Las laoparte faptul că profesorul Constantin MITRUȚ mi-a fost student la disciplina de programare a calculatoarelor electronice în limbajul COBOL în primii mei ani de asistent universitar și trec peste nenumăratele noastre discuții despre cum se purtau cu noi doi șefi de catedră, când și el și eu eram tovarăși de suferințe, dar în catedre diferite, ca veșnici asistenți universitari. Aceea era să zicem epoca noastră primitivă, după cum se mișcau lucrurile ca evoluție a tinerelor cadre didactice. A venit Revoluția din Decembrie ' 89 și toate energiile s-au descătușat și tot ce era rău a dispărut și umbrele s-au evaporat, exact așa cum au fost ele, neviabile, instabile și discreționare. În 1999 eu am devenit șef al Catedrei de Informatică Economică, iar în anul 2000 profesorul Constantin MITRUȚ a fost ales și înscăunat decan al Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Despre cele două mandate ale profesorului Constantin MITRUȚ voi spune că au adus facultății:
- stabilitate;
- dinamism;
- echilibru;
- dezvoltare;
- armonie;
- calm;
- evoluție;
- bunăstare.
Trei întâmplări doresc să povestesc în legătură cu discuțiile mele cu decanul Constantin MITRUȚ , total diferite de alte intersecții ale mele cu mărimi fie din facultate, fie din ASE, fie de aiurea.
Prima discuție a fost legată de o solicitare a mea în calitate de șef de catedră de a veni în cabinetul decanului. A fost o invitație prin secretara sa, pe o tonalitate voit foarte sobră, ceea ce mi-a dat de gândit. Am coborât de la etajul al treilea unde era sediul catedrei spre cabinetul întunecos și auster al decanului. M-a întâmpinat protocolar, chiar rece aș zice, lucru neobișnuit. M-a invitat să iau loc. Când a început să vorbească mi-am dat seama ca era toul o glumă, pentru că ceea ce mi-a zis era de cascadorii râsului. Un nefericit din catedra pe care cu onoare o conduceram, un neica-nimeni, plin de el până peste poate, s-a crezul mai ceva ca A.P. care se credea și el mai ceva ca nu spui cine, a cerut un post de profesor. Nu-l prea merita, dar la gloată mergea și el cu turma. La insistențele altora, la presiuni de foarte de sus i s-a făcut. Nu i l-am făcut, să se rețină. Concura, dar nu mă interesa că era prea mic și prea neimplicat în treburile catedrei căci era un neisprăvit și junătate. Concursul s-a derulat cu aprobări în Consiliul Facultății și în Senatul ASE. A trecut de toate, nu știu cum, dar la grămadă și pe picoteală este posibil orice. La Ministerul Educației, la comisie a apărut hiba. Individul mai concurase și la o altă universitate, tot pe post de profesor. În acele vremuri era interzis așa ceva. Bineînțeles că mârșăvia s-a aflat și i s-a blocat postul la noi în catedră. Numai că decanul, profesorul Constantin MITRUȚ care era și membru al comisiei de la MEC a trebuit să roșească pentru fapta nelegiuitului. Când mi-a zis și mie decanul, că de aceea mă invitase, am rămas tablou. Îl știam ciudat, împrăștiat și ineficient pe catindat, dar gunoi, nu. Toate mi le-a istorisit profesorul și decanul Constantin MITRUȚ zâmbind, detașat fiind, mai ales când i-am spus că nu știusem nimic. L-am asigurat că atât timp cât eu voi fi șef de catedră acel citoyen nu va mai pupa promovare.
A doua întâmplare pe care vreau să o aduc acum în discuție, a fost aceea când decanul Constantin MITRUȚ m-a chemat la el în birou, tot în calitatea mea de șef al catedrei și mi-a zis că ministrul Andrei MARGA sugerează dezvoltarea de secții ale facultăților cu predare în limba engleză. Mi-am zis în mintea mea că ar fi nimerit ca un profesor care preda la SELS disciplina de Birotică în limba engleză, să se ocupe de această treabă pentru că nu mai sunt probleme cu traducerile și mai ales cu stilul de abordare a problematicii, exact cum se întâmplă în America. Aveam omul și l-am convocat colegial să stăm de vorbă. I-am explicat clar, zic eu, ce are de făcut:
- să se documenteze la ce fac marile universități americane;
- să construiască un plan de învîțământ pe patru ani;
- să caute să fie ceva atractiv pentru a atrage studenți străini;
- să caute discipline moderne căci taxele vor fi destul de mari;
- să gândească și la cine ar preda acolo în engleză;
- să facă o documentare completă;
- să stea de vorbă cu colegii care au fost în străinătate;
- să discutăm și să validăm în catedră propunerile lui;
- numai după ce totul este gata să facă traducerea în engleză;
- să vină periodic să discutăm, inițiativa fiind 100% a lui.
Nu-l știam săerios pe coleg, dar nici chiar așa de limitat nu l-am știut. A mers la decan, adică la profesorul Constantin MITRUȚ și mi-a zis că eu l-am trimis să-i dea documentația referitoare la secția în limba engleză de indormatică economică, ca să o traducă. Din discuția mea cu acest nefericit, superficial și îmbâcsit coleg, el reținuse doar ce a vrut. Eu i-am zis că decanul Constantin MITRUȚ mi-a spus că avem libertatea să construim o secție în limba engleză de informatică economică așa cum considerăm noi, dar noi s-o facem. El n-a înțeles nimic, pentru că dacă înțelegea ceva, nu mergea la decan să-i dea lui lucrarea gata făcută, el doar având menirea de țeavă-traducătoare. Când decanul mi-a zis întâmplarea cu prea-nefericitul coleg, i-am spus că discuția mea cu acela a fost cu totul alta. Decanul știa pentru că discutase și cu altcineva, care din întâmplare asistase la discuția mea cu colegul și acesta îi relatase ce-i înșirasem eu respectivului, care s-a dovedit a fi în finalul colaborării mele cu el ultimul dintre ultimi, dacă s-ar zice și astfel. Decanul Constantin MITRUȚ, avea un zâmbet ușor misterios, pe care l-a afișat în ideia că trebuia să aleg pe altcineva, dar nu aveam pe cine în raport cu criteriul de limbă engleză, deși.
Au mai fost și alte momente interesante din cei 8 ani de mandat ai profesorului Constantin MITRUȚ, dar vreau să închei cu constatarea că clasa omului face așa de mult în management cum nici nu ce închipuim, iar delicatețea are rolul de a mișca lucrurile infinit mai mult decât orice măsură autoritară.
(16 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment