Acum multimedia este într-un stadiu oarecum jenant în raport cu ce se aștepta lumea să se întîmple. Înainte lumea se văicărea că viteza de calcul este mică. Acum în niciun caz nu se mai invocă acest motiv. Apoi, plânsetele groaznice se auzeau din cauza capacității de stocare. Iată că și această resursă este deja considerată infinită, din moment cu un HDD dee 4Tb costă sub 120USD. Ceva mai cârâia lumea în legătură cu viteza de transfer. Dar acum memoriile SSD deja au sfărâmat orice urmă de rezistență la a mai invoca limite și în acest domeniu. Rezultă doar atât: frâna este limita dată de factorul uman care risipește resurse care nu duc multimedia către o nouă generație de instrumente, de 1.000 de ori mai speciale decât chestiile primitive și greoaie care ni se servesc. Eu voi fi mulțumit atunci când va exista un instrument care să facă următoarele chestii:
- să aibă la intrare vreo 2.000 de clipuri cu Pavarotti;
- există un clip A, altul decât cele 2.000 memorate;
- să se dea ca intrare un text și o partitură;
- să se genereze un clip noi cu Pavarotti acompaniat de orchestră;
- Pavarotti generat de instrumentul software cântă textul după partitura date ca intrare;
- se face un nou clip B cu acea interpretare, persoana și vocea generate;
- se compară A cu B si diferențele sunt insesizabile.
Cam aici aș vrea să se ajungă. Aplicațiile de la jocuri, introducerea de poze cu animații simple, nu-mi spun prea mare lucru. Nici lipirea vocii unui tenor de vocea unei mezzosoprane pentru a da un final ca și cum ar fi cântată aria de un castratore, e o aplicație, dar pentru anul 2017 este prea puțin. Ce se face acum cu generarea de cești de cafea sau ștergerea ridurilor, sunt comicării ieftine care ar trebui să-i ofenzeze pe cei ce scot banul gros. Sunt jenat de cât de în urmă a rămas multimedia acum, în comparație cu elanul din zorii acestei științe care promitea enorm, dar care s-a înțepenit în propria-i autosuficiență.
Multimedia ar trebui să fie ce a fost și cu mult mai mult decât atât. A rămas atârnată de un cârlig din motive care îmi scapă. Ori spre public nu sunt date instrumente revoluționare că publicul ar face năzbâtii exact cum s-ar ăntâmpla dacă ar exista uraniu îmbogățit pe tarabele din Obor. În fiecare zi ar exista careva ă amenințe cu bombardeaua pentru fiștece lucru i s-ar năzări. Cu multimedia s-ar fabrica cele mai parșive probe sau materiale a căror autenticitate nici naiba n-ar avea cum s-o conteste. Toată lumea știe că un procedeu de a falsifica icoane prin învechirea în cuptorul de la sobă n-a dat greș niciodată. Trucajele preluate din cinematografie, prin multimedia și acum sunt floare la ureche. Scena caltaboșilor de la TVR e antologică.
- să aibă la intrare vreo 2.000 de clipuri cu Pavarotti;
- există un clip A, altul decât cele 2.000 memorate;
- să se dea ca intrare un text și o partitură;
- să se genereze un clip noi cu Pavarotti acompaniat de orchestră;
- Pavarotti generat de instrumentul software cântă textul după partitura date ca intrare;
- se face un nou clip B cu acea interpretare, persoana și vocea generate;
- se compară A cu B si diferențele sunt insesizabile.
Cam aici aș vrea să se ajungă. Aplicațiile de la jocuri, introducerea de poze cu animații simple, nu-mi spun prea mare lucru. Nici lipirea vocii unui tenor de vocea unei mezzosoprane pentru a da un final ca și cum ar fi cântată aria de un castratore, e o aplicație, dar pentru anul 2017 este prea puțin. Ce se face acum cu generarea de cești de cafea sau ștergerea ridurilor, sunt comicării ieftine care ar trebui să-i ofenzeze pe cei ce scot banul gros. Sunt jenat de cât de în urmă a rămas multimedia acum, în comparație cu elanul din zorii acestei științe care promitea enorm, dar care s-a înțepenit în propria-i autosuficiență.
Multimedia ar trebui să fie ce a fost și cu mult mai mult decât atât. A rămas atârnată de un cârlig din motive care îmi scapă. Ori spre public nu sunt date instrumente revoluționare că publicul ar face năzbâtii exact cum s-ar ăntâmpla dacă ar exista uraniu îmbogățit pe tarabele din Obor. În fiecare zi ar exista careva ă amenințe cu bombardeaua pentru fiștece lucru i s-ar năzări. Cu multimedia s-ar fabrica cele mai parșive probe sau materiale a căror autenticitate nici naiba n-ar avea cum s-o conteste. Toată lumea știe că un procedeu de a falsifica icoane prin învechirea în cuptorul de la sobă n-a dat greș niciodată. Trucajele preluate din cinematografie, prin multimedia și acum sunt floare la ureche. Scena caltaboșilor de la TVR e antologică.
(24 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment