Există mare durere că 40% din pământul arabil a ajuns pe mâinile străinilor. Trebuie o recapitulare.
Pământurile erau la marii feudali.
A venit o reformă agrară și s-a produs o oarece fărâmițare.
S-a mai produs o reformă agrară și fărâmițarea a continuat.
Au venit comuniștii și au făcut colectivizarea.
Colectivizarea a însemnat mari suprafețe concentrate, ca proprietare a poporului.
A venit Revoluția și s-a produs retrocedarea terenurilor.
Retrocedarea este fărâmițare și lucru ineficient al pământului.
Economicește vorbind s-au derulat procese de comasare.
Pământurile comasate au fost vândute celor cu bani.
Consecința este că 40% din terenul arabil este exploatat eficient.
Tot timpul altcineva trebuie să rezolve problemele proprietarilor de pământuri.
Este necesară o protecție, pentru a nu se ajunge ca 100% din pământul arabil să fie cumpărat de străini. Am văzut persoane care și-au vândut apartamentele și au cumpărat acadele, după care dormeau sub cerul înstelat.
Dacă pământul rămânea în 1990 reunit, statul îi ajuta pe șărani și aceștia se bucurau de roadele pământului acum altfel era situația. N-a fost bun CAP-ul, dar nici cum stau acum lucrurile nu este bine, căci la un 60% pământ vândut altora cu 80% producție agricolă exportată, bucuria nu-i va năpădi pe locuitorii acestor plaiuri în niciun caz.
Nu este prea târziu dar nici devreme nu este. 40% e mult, cam prea mult. Nu este nivelul critic dar se ajunge foarte repede la el, iar UE trebuie să vegheze să nu se ajungă acolo. Problemei migranților nu trebuie să i se mai adauge și cea a unor înfometați.
(16 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment