Am citit câte ceva despre istoria Franței și am fost surprins să văd că Revoluția Franceză care s-a încheiat în toamna anului 1789, s-a caracterizat prin decapitări.
Guvernatorul Bastiliei de Launay, a fost decapitat pe 14 iulie 1789.
Regele Ludovic al XVI-lea, a fost decapitat pe 21 ianuarie 1793.
Fiica, ginerele și nepoții regelui au fost ghilotinati pe 21 ianuarie 1793.
Regina Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena, a fost decapitată în anul 1793.
Fiica, ginerele și nepoții regelui au fost ghilotinati pe 21 ianuarie 1793.
Regina Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena, a fost decapitată în anul 1793.
Maximilien François Marie Isidore de Robespierre, a fost decapitat pe 28 iulie 1794.
Antoine Laurent de Lavoisier a fost decapitat la data de 8 mai 1794.
Georges Jacques Danton, a fost decapitat la data de 5 aprilie 1794.
Charles Armand Tuffin a fost decapitat pe 30 ianuarie 1793.
Marchizul de la Rouerie a fost decapitat pe 30 ianuarie 1793.
Charlotte Corday, asasina lui Jean-Paul Marat a fost ghilotinată în 1793.
Numărul celor decapitați la Revoluția Franceză este cu mult mai mare, căci au avut loc nenumărate abuzuri, iar istoria a trecut la și altele acele tragedii, născute numai și numai din setea de sânge și de distracție a unor conducători cărora puterea le luase mințile.
Decapitările în Revoluția Franceză sunt descrise în multe cărți de istorie fie care se întind me multe volume, fie că sunt ceva mai scurte și mai literare.ste ciclul romanelor Regii blestemati de Maurice Druon, deși se referă la o altă perioadă, arată tentative nereușite de restartare.
Antoine Laurent de Lavoisier a fost decapitat la data de 8 mai 1794.
Georges Jacques Danton, a fost decapitat la data de 5 aprilie 1794.
Charles Armand Tuffin a fost decapitat pe 30 ianuarie 1793.
Marchizul de la Rouerie a fost decapitat pe 30 ianuarie 1793.
Charlotte Corday, asasina lui Jean-Paul Marat a fost ghilotinată în 1793.
Numărul celor decapitați la Revoluția Franceză este cu mult mai mare, căci au avut loc nenumărate abuzuri, iar istoria a trecut la și altele acele tragedii, născute numai și numai din setea de sânge și de distracție a unor conducători cărora puterea le luase mințile.
Decapitările în Revoluția Franceză sunt descrise în multe cărți de istorie fie care se întind me multe volume, fie că sunt ceva mai scurte și mai literare.ste ciclul romanelor Regii blestemati de Maurice Druon, deși se referă la o altă perioadă, arată tentative nereușite de restartare.
Unii scriitori sau istorici cred că așa procedând, s-a atins obiectivul cu care acea revoluție a început, ceea mi se pare cam exagerat, din moment ce dansul pe ruinele unei cazarme-pușcărie a fost numai unul dintre momente, nu cel care a definit mersul și esența Revoluției Franceze. Despre multe revoluții s-a zis ba că au început într-un fel și s-au încheiat altfel, ba că au fost deturnate, ba că au fost șterpelite. Cert este că revoluția aceasta și-a devorat proprii copii și așa merge și vorba.
Pe străzile Bucureștiului în iarna anului 1989 se striga: moarte intelectualilor, tot așa cum Caffinhals a spus în 1794 răspicat:Revoluția nu are nevoie de învățați! Trecuseră numai 200 de ani, dar viziunea era aceeași.
Pe străzile Bucureștiului în iarna anului 1989 se striga: moarte intelectualilor, tot așa cum Caffinhals a spus în 1794 răspicat:Revoluția nu are nevoie de învățați! Trecuseră numai 200 de ani, dar viziunea era aceeași.
(03 februarie 2017)
No comments:
Post a Comment