Rar mi-a fost dat să văd un reporter care are un invitat și face un interviu, dar care vorbește el și numai el. Adică, în loc să ascult ce zice George MIHĂIȚĂ despre rolul lui Cocoșilă de la teatrul Act, o auzeam pe reporterița Marina și nu mai știu cum, căci așa i se adresa actorul. Vorbea, vorbea și nu se mai oprea insa. Făcea o demonstrație de cultură, care nu mă interesa. Aveam în față un mare actor și ce ar fi spus acesta aș fi vrut să aud. Despre bucătăria rolului doream noutăți. Am explicația de ce lumea nu consideră util să vizioneze tvr3. Pentru că toți reporterii vorbesc cu mult mai mult decât invitații. Așa s-a petrecut și în cazul maestrului George MIHĂIȚĂ care spunea ceva printre picături despre rolul lui Cocoșilă. Era bruiat de o avalanșă de considerații contraproductive ale amfitrioanei, ale cărei intervenții erau enervante, lungi, obositoare și neavenite.
Ori acea Marina și nu mai știu cum, nu se mai oprea din tot felul de paranteze și considerații. De aceea am închis televizorul și am considerat că probabil voi merge să văd piesa dacă locația unde se joacă are loc de parcare. Altfel, nu.
Ori acea Marina și nu mai știu cum, nu se mai oprea din tot felul de paranteze și considerații. De aceea am închis televizorul și am considerat că probabil voi merge să văd piesa dacă locația unde se joacă are loc de parcare. Altfel, nu.
(04 februarie 2017)
No comments:
Post a Comment