Toată lumea vorbește acum de faptul că nu se justifică creșterile de salarii anunțate de PSD de câteva săptămâni, că ar trebui să se facă mai întâi reformă și după aceea să crească salariile. E un non-sens pentru că nimeni nu aleargă la maraton cu burta goală. Evident, după ce vor crește salariile foarte-foarte mult chiar, de la sine apare și problema performanței ca rezultat al unei autoreglări specifice oricărui sistem dinamic, colaborativ și complex.
A condiționa creșterile de salarii de mizerie de creșterea în prealabil a performanței este echivalent cu a pune carul înaintea boilor. Unor oameni cu salarii de mizerie în niciun caz nu li se va cere nimic, pentru că pentru o plată de nimic, nu are nimeni cum să ceară calitate, eficientă și zâmbete când se prestează un serviciu către cetățeni.
Creșterea salariului de la un nivel foarte-foarte mic la un nivel foarte-foarte mare are ca efect creșterea confortului fiecărui salariat simultan cu creșterea autoexigenței. dacă un om este îmbrăcat cu niște haine noi, el își schimbă comportamentul din om umil, în om mai drept, cu o lumină de speranță în ochi, gata să se gândească cu încredere spre viitor. dacă însă unui om zdrențuros, murdar i se cere să lucreze la computer, chiar dacă în vremurile lui bune a mai făcut acest lucru, el va fi dezarmat, dezamăgit și trist și resorturile lui interne îi vor frâna și cele mai mici puteri care le are. cam așa stă treaba cu ceea ce se întâmplă acum. Mai întâi trebuie să crească drastic salariile și după aceea, calitatea și performanța vin de la sine. Nu e nevoie de niciun bici.
(24 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment