Wednesday, August 10, 2016

OTV, OTV-iști, otevizare

Fenomenul OTV și fenomenul Dan Diaconescu ca om de televiziune merită un studiu aprofundat din partea sociologilor care stau cu nasurile lor fine în tratate prăfuite din biblioteci pline de mucegai și caută să descopere piatra filosofală. Aceste studii trebuie să se bazeze pe:
  • documente ale vremii;
  • mii de ore de vizionare a înregistrărilor;
  • analizele de sondaje;
  • efectele generate de fenomenul Elodia;
  • demersurile politice adiacente;
  • reaultatele economice;
  • expansiunea postului de televiziune;
  • mecanica intrării în marea politică;
  • caracterul devastator din mediul concurențial;
  • rolul nefast în zona educațională;
  • caracterul generalizator al mișcării non-culturale;
  • restructurarea întregului sistem media.
Trebuie acceptată ideia că Dan Diaconescu este pionierul unui fenomen nenorocit în media, prin lansarea conceptului coborârii expozeului media sub nivelul cerut de oricare dintre membri grupului țintă. Este ca și cum ai solicita unui dascăl să-l ridice în picioare pe elev pentru ca acesta să citească o strofă dintr-o poezie, iar dascălul, din senin îl stâlcește în bătaie pe bietul elev, exact așa cum se întâmplă adeseori.

Voi reaminti aici emisiunile lui Dan Diaconescu referitoare la:
  • o autopsie în care de prea multe ori operatorii au uitat să blureza;
  • transmisiile complete de înmormântori, uneori cu imagini blurate superficial ale decedatului;
  • nenumărate emisiuni despre o crimă cu dispariția cadavrului;
  • invitați care dansau pe mese, având un vocabular cel puțin îndoielnic;
  • accentul peste măsură pus pe elemente de spiritism;
  • investigații unde accentele erau dominate de primitivism.
Dan Diaconescu a exploatat o situație simplă, vizibilă și de necontestat și anume neglijarea grului țintă care este încă activ între orele 23,59 - 03,00 noapte de noapte. este un grup țintă numeros, a cărui stiudiere oferă extrem de multă informație, mai ales în ceea ce privește puterea de convingere a membrilor unor largi comunități omogene de persoane. Să nu se uite o clipă că sunt mulți șefi, care promit voturi unui anumit partid, acesta puternic fiind acceptă să se intre cu gloata în urnele de votare, dar în final constată că respectivii votanți au dat voturile adversarilor, care au tăcut când au văzut încălcări de lege, pentru că știau că vor fi marii beneficiari. N-am văzut-o eu.  Este o chestie de folclor, dar din punctul meu de vedere este credibilă din moment ce în baze de practică am văzut grupuri largi care ascultau orbește de un șef, dovedit ca eficient prin trecerile vieții. Grupul țintă al lui Dan Diaconescu este foarte numeros, depășind lejer 500.000 de oameni din care cred că 300.000 erau fanii lui 100%. Dacă mai se adaugă vreo 200.000 de neglijați ai societății, vreo 200.000 de păcăliți ai societății și vreo 500.000 de nedreptățiți prin lucruri mărunte, dar de neneglijat, cu ușurință grupul țintă al lui Dan Diaconescu depășește 2 milioane de oameni, mulți săraci, mulți obidiți, mulți ignorați, mulți abandonați, dar toți cu speranța în suflet că va exista cineva care-i va izbăvi.

OTV provine de la Oglinda Tv, fiind un caronim care îndeplinește perfect condițiile:
  • este scurt;
  • este ușor de pronunțat;
  • este ușor de memorat;
  • este echilibrat OTeVe;
  • nu are corespondent în piață;
  • este de shoman;
  • este ortogonal așa cum este CNN;
  • este gratis.
Dan Diaconescu a fost totul pentru acest post de televiziune, așa cum Corneliu vadim Tudor a fost totul pentru Partidul România Mare. Fără Dan Diaconescu, postul OTV nu mai înseamnă nimic. Pentru a vedea ce a însemnat și ce înseamnă OTV pentru media din țara noastră trebuie privite lucrurile  în față, fără patimă, fără superficialitate și mai ales, fără idei preconcepute. Cine procedează astfel nu va înțelege fundamentele care au permis ca PPDD să intre în parlamentul României cu 14,6%, având ân Parlament 21 de senatori și 47 de deputați. Dan Diaconescu trebuie văzut nu ca un pușcăriaș, așa cum este el azi, ci ca o forță mediatică în stare să schimbe radical viața politică a țării.
OTV a fost un post de televiziune orientat spre un grup țintă ridiculizat de foarte mulți analiști, dar care s-a dovedit a fi extrem de puternic și bine organizat, din moment ce a răsturnat scoruri electorale în 2012, chiar dacă foarte mulți dintre senatorii și deputații PPDD au migrat colo-colo și în final marea construcție generată de o mișcare în care au crezut milioane de cetățeni, s-a pulverizat, mai repede decât s-a născut. OTV a fost un post de televiziune incomod din momentul în care partidele s-au văzut în fața faptului că o parte importantă a electoratului se orientează spre o altă direcție. Așa se face că OTV a fost închisă pentru un timp de guvernul Năstase în anul 2002. Folosind mijloace cu mult mai rafinate, televiziunea lui Dan Diaconescu a fost închisă prin septembrie 2012, se pare pentru totdeauna. Când cineva dorește să facă o demonstrație de forță, va convinge populații întregi să afirme că plouă de jos în sus. Așa s-a întâmplat și cu OTV, căci forța degajată de acest magnet devenea prea periculoasă și scăpase din propriile-i tipare, ducând spre o zonă incontrolabilă de părintele ei chiar.
Otevizarea este un proces lent dar sigur care a cuprins toate televiziunile din țara noastră. Prin particularitățile de organizare și prin limitările financiare Dan Diaconescu a generat tipuri de emisiuni foarte lungi ca durată, cu costuri foarte mici, care au atacat subiecte de interes legate de crime, arestări, procese, scandaluri, accidente, prostituție, divorțuri, răfuieli de orice natură, toate folosind un limbaj direct și foarte colorat. Rămâne antologică încercarea uriașului Tolea Ciumac de a-l introduce pe Dan Diaconescu într-un tomberon undeva în iarna lui 2009. Emisiunile în direct, extraordinar de riscante și tocmai de aceea nefrecventate de televiziuni, datorită costurilor reduse, au fost generalizate de OTV, mai ales că Dan Diaconescu a găsit cu mare ușurință care sunt emisiunile în direct care să nu aibă riscuri de conținut și care să nu necesite costuri. Înmormântările sunt acele emisiuni care îndeplinesc exact criteriile cerute de procsul creat de Dan Diaconescu și dus pe cele mai înalte culmi.
Oteviștii sunt cei care lucrează în televiziunea lui Dan Diaconescu, dar sunt în egală măsură și cei care stau și urmăresc cu pasiune emisiunile acestuia. Dan Diaconescu a avut puterea unui magnet prin subiectele alese, prin modul în care vorbea  și mai ales prin vocabularul utilizat, în care reușea să-l implice pe fiecare telespectator în povestea lui. El avea darul de a dialoga cu oameni simpli, le accepta limbajul și totul era natural. El nu era incisiv, nu era superior, nu era violent sau brutal, ci îi accepta pe oameni exact așa cum i-a lăsat natura. Ei prindeau curaj și perseverau în dialog cu moderatorul. Așa se construiau povești de viață simple și de lungă durată, presărate cu detalii care să-i captiveze pe cei care se uitau la televizor. Dan Diaconescu a avut darul de a construi totul în așa fel încât tot privitorul să se regăsească în acele emisiuni, cu bucurii dar mai ales cu necazuri și ușor, ușor, să înceapă să vadă în emisiunile acestuia soluțiile și speranța că va găsi rezolvări favorabile. Acel nici nu știți ce perdeți, cu care Dan Diaconescu își anunța subiectele incitante, a avut darul de a atrage, ceea ce nu reușește și nu va reuși nicio altă televiziune s-o facă vreodată.
Consider că OTV și Dan Diaconescu au fost un fenomen, o pagină glorioasă în istoria media de la noi și a fost dovada cum din nimic se dezvoltă, cine are creier s-o facă, o afacere de succes 100% autohtonă.
Consider că Dan Diaconescu a fost un geniu în felul lui, chiar dacă era din Caracal, locul unde multe lucruri sunt cu dosul în sus.





(10 august 2016)

No comments:

Post a Comment