Cutremurele în analiza dâmbovițeană

Analiza dâmbovițeană a oricărui subiect este circumscrisă zicalei conform căreia nicio minune nu ține mai mult de 3 zile. A avut loc cutremurul din noaptea de 23 spre 24 septembrie 2016 de la 2h11min, cu magnitudinea de 5,3grade pe scara Richter. Toate televiziunile au vorbit numai de el și iată că azi 27 septembrie se vorbește apăsat de autodenunțul lui Sebastian Ghiță și atât. Analiza dâmbovițeană a cutremurului este bântuită de un empirism revoltător, bazat pe acel Doamne fer! exprimat în public, de la un nivel foarte ridicat.

Au apărut tot felul de indivizi, adică mai precis, șarlatani care spun că ei:

• au capacitatea de a prezice cutremure;
• anunță un cutremur catastrofal iminent;
• au pătruns tainele Pământului și știu ce vorbesc.

Fizica pământului este o știință de sine-stătătoare care:

• colectează datre complete despre cutremure;
• face măsurători exacte;
• caută explicații la cauzele care generează cutremurele;
• face corelații;
• studiază ciclicități dacă există;
• analizează efecte;
• identifică modalități de a diminua efectele mișcărilor telurice.

În niciun caz, FIZICA PĂMÂNTULUI nu dispune de metode, tehnici și instrumente de a prezice cutremure cu 24h, 12h sau 4ore înainte de a se produce. De aceea toți care vin și afirmă că au prezis ei cu precizie sau că prezic ei cutremure, sunt doar niște șarlatani stupizi și nimic mai mult. Probabil, în vreo 50 de ani, când de la sateliți se vor obține cu mult mai multe date și precizia modelelor va fi similară cu cea utilizată în prognozele meteorologice de azi, probabil, atunci vor exista posibilități de a prezice și cutremure cu 4-6 ore înainte de a se produce, astfel încât oamenii să aibă timp să ia măsurile corespunzătoare de a se proteja 100%. Acum, pe baza a ceea ce știința oferă singurele lucruri care se fac vizează diminuarea efectelor cutremurelor prin:

• realizarea de construcții care să reziste la cutremure de 8 grade;
• educarea populației;
• constituirea echipelor de intervenție rapidă în caz de dezastru;
• constituirea stocurilor de alimente și de apă;
• educația privind utilizarea fluierului;
• acțiunea cu calm și responsabilitate;
• reabilitarea construcțiilor;
• însușirea de tehnici de degajare zone calamitate;
• crearea contextului ca spitalele să preia pe toți cei care necesită îngrijiri.

Orice altă abordare este ineficientă și duce la mobilizări de tip pompieristic, fără efecte benefice, iar tărăgănarea soluționării efective a marilor probleme nu face altceva decât să adâncască prăpastia dintre ceea ce trebuie făcut și ceea ce se face.

(27 septembrie 2016)