Nici nu știu de ce se mai organizează expoziții cu meșteșugari, dacă aceștia nu sunt instruiți. Am fost la nenumărate astfel de expoziții și am văzut meșteșugari de o aroganță de nedescris care:
- vorbesc numai și numai de sus;
- își explică superioritatea nativă;
- vând numai la export;
- sunt prea căutați de străini;
- vehiculează numai prețuri în euro;
- spun că românii sunt cei ce trebuie să aștepte foarte mult la coadă;
- folosesc un vocabular cel puțin enervant și jignitor.
Căutam un sticlar care să-mi facă un banal degetar artizanal. Îmi explicau cât de greu e să facă acel răhățiș. De fiecare dată am scos dintr-o hârtie un degetar de lut cumpărat de la Nessebar și le-am dat peste nas. La unii când le-am vânturat nișye oferte super-generoase, am văzut cum le luceau ochii-n cap. M-am retras punându-le că nici nu îndrăznesc să mai continui pentru că ei sunt super-ocupați.
O muiere îmi cerea pentru un costum de oșan complet pentru un copilaș de 4 anișori vreo 2.000 de euro. Când am spus că nici un costum Hugo Boss nu trece de 5.000 de euro la magazinul Harrods și am plecat, vroia să mai discutăm, iar următorul preț al ei a fost 1.000 de euro. Dacă insistam cred că=mi dădea costumul de-a moaca.
Foarte mulți dintre ei sunt fomiști și încrezuți, lucru nepermis pentru cineva care vrea să vândă. Și pe la Horezu am întâlnit niște indivizi care tot așa, făceau pe zmecherii, dar când am scos portofelul cu euro și m-am făcut că vreau să plătesc ceva, s-au holbat teribil. După aceea am plecat și le-am zis vreo câteva. Una dintre concluzii a fost că-i aștept în Obor la prețuri de 10 ori mai mici.
(29 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment