectul invers, adică se vor produce acele modificări ce vor diminua vizibil șansele ca în viitorii 20 de ani să se mai schimbe ceva în bine referitor la drepturile sale. Se știe că dezincriminarea articolului 200 din Codul penal s-a făcut la presiuni externe și nu din dorința de aliniere la cerințele moderne lae vieții din societare, întrucât religia ortodoxă este împotriva LGBD în mod declarat. Cred că dorința noatră arzătoare de a intra în spațiul Schengen condiționată de către cine știm noi că se opune vehement, de acordarea de drepturi minorității LGBD, ar fi dus la rezolvarea problemei, cât de cât dacă nu 100% pentru acestă minoritate, totul probabil oprindu-se la adopțiile de copii. Un lobby inteligent făcut în Europa, la nivelul unor decidenți deschiși și flexibili, ar fi solușionat foarte elegant problema și nu s-a ajuns la acest drum pe care eu îl văd ca fiind fără întoarcere.
Mergând pe strategia greșită de azi, militanții LGBD au generat:
- semnăturile pe listele Coaliției pentru familie;
- votul din Parlament din 08 mai 2017 cu 232 pentru, 22 contra și 13 abțineri;
- declanșarea referendumului;
- înscrierea în Constituție a unui aliniat;
- aprobarea Constituției.
Nu sunt deloc optimist că poporul va vota în viitor vreo constituție care să nu mai includă acel aliniat, ceea ce va duce ca minoritatea LGBD să fie și să rămână discrimiată în drepturile ei fundamentale. Și aceasta se produce numai și numai pe fondul unei strategii eronate a celor care coordonează activitate acesteia, la nivel de lideri și de comunicatori, care au mizat pe ceva și în final sunt pe cale să piardă totul. La noi, politica de succes este aceea a pașilor mărunți și siguri. Aici n-au funcționat niciodată deciziile abrupte, rupturile fatale și revoluționarismul brutal, datorită blândeții și încetinelii noastre.
(11 mai 2017)
No comments:
Post a Comment