Monday, October 31, 2016

La Marseillaise și interpretări celebre

Am reușit să extrag de pe Internet câteva dintre interpretările celbre ale imnului național al Franței, celebra La Marseillaise șile propun în continuare.
Chaliapin
Edith Piaf
KARINE OHANYAN
Mireille Mathieu
Roberto Alagna
Placido Domingo
Le choeur de l'armèe Francaise
Tony Poncet
Le choeur, Paris 14-07-2015
Vincent Niclo
ROUBEN ELBAKIAN




(01 noiembrie 2016)

PhD: tăcere adâncă și de nepătruns

Am scris mult despre plagiat pentru că am coordonat teze de doctorat și pentru că problema era cunoscută încă din anii '70, profesorul Csaba FABIAN proaspăt întors de la un doctorat de la Universitatea din Bonn a arătat ce periculor este să plagiezi într-o teză de doctorat, că așa se vedea de acolo, ca fiind foarte grav furtul intelectual. Voi face un rezumat. Iată:
Catastrofa în zona doctoratelor în spațiul mioritic
PhD: doar 150 și...
PhD: o piesă de teatru a lui Branislav Nusic
PhD: criza doctoratului
PhD: doctorate în culturism
Raul imens
Validarea in mediul real
Directiile de cercetare
PhD si sintezele documentare
PhD si simetria
Durata stagiului doctoral
PhD sport de masa
Colaje, dadaism, doctorate
PhD si scrisori adresate de mine
Arborescenta tezei de doctorat
Alegerea doctoranzilor
PhD este altceva
Diseminarea rezultatelor
Sustinerea tezei in sedinta publica
Colaje, dadaism, doctorate
GRAUR
Rapoartele de progres
Retragerea titlului de doctor, prin simetrie
Amnisita doctorala
Cine are curiozitatea să citească aceste articole, zic eu, va avea o imagine suficient de clară legată de ce înseamnă un stagiu doctoral și mai ales ce înseamnă a face ceva special, valoros și de succes. Cine este CNATDCU și ce vrea mușchii lui?




(31 noiembrie 2016)



Comunicatorii si evaluarea lor

Pentru a evalua comunicatorii trebuie spuse de la inceput care sunt regulile si conventiile. Deci:

  • se dau note le la 1 la 10 dar numai numere intregi;
  • totul se lasa la aprecierea evaluatorului;
  • daca nivelul e cel mai scazut se da nota 1;
  • daca nivelul este cel mai ridicat se da nota 10;
  • se calculeaza media;
  • este de preferat ca aceeasi exigenta sa fie operata la toti comunicatorii.
Caracteristicile care se iau in considerare sunt:
- simplitatea discursului ceea ce inseamna ca tot ceea ce se spune sa fie pe inteles, sa nu faca referiri la lucruri cunoscute sau spuse deja, sa nu se utilizeze metafore, parabole sau vreun dicton latin sau un fragment dintr-un poet;
- naturaletea vocabularului, in ideia de a nu folosi neologisme sau asocieri de cuvinte care conduc la abordari de neinteles; exista si situatii in care se folosesc cuvinte care aun un sens si comunicatorul le confunda cu altele asemanatoare care au o cu totul alta semnificatie.
- complexitatea discursului, care se vede direct prin lungimea frazelor, prin modul in care se ajunge la raspuns dupa ce se dau tot felul de explicatii;
- modul direct de a raspunde unii comunicatori spunand lucrurilor pe nume verde-n fata, altii folosesc jumatati de adevar, altii mint sau deturneaza subiectul daca nu le convin, cautand sa imbrobodeasca pe cetatean;
- repetitivitatea raspunsurilor care se potrivesc la orice intrebare si care transforma dialogul intr-o chestie de-a dreptul plictisitoare intrucat la intrebari foarte diferite, raspunsurile devin previzibile;
- nivelul de agresivitate dat de ideia de a contrazice, de a intrerupe, de a bloca si mai ales de a brusca chiar pe moderator sau de a ameninta cu plecarea din emisiune sau cu inchiderea telefonului;
- gradul de suprapunere peste partenerii de platou cu incercarea de a acoperi ceea ce zice colegul, mai ales daca sunt lucruri care nu convin;
- elementele de noutate aduse in problematica abordata, prin indicarea de documente necunoscute, prin lansarea de ipoteze noi sau halucinante, prin sustinerea unor afirmatii cu probe sau prin induicarea de probe indirecte;
- capacitatea de a recunoaste eroarea facuta printr-o argumentatie eronata;
- modul de prezentare ca ]mbracaminte sau infatisare;
- gestica utilizata in timpul prezentarii;
- diversitatea argumentelor data de fiecare context in parte ca modalitate logica de a duce raspunsul gradat de la un punct spre final;
- derularea logicii bazate pe amenintari directe sau voalate.
Pentru un politician anume, a carui frecventa de aparitie pe micile ecrane este prea mare evaluarile sunt:
Caracteristica
Politician TB
simplitatea discursului 
9
naturaletea vocabularului
8
complexitatea discursului
9
modul direct
10
repetitivitatea raspunsurilor
7
nivelul de agresivitate
7
gradul de suprapunere
6
elementele de noutate
10
capacitatea de a recunoaste
8
modul de prezentare 
9
gestica
9
diversitatea argumentelor
9
derularea logicii 
6
TOTAL
107
MEDIA
8,23

ceea ce inseamna ca are un nivel de comunicare bun. Daca media apartine intervalului ( 7,82; 9,12] inseamna comunicator bun. Daca media este > decat 9,12 comunicatorul este foarte bun. Daca media < decat 7,83 comunicatorul TREBUIE inlocuit urgent.

(31 octombrie 2016)

Surpriza lui Robert BUCHMANN (02)

În articolul Surpriza lui Robert BUCHMANN din 05 octombrie 2016 am făcut referiri la cartea publicată într-o mare editura.
În articolul Editorii Karagiannis, Mayr și John Mylopoulo am venit cu detalii pe conținutul lucrării. Pentru o imagine completă, cele două materiale trebuie puse cap la cap. De aceea dau mai jos link-urile lor.
Editorii Karagiannis, Mayr și John Mylopoulo
Surpriza lui Robert BUCHMANN


(31 octombrie 2016)

30.10.2016-11,46

Este momentul în care numărul accesărilor la blogul meu, cu tema destul de cuprinzătoare și generoasă Actualitatea românească
a ajuns la frumoasa cifră de 100.000. Nu a fost un scop în sine, dar dacă am ajuns aici, esta este. 
Era în 22 ianuarie 2016 când a venit pe la mine Alin ZAMFIROIU și mi-a vorbit despre blogul lui cu tematică de monede. Atunci am decis să-mi fac blog. Am scris în acea seară articolele Alegeri, alegeri și ezitări metafizice, Autostrăzi și oarece și  Analiza cantitativă și comparată a Constituțiilor. Acum am 1205 articole postate, 94 sunt în așteptare, deci în total sunt 1299 articole scrise de mine într-un interval zic eu, destul de scurt. Cred că această experiență este asemenea datului pe un tobogan cu apă, lucru pe care l-am făcut la Area 47, Tyrol's Ötztal - Austria. 

(31 octombrie 2016)

USR: atenție la comunicatori!

Va începe în curând campania electorală pe față cum se zice, adică nu ceva indirect ca acum, ci se dă startul și bum, bum, se pun toate tunurile de către toți competitorii pe toți competitorii, uneori, din greșeală, chiar pe ei înșiși.
Un rol deosebit revin comunicatorilor care trebuie să ofere electoratului texte:

  • clare;
  • concise;
  • simple;
  • directe;
  • oneste;
  • precise;
  • pozitive;
  • respectuase;
  • așteptate.
Înseamnă că dacă un partid tânăr cum este USR își alege comunicatori tineri, aceștia trebuie să vină:


  • fără ticuri;
  • fără reăetări în text;
  • fără expresii aiuritoare;
  • cu haine normale;
  • cu coafură civilizată;
  • neopulenți;
  • fără defecte în vorbire;
  • cu timbrul vocii care nu enervează;
  • prietenoși cu telespectatorul;
  • să nu citească răspunsurile;
  • să fie spontani;
  • să aibă umor când trebuie.
Cunoscând comunicatorii celorlalte partide, USR trebuie să-și antreneze comunicatorii proprii astfel încât aceștia să aibă dezvoltate acele abilități care să le permită să se impună. Comunicatorii, să le zicem clasici, au răspunsuri ce se repetă la întrebări puse de mai multe ori. Noii comunicatori ai USR trebuie astfel aqntrenați încât la acele răspunsuri să aibă fie completări, fie noi întrebări care să-i scoată din mână pe cei care și-au făcut o paletă de răspunsuri la o paletă de întrebări și o dau în bâlbă atunci când sunt confruntați cu elemente de noutate. USR are avantajul că tinerii au capacitatea de a se adapta foarte mare, nefiind bântuiți de suficiența dinozaurilor care vor să fie și oameni politici și comunicatori, știut fiind faătul că a fi comunicator e o meserie așa cum e meseria de strungar sau de medic sau de avocat. Adică, este meseria care se învață nu se deprinde peste noapte.
Consider că la USR e necesar ca la compartimentul de comunicare să se facă selecții când sunt trimiși oameni la întâlniri dar să se facă evaluări după ce s-au produs evenimentele pentru a se opera corecții și pentru a fi ierarhizați comunicatorii. Fraze precum:
  • toți suntem buni, deci mergem înainte,
  • ultimul, dar nu în ultimul rând,
  • analizele le lăsăm pentru după

nu au ce căuta în această perioadă, pentru că ele diluează și anihilează competiția dintre comunicatori, distrugând calitatea întregului proces.
Ieri pe la prânz pe TVR 1 era o discuție și o tânără de la nu știu ce formațiune politică atunci când vorbea avea niște mișcări lae întregului corp. Ea avea și o coadă împletită care era cam fixă pe creștetul capului și stătea țeapănă acolo ușor înclinaqtă. Ceea ce spunea era destul de interesant, vocea era plăcută, numai că atenția mea a fost sustrasă de două elemente care nu aveau nicio legătură cu comunicarea. Cu un alt prilej, am văzut un comunicator care când vorbea răsucea un creion și mâinile lui erau în prim-plan. O comunicatoare gureșă cu un alt prilej intra aiurea peste interlocuror, lăsând o impresie deplorabilă mai ales prin faptul că la două vorbe zicea ceva de genul: noi partidul... care am... lovind în corupți, ca a doua zi unul de-ai ei să fie săltat de DNA și scos din politică un-doi.
(31 octombrie)

Sunday, October 30, 2016

Actualitatea lui Mihail EMINESCU

Îmi aduc aminte cu câtă greutate s-au găsit bani să se publice EMINESCU - Opere complete și mai ales nu voi uita încetineala cu care s-a construit volumul de publicistică a acestuia. Existau prea multe motive pentru a nu se cunoaște ceea ce a publicat marele poet în ziarul Timpul, pe durata cât el a lucrat acolo. Multe dintre textele geniului național erau de mare actualitate și în vremea comunismului, așa cum sunt actuale altele acum. Ceea ce este fantastic la acele articole se referă la descrierea de tipologii cu atâta precizie încât avem azi tot ce trebuie în textele eminesciene pentru a-i arăta cu degetul pe marii ticăloși care s-au perindat în viața publică, făcând numai și numai rău.Textul:
„Trădătorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungaşul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii şi speculanta de sineşi femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos.”  publicat de EMINESCU în ziarul „Timpul” din 26 mai 1883 numai că nu-i numește pe X, pe Y pe Z sau pe W indivizi care fie au umblat cu cătușe la Tv, fie le-a fost ridicată imunitatea în Parlament pentru a se face urmărirea penală...
Să sperăm că punctul de plecare sănătos de la 11 decembrie 2016 nu va fi pierdut, cum și alte puncte de plecare din diferite zile de decembrie de-a lungul anilor pierdute au fost pe vecie.


(31 octombrie 2016)

Știu cine iubește porumbeii

Am avut ocazia să vizitez Timișoara de mai multe ori și sunt destul de multe piețele sau zonele deschise unde poposesc porumbeii. Vin oameni și le dau merinde. Vin copilași și se joacă cu ei. Aceste păsări reprezintă adevărata perfecțiune, căci ele depășesc simbolistica de care ne-am obișnuit în paginile de literatură, în sculptura lui Ion Pacea sau la ieșirea din biserici a mirilor.



Sunt sigur ca în anul când orașul va fi capitală culturală europeană și porumbeii vor înobila viața cetății și-i va da o notă aparte.




(31 octombrie 2016)

Știu cine nu iubește porumbeii...

Prin diferite orașe din bătrâna Europă am văzut puse niște țepi de sârmă pe la ștucaturi, ornamente sau pe la streșini ca păsările să nu se așeze acolo pentru a distruge cumva acele piese de arhitectură. Am înțeles astfel de situații, numai că am fost stupefiat să văd într-o gară de-a noastră, mioritică în marea sală unde sunt casele de bilete, asemena țepi de sârmă puse peste tot, ca porumbeii să nu aibă podibilitatea să se așeze acolo.  Totuși am văzut un porumbel mergând agale pe mozaicul drăguț al acelei săli.

Țepile acelea lungi și strălucitoare atrag atenția peste tot în respectiva sală să zicem de așteptare. Acolo vin păsări pentru că nu este folosită bine.






Există nenumărate modalități de a limita accesul într-un interior al păsărilor care nu sunt de apartament, dar pentru aceasta trebuie ca acel interior să capete aspectul cerut prezenței exclusive a omului. Adică să aibă aerul acela de interior primitor, nu de magazie în care bate vântul din toate părțile.



(31 boctombrie 2016)

Două ore, cardio

Fiind liberă parcarea din fața sălii SAS GYM din str. Traian Popovici, am concluzionat că și benzile vor fi libere și nu va apare stresul cu întrebarea daca mai stau mult pe bandă. De aceea, imediat am luat hotărârea să fac doar bandă azi, deci am mers mai departe, să merg pe bandă două ore, la 2, apoi la2,5 apoi la 3 și cel mult la 3,5 mile pe oră. În două ore am totalizat 5,4mile. dacă e mult sau dacă este puțin nu-mi dau seama dar este pentru prima dată când tricoul era îmbibat cu transpirație și tot pentru prima dată șortul era destul de transpirat la spate.


Nu am alergat pentru că mai îmi este necesar ceva antrenament, dar mersul așa a la long s-a dovedit a fi posibil, mai ales că niciodată nu am sărit de 60 de minute. Acum cele 120 de minute arată că este momentul de a trece și la o altă abordare.


 de câte ori îl analizam pe idolul meu în ale alergărilor când cobora de pe bandă și vedeam că întregul lui echipament era ud de transpirație mă întrebam dacă și eu am capacitatea de a obține un asemenea rezultat. În seara aceasta mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun și dacă voi merge cu 3 sau cu 3,5 mile pe oră și dacă voi începe să și alerg pe bandă, rezultatul va fi asemeni celui obținut cu lejeritate de idolul meu. Oricum, mă felicit în secret pentru ceea ce am făcut, pentru că la ora 18,00 era un vis, iar la ora 20,20 era deja o realitate dublarea duratei maxime de stat pe bandă.

(31 octombrie 2016)

#COLECTIV

Acum se comemorează un an de la tragedia ce a avut loc la #COLECTIV. Nu există cuvinte care să exprime durerea pentru pierderea acelor tineri nevinovați. Numele lor 
Mihai Alexandru
Vlad Țelea
Cătălina Ioniță
Laurențiu Vârlan
Adrian Rugină
Marius Ștefan Rușitoru
Monica Tănăsoiu
Claudiu Petre
Maria Ion
Ștefan Hamed-Andrei
Alexandru Cătălin Simion
Anda Ioana Epure
Petre Andrei Bucă
Mihaela Vieru
Maria Vulcu
Valentina Florea
Carmen Irina (Karina) Oprița
Matei Gabriel
Radu Palada
Nelu Tilie
Diana Enache
Nicoleta Baldovin
Ioan Tripa
Alexandru-Paul Georgescu
Constantin Ignat
Valentin Fieraru
Simona Livia Stan
Liliana Gheorghe
Mimi Voicu
Alexandra Matache
Costel Cârlicean
Andreea Chiriac (Beavy)
Ionuț Costin Popescu
Daniel Ciobanu
Ionuț Maior
Tullia Ciotola
Florin Cristian Popescu
Adrian Popa
Alex Chelba
Andra Elena Toader
Serian Mavi
Ayberk Manci
Alexandra Rădulescu
Matei Alexandru
Bogdan Enache
Teodora Maftei
Liviu Zaharescu
Tudor Golu
Elena Nițu
Vlăduț Roberto Andy
Alexandru Pascu
Mădălina Strugaru
Alex Aliman
Claudiu Bogdan Istrate
Loredana Dărescu
Ioana Victoria Geambașu
Ana Albu
Andreea Ștefan
Alexandru Mihai Iancu
Alexandru Hogea
Ioana Raluca Pănculescu
Roxana Boghian
Cristian Mitroi
Radu Sienerth
îmi vor rămâne veșnic în memorie și îmi plec fruntea ca semn al omagiului pentru tinerețea lor care nu mai este.
N-am să uit niciodată cum pe nedrept acolo unde sufletele lor trebuiau să fie pomenite s-au zis cuvinte grele care n-au nici cum să fie retrase și cu atât mai puțin să fie regretate, formația Goodbye to Gravity avea o muzică de calitate în albumul lor Mantras of War, îndrăgită de unii tineri, fără a avea vreo legătură cu ceea ce în acele locuri din cartiere cu auditoriu manipulabil s-a zis. La o zi după,  s-a revenit din teama față de furia celor din piață care demonstrau și cereau dreptate însă răul a fost făcut. Primele vorbe contează și ele spun ce gândește omul cu adevărat.
A trecut un an. Se depun coroane de flori, se țin momente de reculegere, dar dreptatea încă nu s-a făcut și experiența arată că va dura mult timp, chiar probabil prea mult timp până vor fi aflați vinovații și aceștia vor plăti. Sper ca morții de la #COLECTIV să-și găsească liniștea în ceruri, liniște pe care nu o au morții Revoluției și nici cei ai mineriadelor.
Mă opresc din scris. Sunt copleșit de tristețe. Stop.

(30 octombrie 2016).

Constatin-Gelu APOSTOL

Constatin-Gelu APOSTOL, adică profesorul APOSTOL este  fondator al Catedrei de Informatică Economică, azi Departamentul de Informatică și Cibernetică  Economică, tovarăș de suferință în ale informaticii economice de când mă știu eu.
El face parte din prima promoție a secției de Mecanizare și automatizare a Calculului Economic, secție care a luat ființă în ianuarie 1969, care se regăsește acum sub denumirea de Informatică Economică și care în anul 2015 a împlinit 50 de ani de existență.
De la Absolvire și până la pensionare Constatin-Gelu APOSTOL a lucrat dăruire și abnegație în Departamentul de Informatică și Cibernetică  Economică, ținând cursuri de programarea calculatoarelor electronice, de birotică și de analiza și proiectarea sistemelor informaționale și a sistemelor informatice. El a urcat pas cu pas toate treptele carierei didactice, fiind mai întâi asistent universitar stagiar de la trerminarea facultății, apoi asistent universitar titular, după aceea lector universitar mulți ani că așa erau vremurile atunci, pentru conferențiar și profesor trebuia avizul cabinetului 2 care nu a venit niciodată. Acea culoare verde a semaforului, care ani în șir a rămas tot pe roșu și generații întregi erau în așteătare plini de nenumărate spereanțe și neliniști. După revoluția din 1989 când s-au descătușat toate energiile acestui popor, profesorul Constatin-Gelu APOSTOL, a promovat pe postul de conferențiar universitar și mai apoi în 1993 a devenit profesor universitar titular și conducător de doctorate.
În anul 1980 Constatin-Gelu APOSTOL a susținit teza de doctorat cu titlul Procedee de automatizare a analizei fluxurilor informationale pentru proiectarea sistemelor informatice in economie sub coordonarea profesorului doctor docent Constantin IONESCU, la a cărei ședință publică am asistat și am apreciat cu a decurs totul, dar atunci am apreciat și catrenul recitat de profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU în care zice ca autorul tezei a făcut muncă de apostolat, făcând legătură cu numele acestuia de familie, ceea ce mi s-a părut foarte frumos. Eu urmăream cu atenție formalizările deosebite și teoria de definire și de construire a indicatorilor utilizați în sisteme informatice și admiram tenacitatea lui Constatin-Gelu APOSTOL în dezvoltarea de soluții deosebite, mai ales că știam detalii din traiectoria zbuciumată a grupului de lucru BAR.
În anul 1976 s-a constituit grupul de lucru din zona limbajelor de programare format din dr. Valer ROȘCA, Constatin-Gelu APOSTOL, Ion Gh. ROȘCA și Ion IVAN, care s-a dovedit prin ceea ce a făcut a fi puternic, profund și mai ales orientat spre calitate, iar lucrările elaborate și publicate în litografia ASE stau mărturie peste ani. Întotdeauna m-am mândrit să fiu în compania acestor profesor deosebiti, APOSTOL și cei doi ROȘCA, pe care i-am admirat și respectat pentru tot ce au făcut ei în zona informaticii economice. Cărțile care  scrise de această echipă sunt:
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare. Limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucuresti, 1977, 516 pg.
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Memorator pentru limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucuresti, 1977, 167 pg.
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROSCA, Sergiu COMAN, Ion IVAN - Limbaje de programare - Metoda Programatorului Sef, Studiu de caz, LITO ASE, Bucuresti, 1979, 115 pg.
  • Vale ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare - Limbajul FORTRAN si FORTRAN conversational, LITO ASE, Bucuresti, 1980, 224 pg.
Cartea de ASSIRIS rămâne pentru mine una dintre cele mai importante realizări, pentru că a demonstrat că știm:
  • știm să lucră în echipă;
  • să asigurăm calitate foarte înaltă;
  • să abordăm profund problematica;
  • să scriem toți cu un stil unanim acceptat;
  • să orientăm demersul spre studenți.
După ce s-a produs catastrofa înființării facultății de Planificare și Cibernetică Economică, mutațiile impuse în zona programării calculatoarelor au generat situații extrem de grave pentru învățământul de informatică, unii dintre corifeii noii orientări confundând instrucțiunile limbajelor de programare cu instrucțiunile de aplicare a legilor în zona birocraților și funcționarilor de prin ministere, combinate și CAP-uri. Coeficientul de promovabilitate la disciplinele de informatică fiind nesatisfăcător, iar cel de la disciplina de programare a calculatoarelor fiind chiar foarte mic, un prorector doritor să crească în ochii PCR, s-a gândit în micimea lui să facă un panou, rușinor dealtfel în ochii celorlalți profesori, în care punea el niște întrebări ca politruc ce era, dar acolo apăreau și numele noastre, adică:
Valer ROȘCA
Constatin-Gelu APOSTOL
Ion Gh. ROȘCA
Ion IVAN
ca exemple negative, deși toți colegii ne felicitau pe holurile ASE sau pe stradă pentru curajul nostru de a mai ține la calitatea procesului didactic prin asigurarea unui nivel de exigență normal. Numai intervenția energică a profesorului Dumitru MĂRGULESCU a făcut ca acel panou al rușinii să dispară de la intrarea profesorilor din clădirea cu bila a ASE din Romană 6. Și acum la aproape 40 de ani de la acel eveniment mă simt la fel de mândru ca atunci, fiind în cea mai selectă companie într-un moment esențial ale vieții mele.
Anii au trecut și în 28 octombrie 2016, profesorul Constatin-Gelu APOSTOL, cel căruia noi îi spunem Tinu APOSTOL împlinește o frumoasă vărstă și el este unui dintre cei care s-au intersectat cu toate generațiile de calculatoare, de la cele cu tuburi catodice, semiconductori, microprocesoare și până la cele din ziua de azi unde 512Gb memorie înseamnă ceva modest comparativ cu vremurile în care discurile uriașe ale calculatorului IBM 360 cu capacitate de câteva zeci de Mb. Profesorul Constatin-Gelu APOSTOL  a coordonat și a format colectivul de birotică de la FABIZ și a scris  cărți, iar eu mă mândresc cu faptul că am primit de la el unele dintre lucrări, cu autograf.



El își poară anii cu demnitate, cu cinste și cu mulțimirea omului care a făcut în bogata sa carieră universitară lucruri de excepție și generații de studebnți dar și de colegi profesori mai tineri  îi poartă respectul printu cunoștințele pe care le-a primit de la el, dăruite cu mult talent și cu deosebită pricepere. Vremurile de demult au fost vitrege și nu l-au încovoiat, a mers tot timpul cu fruntea sus încrezător în anii ce auveau să vină, reușind să facă lucruri speciale pe orinde a trecut cu discreția care îl caracterizează. Profesorul Constatin-Gelu APOSTOL are un hobby despre care mi-a povestit de multe ori și anume săpăturile arheologice. În comuna sa natală el a descoperit numeroase dovezi ale unui trecut zbiciumat al acelor locuri, monede, fragmente de vase din ceramică și multe altele. Așa cum îl cunosc, ca arheolog amator, Constatin-Gelu APOSTOL a lucrat la fel de temeinic, ceea ce înseamnă că și rezultatele sale concrete sunt pe măsură.
Talentul său poetic, un alt hobby al profesorului Constatin-Gelu APOSTOL s-a manifestat în multe rânduri prin poeme scurte dedicate colegilor, dar sunt sigur că profesorul mai are și alte versuri pentru că talentul său în a versifica dovedea ușurința construcțiilor inteligente, cu nerv și subtilitatea metaforelor. Eu i-am mul/umit pentru versurile pe care mi le-a dedicat cândva.
La ceas aniversar, profesore Constatin-Gelu APOSTOL să ne trăiești și să ne bucuri cu ceea ce vei face în profesia ta, dar și cu versurile pe care aștept să mi le dedici când eu voi împlini frumoasa vârstă de 250 de ani. La mulți ani îți zic eu alături de toți cei care se gândesc la tine și ăți mulțumesc pentru ceea ce ai făcut pentru ei ani de-a rândul ca truditor în ale informaticii economice! Iată și o dedicație, stângace, dar dedicație, maestre!
Privesc spre cerul abătut,
Când paseri roitoare-n stol
Se pierd în timpul netrecut,
Cu truda ta de àpostol,
Din neam de Gelu și Menumorut.

(29 ocotmbrie 2016)







(30 octombrie 2016)

Friday, October 28, 2016

410

Există la SAS GYM un aparat extrem de drag mie și anume LINEAR LEG PRESS, dar pentru a lucra la el trebuie îndeplinite niște condiții dintre care enumăr:

  • să fie liber;
  • să existe suficiente discuri disponibile;
  • să am eu chef de a lucra picioare;
  • să dispun de suficient timp;
  • să nu mai fie și alcineva cu care să lucrez alternativ;
  • să-mi definesc o anumită limită;
  • să fie o continuitate lină a antrenamentelor;
  • să nu fiu sub nicio presiune.
Și azi au fost începlinite cam toate condițiile, mai puțin una legată de continuitatea antrenamentului, pentru a merge la maximum. De aceea, azi am început 0+0, apoi 20+20, 40+40, 80+80, 100+100, 120+120, 140+140, 160+160, 180+180, 205+205, toate kilograme, desigur, la fiecare schimbare de sarcină am executat 10 repetări.

Nu mă felicit încă pentru că obiectivul meu este undeva la 280+280kg, sarcină cu care am lucrat ceva timp în urmă.





20+20kg



















40+40kg



















40+40kg















205+205kg
 Se vede că aparatul dispune încă de posibilitatea de a-l încărca cu vreo 560kg lejer, cu condiția de a găsi numai discuri de 20kg, ceea ce nu este imposibil atunci când în sală nu se lucreaza prea intens cu halterele de către sportivii de mare forță.

(28 octombrie 2016)

Thursday, October 27, 2016

Victorie! S-au depus listele!

Ca un spectacol ieftin și de prost gust, în stilul dâmbovițean, autentic, subtil, măreț, gustos, delicat, senzitiv, halucinant, zgomotos, lăbărțat, diluat, august și șters, s-au bulucit spre partea a doua a zilei toți șefușorii cu liota după ei să-și depună nu icrele, ci listele cu candidați. este în ton cu stilul neaoș dacic de a lăsa pe ultima clipă ceea ce se face într-un interval suficient de generos. Tot pe ultima zi și la buluceală:

  • se înscriu candidații la facultate;
  • vin oamenii la vot;
  • se depun proiecte europeene;
  • se plătesc impozitele;
  • se face orice are un termen limită.
Ce conțin listele este foarte interesant și ele trebuie tratate cu mare atenție. Prezidentul a cerut să nu conțină penali, ceea ce mă cam îndoiesc că se întâmplă. Se vine cu exemplul Franței în care șefa FMI Christine Lagarde - în plin proces, dar și un candidat la președinție, Alain Juppe-condamnat deja,  au sau au avut  probleme cu legea. La ai noștri  li se cere să nu fie penali, iar Constituția zice un pic altceva, pragmatismul și moralitatea câtă este, ca și borcanul cu miere foarte gustoasă îndeamnă la altceva. Unde onoare nu e, mai nimic nu are cum să fie, zic. Când vor fi publice acele liste și vor râde unii de alții, probabil voi începe și eu o analiză. Am auzit că la Prahova o lady și-ar fi cerut iertare. Da, dar cam prea târziu. Am auzit că unii candidează în alt loc decât satul de domiciliu. E, multe am mai auzit...



(28 octombrie 2016)

Andreea Marin divorțează

Cândva, la prezentarea zodiilor, una dintre prezicătoare a avut o revelație și înclin să cred că avea ea ceva pe care se baza când a zis că lunile căsniciei moderatoarei de la Surprize, surprize sunt numărate. Andreea marin a anunțat în 26 octombrie 2016 că se desparte de soțul ei, turcul Tuncay Ozturk . Corul de analiste au început să disece subiectul instantaneu și să conchidă că Andreea Marin este:
  • la al treilea divorț;
  • o femeie puternică;
  • stăpână pe situație;
  • în fața unei decizii corecte;
  • îndreptățită să facă pasul;
  • de apreciat pentru fermitate;
  • cea care a luat decizia fermă;
  • și va fi o doamnă.
Orice s-ar spune, o persoană care este la al treilea divorț ori nu a făcut o alegere bună, ori a avut de fiecare dată ghinion în a întâlni persoane nepotrivite. Viața este și așa complicată și de aceea nimeni nu trebuie să judece și nici să caute cauze pentru că adevărul este undeva ascuns de ochii tuturor celor care nu sunt parte în problemă. la suprafață lucrurile sunt simple. În profunzime, cine ar avea toate datele ar vedea că sunt foarte complicate toate aspectele. este vorba de foarte multe diferențe cu care s-a pornit acest drum și dacă s-au amplificat în loc să se estompeze, finalitatea este acum cunoscută. Andreea Marin divorțează și tabloidele disecă evenimentul căutând explicații făcând o analiză istorică, dar pierzând din vedere că viața este viață și surprizele apar exact când nimeni nu se așteaptă. dacă mai sunt și nefericite, trebuie multă știință de a avea o poziționare corectă, demnă și eficientă. E un adevăr aproape banal că nimeni nu divortează nici de bine, nici de prea multă fericire și de iubire cu atât mai puțin, ci din contră.
Discreția cu care se derulează evenimentele este importantă, pentru că un studiu de PR punctează foarte bine momentul ales, reamintind de o vizită în Dubai prin ianuarie 2013. Oricum totul este trist dar nu imprevizibil, așa cum sunt multe momente din viața mondenă de pe Dâmbovița.  Viitorul va arăta că Andreea Marin are foarte multă energie ca să finalizeze nenumăratele ei proiecte caritabile și să înceapă cu încredere altele, tot proiecte de succes.


(28 octombrie 2016)

Sistemul educational ca exportator de inteligenta

În vremea lui Ceaușescu s-au cerut bani pentru totți cei cărora li se aproba cererea de emigrare și statele de destinație plăteau mai mult dacă respectivii terminaseră școli înalte sau mai puțin dacă respectivilor nu le prea plăcuse cartea.
Acum în anii de maximă libertate și democrație aud voci care deplâng că tinerii cu studii pleacă, țara nu profită de pe urma investiției în ei și iată că sunt regretare vremurile în care absolvenții care plecau despăgubeau statul. Ori acum, mulți văd cheltuielile făcute ca fiind în zadar, din moment ce le face statul nostru și alte țări profită de pe urma absolvenților noștri.
Absolvenții noștri de școală, fie de la liceu, fie de la facultăți sunt apreciați în alte țări și nenumărați doctori sunt la Londra sau Paris, iar în Silicon valley a doua limbă se zice că este limba română, căci nenumărați absolventi de informatică din ASE, Poli și Universitate lucrează acolo. Înseamnă că sistemul nostru educațional furnizează spre exterior creiere educate, deci se exportă inteligenșă. Normal în balanța de export ar trebui să se regăsească niște date cantitative și niște valori din care să rezulte ce s-a cheltuit cu formarea de specialiști și ce s-a încasat. Cu ce s-a cheltuit nu e greu de stabilit, dar e foarte greu să se stabilească ce se recuperează de către stat. Aici nu e vorba de comerț de sclavi, ci acele sume recuperate trebuie văzute ca:
  • bani trimiși de cei plecați familiei;
  • renumele adus țării de către ei, în echivalent convențional;
  • investiții făcute aici;
  • contribuții indirecte la efectuareas de investiții ca vectori de influență;
  • participări laprograme prin care este sprijinită țara;
  • multe alte modalități de a recompensa efortul lor de a fi educați aici.
În opinia mea, acum după 26 de ani de la momentul 22 Decembrie 1989, plecarea creierelor dar și a muncitorilor calificați să lucreze în străinătate este un câștig pentru că:
  • industria noastră nu prea mai este;
  • laboratoarele foarte utilate sunt acolo nu aici;
  • cercetarea finanțată pe bani grei se face în marile universități ale lumii;
  • ei capătă experiență profesională lucrând în mari organizații;
  • se formează în condiții de management evoluat de acolo;
  • se impun lucrând în echipe puternice și evoluează prin valoarea lor intrinsecă;
  • câștigă multă experiență de utilizat la revenirea în țară.
Țara noastră este exportator de inteligență și are balanță excedentară la acest capitol pentru că efectele generate de cei care pleacă să lucreze în străinătate sunt extraordinar de mari și cuantificarea lor, chiar cu zgârcenie tot pe plus ne aduce. Să nu uite nimeni miliardeșe de euro ce intră în țară de la cele 3 milioane de români plecați și care muncesc din greu dar cu cinste și cu mândria de a fi români, în Europa dar și în alte locuri. Îmi doresc și în viitor școala de aici să fie la fel de bună sau mai bună, pentru ca absolvenții ei să fie solicitați peste tot în lume să lucreze pentru că sunt nu buni, ci foarte buni profesioniști.


(28 octombrie 2016)

Sistemul educațional si profitul

Toată lumea aleargă după bani pentru că este aici o economie de piață. Nici sistemul educațional nu este ocolit. Aici sunt foarte mulți bani siguri  de la stat  pentru:
  • salarii;
  • licitații manuale;
  • licitații tehnică de calcul;
  • organizări tot felul de manifestări;
  • derulări de programe;
  • construcții;
  • reparațiide școli;
  • extravaganțe politice;
  • supraveghere examene;
  • organizare comisii subiecte;
  • licitații dotări IT.
De la înființarea universităților private, toată lumea visează bani, bani și iar bani. Organizarea și la stat a învățământului cu taxă este tot pentru a degreva bugetul de niște cheltuieli. organizarea de învățământ de master cu taxă, de doctorat la taxă și tot felul de activități unde se plătește sau se mută banii dintr-un buzunar în altul are la bază profitul, maximizarea acestuia. Nu de puține ori se publică pe diferite site-uri veniturile unor universitari, bugetari în esență și muritorii de rând își pun întrebarea firească cu nume de club, la care își dau răspunsul clasic: ghinion, Vorba cântecului cu m-am născut la șapte luni/ ghinion/să am lumii ce să-i spun/ ghinion...  Se face profit din orice și vaca de muls este bugetul sistemului educațional. Acreditările costă mult și acestea trebuie plătire gin greu și la greu cu bani care provin oricum nu din alocări bugetare anticipate, ci din venituri. Profitul trebuie văzut în mod dinamic, pentru că el apare ca diferență dintre venituri și cheltuieli. Se face în așa fel încât această diferență să nu fie copleșitor de mare, ceea ce înseamnă că este mai corect să se vorbească de un excedent, adică niște bani care trebuie cheltuiți. Profitul mai trebuie văzut și prin prisma celor care relaționează cu cei ce sunt ordonatori de credite, adică au în pix semnătura care-i face fericiți pe agenții economici flămânzi dar și lacomi. N-am văzut în viața mea unul cu pixul care să fi profitat de pe urma sumelor uriașe pe care le-a dirijat colo și colo, rămânând, vorba lio Ion Iliescu, sărac și cinstit. Ei nu au vile, nu au hoteluri, nu au furat gardul istoric să-l ducă acasă și să râdă colegii de el, nu au decât ceea ce poartă zi de zi și trăiesc din apă cu pâine și sare, iar pantofii sunt cu gaură în talpă, mai rău ca în cazul funcționarului de la FMI.
Într-un cuvânt, nu profită cine face licitații, nu profită cine câștigă licitații, nu profită nici cei ce repară clădiri, nu profită nici cei cu fondul clasei, nu profită nimeni. Totul este ca în Rai, cinste, omenie și voioșie lucie. Profită numai elevii și studenții prin cunoștințele pe care profesorii le oferă lor din conștiință pură, deși unora le chiorăie burțile de foame de pre binele care îi strivește ca salarii.

(28 octombrie 2016)

Taxa TVR

Cele 102 taxe au inflamat societatea, dar nu cine știe ce. Sunt numai aspecte neesențiale atât timp cât:

  • impozitele pe case nu se reduc cu 90%;
  • salariile nu se triplează;
  • pensiile nu cresc de 10 ori;
  • biletele de tren nu scad de 5 ori;
  • metroul nu devine gratis;
  • kilul de carne nu ajunge la 1 euro;
  • doctoriile nu se reduc de 7 ori.
Glumițe cu doi în unu, profitul e la tine sau alte bazaconii zise de comercianții netalentați ne-au plictisit. TVR trebuie sa-și închidă porțile pentru că:


  • are emisiuni proaste;
  • nu mai reprezintă pe nimeni;
  • audiența este la pământ;
  • personalul său este neperformant;
  • s-a diluat ca apa de ploaie;
  • nu are caracter educativ;
  • este prăfuită; sunt prea multe slugi acolo;
  • manipulează grotesc.
În acest context TVR care are un sediu central să-l vândă bucată cu bucată și să mențină cel mult o gheretă de unde să transmită știri de maximă importanță așa cum fac toate celelalte televiziuni care au:


  • acoperire națională asigurată;
  • ținut pasul cu tehnologia comunicațiilor;
  • redus cheltuielile la un nivel minim;
  • oferă cetățenilor calitate;
  • manipulează pe bani;
  • nu se lasă manipulate grosolan;
  • și-au eliminat elefanții din scheme;
  • garantează raport calitate-preș sponsorilor;
  • se mișcă rapid.
TVR nu a progresat de nicio sămânță, are un personal extraordinar de numeros, ceea ce oferă n-are valoare. În afară de teleenciclopedia și nici aceea nu mai este ceea ce a fost, nicio emisiune nu se ridică la înățimea unei televiziuni de nivel național. Cooptarea unui răsuflat la TVR care este searbăd, plictisitor și liniar nu face niciun serviciu instituției. Deci TVR:


  • să meargă pe propriile-i picioare;
  • să muncească, să producă și să încaseze după;
  • să depindă de ceea ce face;
  • să nu mai aibă nimic asigurat;
  • să simtă ce înseamnă riscul zilei de mâine;
  • să țină seama 100% de progresul IT&C;
  • să știe că există televiziune online cu costuri în 3 cifre.
Nu mai zic nimic că mă enervez. Să-i aud că nu sunt în stare să gestioneze un festival, că transmit filme trucate să bage oameni la pârnaie, că nu sunt alături de oameni, că se fac că evenimentele nu există și mă gândesc la cum a fost cu tragedia de acum un an. Mă opresc, dar concluzia e aceeași: fără bani de la mine și de la alții care nu vor să le dea pomeni. Să fie opțional, să le dea cine vrea, eu nu.

(27 octombrie 2017)

Laurențiu TĂTARU, culturistul de cursă lungă

Laurențiu Dumitru TĂTARU este culturistul din lista mea de prieteni de pe rețeaua de socializare cea mai importantă, cu care mă mândresc foarte mult pentru că m-a impresionat la el:
  • capacitatea de mobilizare;
  • totala determinare pentru ceea ce face;
  • perseverența cu care merge înainte;
  • dorința de a fi mereu cât mai bun;
  • abordarea deschisă a dialogului.
L-am urmărit în timp și am văzut că sportivul Laurențiu TĂTARU reprezintă tipul de om care are ceva ce-l deosebește de mulți culturiști, prin modul în care înțelege să se raporteze la realitățile de la noi care sunt de mare complexitate într-un domeniu în care efortul, disciplina și costurile sunt la niveluri deosebit de ridicate. Este născut la Brașov în data de  7 octombrie 1973 deci urcă pe scenele de concurs acum la 43 de ani, ceea ce mă duce cu gândul la marele portar rus Lev Iașin care a apărat poarta echipei naționale a URSS până la vârsta de 41 de ani ceea ce nu este puțin lucru.
La el totul a începutîn perioada 1988-1989 când singur a început să-și confecționeze echipamente specifice antrenamentelor unui culturist din piese uzate de la tractoare și combine depozitate la întâmplare în curtea unui SMA aflat într-o comună de lângă Făgăraș. Chiar dacă în anii grei ai comunismului culturismul a avut o viață grea în țara noastră, sălile unde se organizau Campionatele naționale erau pline și multe dintre cluburi cu secții pentru haltere aveau mulți culturiști care lucrau și făceau performanță. Așa că, foarte tânărul pe atunci Laurențiu TĂTARU a avut de unde învăța. Erau cărțile lui László_Székelyși ale lui Lazăr Baroga de cuturism, dar și școala de culturism de la Liceul Spiru Haret, acel loc de excepție care a fost marea pepinieră a culturismului românesc ani în șir. Aici trebuie să amintesc rolul deosebit pe care l-au jucat articolele din Revista de Culturism siFitness   al cărui director este Cristian Dulgheru. El știa multe despre pergormanțele de excepție ale lui Gheorghe Humă, ale lui Constantin Bebeșelea, Serge Nubret și Arnold Schwarzenegger. A avut o admirație deosebită pentru culturiștii Frank Zane, Danny Padilla și Franco Columbu.
Imediat după Revoluție lucrurile s-au schimbat. Numărul sălilor de culturism a crescut vertiginos, s-a impus cu putere o generație nouă de sportivi din care făceau parte Florin Uceanu, Vlad Pihureac, Răzvan Ariton, Ovidiu Dănilă și mulți alții.
După terminarea Liceului de limbi străine în anul 1992, culturistul Laurențiu TĂTARU a urmat cursurile Facultății de Drept ale Universității Creștinae Dimitrie Cantemir din București și pe cele ale Facultății de Psihologie de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.
În anul 2015, urmând cursuri de specialitate sub egida Federației Române de Fitness și Culturism, a obținut diploma de instructor fitness, recunoscută de Ministerul Muncii și lucrează în acest domeniu la sala Bodz Factorz din Făgăraş, iar în trecut a lucrat ca psiholog clinician. Zilnic face naveta 30km pentru a ajunge să facă ceea ce-i place enorm, adică să antreneze dar să se și antreneze.

Datele biometrice ale lui Laurenţiu sunt:
Înalțime: 175 cm   
Greutate: 78 kg în concurs
Circumferință pipt: 130cm 
Circumferință braț: 43 cm 
Circumferință talie : 75 cm
Circumferință coapsă: 64 cm 
Circumferință gamba: 41 cm 
Procent grasime: 8/5 % .
Antrenamentele sale sunt bine gândite și au la bază o documentare temeinică. Se antrenează trei zile pe săptămână, lunea, miercurea și vinerea și lucrează piept, biceps, triceps, insistând și pe celelalte categorii musculare, ceea ce i-a adus nivelul de performanță recunoscut de juriile concursurilor la care a participat și care i-au dap punctaje astfel încât să fie pe treptele podiumurilor, în primii trei clasați de cele mai multe ori. În alimentația sa intră macrou, orez, fasole verde și uneorisuplimentele Whey Milk and eggs protein. 
Îi sfătuiește pe toți cei care doresc să înceapă să se antreneze pentru a deveni culturiști să  aleagă mereu calea grea, munca de Sisif. este ceea ce-și aplică și lui însuși de ani și ani de zile. Laurențiu a intrat în competiții la vârsta de 36 de ani, căutând să se pregătească temeinic, mergând pe ideia că lucrurile bine făcute se văd indiferent de momentul în care sunt prezentate, iar aprecierile bazate pe criterii riguroase  scot în evidență calitățile sportivului indiferent de vârstă.
În competițiile la care participă își arată afilierea la Clubul Postăvarul din Brașov. În continuare prezint concursurile la care a participat culturistul Laurențiu TĂTARU și rezultatele obținute:
2013, Campionatul Național de Culturism Juniori și Masters, Slobozia, BodyBuilding Clasic Masters 
          OPEN, locul 2
2013, Campionatul Național de Culturism Seniori, Bistrița, BodyBuilding 175, locul 2
2014, TIGER CLASSIC,  SIBIU, Bodybuilding Classic 175cm, locul 5 
2014, Campionatul national, Cluj-Napoca, CULTURISM 80 Kg, locul 5
2015, Campionatul Național de Culturism, Sibiu, BODYBUILDING CLASIC SENIORI  175 cm, 
           locul 3
2016, Grand prix Pro-Nutrituion, Dej, Body Building CLASIC 175cm, locul 2
2016, Grand prix Pro-Nutrituion, Dej, CULTURISM MASTERS 80 Kg.,locul 3
2016, Campionatul Național de Culturism și Fitness - Masters, Simleu Silvaniei, CULTURISM      
          MASTERS 40-49 ani 80 kg, locul 2
2016, Campionatul Național de Culturism , Sibiu, CULTURISM      
          CLASIC 175cm, locul 4.
Acum culturistul Laurențiu TĂTARU este pregătit să urce pe scenă să demonstreze care îi este nivelul de pregătire în cadrul probelor de la CAMPIONATUL NATIONAL - BODYBUILDING SENIORI de la SIBIU, care se desfășoară în intervalul 30 SEPTEMBRIE - 1 OCTOMBRIE 2016. 
În cei șapte ani de mers în competiții culturistul Laurențiu TĂTARU a acumulat o vastă experiență și prezența lui este un exemplu pentru toți cei care practică acest sport. Numai un om cu voință deosebită, disciplinat și care știe ce vrea de la el, are puterea să parcurgă ciclurile dure ale antrenamentelor care preced orice competiție. Numai respecând cu strictețe regulile de fier ale culturismului, Laurențiu TĂTARU a reușit, reușește și va reuși în continuare să că nu există nicio limită atunci când sportivul vrea să-și atingă obiectivele.


(30 septembrie 2016)


Sistemul educațional și eficiența sa

Învățământul produce și el, dar nu produce șuruburi, tractoare, șine de cale ferată, ci absolvenți cu studii elementare, medii sau cu studii superioare. În sistemul educațional nu lucrează nici strungari, nici rabotori, nici frezori, adică nu se regăsește clasa noastră muncitoare, ci învățători, educatori și profesori, adică intelectuali, nu clasă, ci pătură. Să concluzionez: școala nu e nici CAP, nici fabrică și nici atelier de reparat mașini sau de lucru în fier forjat. În școală a măsura productivitatea este o aberație. Cel mult, lumea se întreabă de ce învățătorul are 4 ore pe zi de muncă în timp ce un miner lucrează 6 ore, iar în construcții se lucrează și 10 ore pe zi. Fiecare este cu norma lui. Asistentul universitar are 12 ore pe săptămână, în timp ce un funcționar muncește 40 de ore. Și de aici a pornit tot tărăboiul. El este declanșat și imaginea că unii crapă de muncă și cei din învățământ huzuresc amplifică durerile de tot felul. Abordarea este superficială. În realitate, despre eficientă se vorbește în cu totul alți termeni și anume:
  • eficiența în raport cu obiectivul stabilit; daca obiectivul este cunoașterea tablei înmulțirii, se iau 10.000 de elevi din clasa a VIII-a la întâmplare și sunt verificați dacă știu tabla înmulțirii; dacă numai 7.000 rezolvă totul corect înseamnă că sistemul educaționat are nivel de eficiență de 70% și în raport cu ceea ce se știe despre ce înseamnă a fi un sistem bun, se conchide că nu este un sistem bun, deci este mediocru;
  • eficiența în raport cu obiectivul formării de forță de muncă, ceea ce înseamnă că dacă un sistem formează 10.000 de absolvenți dintre care 4.000 lucrează în domeniul în care s-au calificat, rezultă că nivelul de eficiență este de 40% ceeace este foarte puțin și sistemul este unul prost structurat, căci pentru a fi bun trebuia să aibă nivelul de eficiență peste 78%; pentru a fi foarte bun, nivelul de eficiență trebuia să fie peste 92%.
Fiecare își definește indicatori de eficiență, iar reprezentativitatea acestora este dată de ceea ce se întâmplă cu absolvenții. De exemplu, sistemul esducațional din zona computer science este foarte eficient din moment ce 100% dintre absolvenți lucrează în IT și dintre aceștia cam 60% sunt la firme mari din America sau din Anglia, Franța sau Germania. Așa cum cu statistica se demonstrează orice, alegând variabile și seturi de date tendențios, se demonstrează că un subsistem funcționează ineficient dar și o demonstrație inversă este posibilă. Când spun asta știu ce spun și am și date concrete.


(28 octombrie 2916)

Wednesday, October 26, 2016

Sistemul educational si falsificarea diplomelor

Un barosan din MEC zicea că dacă s-ar lua la bani mărunți diplomele care circulă prin spațiul nostru cel mioritic, vreo 19% ar fi false. Eu nu cred, mi se pare prea mult. Dar un 20% sunt false pentru că până acum numai mergându-se la pont au fost descoperiți fie cei care le-au obținut, fie cei care le-au pordus.
Imi aduc aminte cum unul a fost descoperit că avea diplomă falsă că s-a recomandat X zicând profesia când a intervenit în direct la Tv și un vecin care îl știa fără facultate a făcut săpături și a descoperit falsul. Alteori se descoperă falsurile că cei ce devin diplomați fără să fi fost o oră la facultate, când se îmbată, se laudă, spun și prețul și cine. Sunt urechi care aud și se duce dracului toată șandramaua. Nu mă apuc eu să identifică cum se falsifică diplomele, cine le falsifică și mai ales de ce lumea vrea să facă așa ceva. Știința falsurilor de capodopere a mers așa de departe încât a falsifica o diplomă este ceva banal. Icoanele se falsifică prin introducerea intr-un cuptor la o anumită temperatură. Acum cu tehnologiile care există ideia de a avea un anumit tip de hârtie, o anumită ștanță pentru timbru sec și tot felul de semnături, deja sunt fleacuri.
Ideia de bază este aceea de a defini un astfel de sistem care să gestioneze diplomele. este vorba de o bază de date cu acces să zicem destul de liber, dar pe niveluri unde să fie stocate informații despre toate diplomele care se acordă. Cine vrea, accesează acea bază de date și se lămurește dacă un X sau un Y are școala cu care se laudă. cei care fac angajări, ca să nu fie induși în eroare cu diplome false accesează baz aceea de date și primesc totul, inclusiv imaginea generată pe care o compară cu originalul și de aici se obține o primă gestionare, Mai sunt si alte modalități. Totul ține de locul de origine, căci acolo există cheia succesului în a combate falcurile. Universitățile, liceele, școlile generale ar trebui să scoată albume anuale cu absolvenții, cu pozele lor, cu clasele, cu numele lor și totul s-ar fixa. Eu am vazut în străinătate astfel de materiale cu care se laudă toți cei care pretind că au terminat un colegiu sau au un doctorat. Acum că există Internet, toți care dau certificate și diplome au posibilitatea să stocheze frumos în baze de date numele absolvenților, numele celor care au terminat cu diplomă și să le facă publice, că nu conțin date de identificare ce trebuie protejate. 
Se impune derularea unui proces amplu de curățare a învățământului de diplome false și de la momentul să-i zicem T-zero să fie făcute toate demersurile ca diplomele să nu mai fie falsificate sub nicio formă. Sunt atât de multe soluții informatice încât cu siguranță ca problema are soluție 100% corectă și completă așa cum testul ADN este de maximă siguranță. unii care cauta să folosească diplome false se bucură un timp, dar la un moment dat tot vor fi descoperiți că așa este în viață și atunci vor pierde totul. În condițiile actuale când la facultate se intră cu diploma de bac, fără examen de admitere în cele mai multe cazuri, fiecare are toate șansele să obțină o diplomă adevărată, fără a se complica fără rost. Numai fraierii caută căi riscante, simplificate, care întotdeauna duc spre fundături. Aceștia sunt beneficiarii de diplome false, care plătesc niște costuri inimaginabil de mari, fără să se merite așa ceva, nici măcar ca moment de rătăcire.



(27 octombrie 2016)

Sistemul educațional ca fabrică de diplome

Fiecare școală că este gimnaziu, că este liceu, că este universitate, are niște cursanți care încep să învețe la ele și mai trebuie să termine. Dacă e necesar, finalizarea este cu un examen care are diferite denumiri, capacitate, bacalaureat, licență, disertație și apoteotic, teză de doctorat. În mod normal câți cursanți sunt cam tot atât de multe diplome ar trebui să fie eliberate dacă toți cursanții ar învăța și ar promova clasele și ar lua notă de trecere la examen sau calificativ de trecere, după caz.
Se spune că o universitate este fabrică de diplome dacă și numai dacă:
  • nu are filtre normale de gestionare a proceselor de evaluare;
  • oferă diplome și celor care nu îndeplinesc criteriile minimale;
  • absolvenții lor sunt respinși de piața muncii ca fiind neperformanți;
  • prea mulți dintre cei cu diplome nu lucrează la nivelul de calificare scris acolo.
În opinia mea, avem un mare deficit de persoane cu calificare. Sunt țări în care 30% din absolvenții de liceu au studii superioare și lucrează pe posturile pebtru acare au calificare înală. Afirmațiile că avem prea multe universități, că avem prea mulți studenți sunt pure aberații de doi bani. ceea ce nu avem noi este altceva și anume:
  • profesori de excepție;
  • cursuri și culegeri de probleme;
  • laboratoare foarte bine dotate;
  • proiecte și lucrări de realizat; exigență;
  • conștiința studentului că vine să învețe;
  • sistem care stimulează performanța pe piata muncii;
  • mândria de a fi cel mai bun în profesie;
  • coduri de etică profesională; 
  • stimularea performanței prin diferențiere;
  • sistem ierarhic bazat pe valori autentice;
  • modele de urmat;
  • corelarea dintre calificare și salariu;
  • stabilirea unei ierarhii a universităților în funcție de performanța absolvenților pe piața muncii.
Nu va trece prea mult timp și se va ajunge și aici. Și atunci vor fi unii care vor vorbi de școli care sunt fabrici de diplome, pentru că inevitabil unele vor fi mai bune, altele mai puțin bune. De asemenea, unii absolvenți vor găsi locuri de muncă, alții nu, pentru că economia fiind neplanificat, ajustările înseamnă uneori șomaj, alteori un necesar neacoperit de specialiști și tot așa. Să nu uităm că nu suntem ca americanii să ne urcăm în automobil și să plecăm cu cățel, cu purcel în alt stat. Noi suntem legați de casă, de părinți de păduri, de câmpii și de prieteni.


(26 octombrie 2016)

Pragul psihologic în secolul al XXI-lea

Specialiştii dar şi nespecialiştii folosesc o terminologie veche de acum o sută de ani, iar chestia cu pragul psihologic este de râsul curcilor. Se vorbește de EURO la un moment dat că a atins pragul pshihologic cînd 1 euro se schimbă la 4,5 lei. Peste vreo doi ani se va spune că EURO a depășit pragul psihologic cînd 1 euro se va schimba la 5 lei. Acum în epoca internetului pragul psihologic este o glumă proastă, că societatea în fluiditatea ei merge altfel. Oricine face un business-plan gândește în termenii unui scepticism moderat. Adică dacă acum 1 euro se schimbă cu 4,56 lei, în business-plan știindu-se ritmul inflației, se va merge la 1euro că se va schimba în anul 2017 cu 4,8 lei și toate calculele se fac cu acest nivel. Este o convenție dar care nu va afecta profitul dramatic în niciun caz.
Tot așa, unii vorbesc în comerțul cu amănuntul de trucul cu prețul definit prin prag psihologic cu acele aberante și învechite trucuri cum că omul ar fi îndemnat să cumpere nu știu ce porcărea cu 19,99 lei în loc de 20,00 că economia de un ban l-ar duce în rai. Numai aberația veche și prostească preluată aiurea de comercianți cu preturi de 29,99 în loc de 30,00 sau 99,99 în loc de 100,00 sau 999,99 lei în loc de 1000,00 bântuie un comerț primitiv, prăfuit și hoțesc, chiar acum când Internetul este plin de informații de-i face de râs pe toti comercianții lui pește. Cine are acum puterea să-i creadă pe comercianți că se gândesc o clipă la cumpărători și vor să-i ocrotescă făcându-le nu știu ce bine, este de două ori naiv și anume:
  • prima dată pentru faptul că toți comercianții sunt hrăpăreți;
  • a doua oară că un profit uriaș nu omoară pe cel ce-l face storcându-l pe client.
Deși toate marketurile și toate reclamele sunt pline de prețuri ce conțin prea multe cifre  de 9 fie după virgulă fie și înainte dar și după virgulă, crezând că îmbie pe cineva, lumea s-a obișnuit cu trucurile și rămâne rece la astfel de chestii de doi bani care nici pe bebei nu-i mai impresionează. Acum omul intră pe Internet și are motoare de căutare fie a produsului clar specificat la prețul cel mai mic, fie moneda în care este cel mai bine să facă o anumită tranzacție și omul informatizat în niciun caz nu mai este impresionat de scamatoriile zgomotoase și fără conținut a unor comercianți agățați și încremeniți în vremuri de demult apuse.


(26 octombrie 2016)

SANSEVERO in cateva imagini

La intrarea in muzeu contra cost se primeste un mic pliant si un bilet cu o reproducere a unei statui din interior, este vorba de Cristo velato a lui Giuseppe Sanmartino realizata in 1753.
 Cartile postale redau foarte bine din unghiuri diferite exact ceea ce artistul si-a dorit, adica sa creeze senzatia de acoperit cu voal.


Si in cazul statuii Pudicizia a lui Antonio Carradini realizata in 1752  este vorba de exact aceeasi maiestrie de a oferi ochiului iluzia unui chip acoperit de un voal foarte fin.



La plecare am cumparat niste vederi din magazinul de amintiri al muzeului, iar ambalajul este o reusita.
Am folosit fotografiile realizate de Massimo Velo de la muzeul Sansevero din Napoli. Insist asupra acestor opere de arta cu totul speciale pentru ca nu mai exista realizari la nivelul acesta de perfectiune niciunde. Ele trebuie vazute dar si revazute ori de cate ori este posibil si niciun efort nu este prea mare. Voi fi foarte incantat cand voi vedea si la noi ca la toate muzeele biletele vor avea ceva special si nu vor fi doar niste penibile bucati de hartie pe care le tipareste o casa de marcat pe care scrie sec: BON FISCAL si primesc tot felul de detalii care mai de care neinteresante. Un management bun vizeaza:
- bilet de intrare sugestiv;
- carti cu obiectivul;
- un pliant;
- magneti cu imagini de acolo,
- ceva ceramica, pictura sa ceva din metal;
- degetare, pahare de sticla inscriptionate.
Toate trebuie sa arate a fi un intreg si sa defineasca cu claritate respectivul obiectiv, iar scuza ca nu ti se impacheteaza ceea ce cumperi sau nuexista materiale de promovare sunt numai expresia indolentei, lipsei de imaginatie si a prostiei sa nu spun nepriceperii. Am vazut prea multi care nu fac nimic pentru ca nu gandesc la nimic, ci numai cum sa le treaca timpul si sa-si traiasca viata lor de doi bani, facand umbra pamantului degeaba.



(26 octombrie 2016)