Wednesday, August 31, 2016

Aspectul orașelor noastre = hidos

Orice s-ar zice, un turist când vine într-un oraș de pe la noi vede:

  • case cu tencuiala căzută;
  • mult cenușiu;
  • garduri anapoda;
  • locuri cu gunoaie;
  • locații părăsite (Victoriei 22 în București);
  • locuri unde se urinează ca la Paris;
  • străzi cu asfalt peticit.
Toate s-ar remedia dacă ar exista lucrul fundamental și anume un plan de urbanism care să facă din acel oraș o entitate de admirat și nu ceva respingător. Ca să arăt un ce oarecare, Muzeul Național de Istorie din București este un șantier perpetuu pentru că:


  • e vacă de mult;
  • lipsesc profesioniștii;
  • banii vin cu țâtâita;
  • lipsește managementul;
  • nu există continuitate și coerență;
  • neputința este dominantă; 
  • toți ridică din umeri.
S-a zis că Sibiul este orașul etalon. Așa o fi, numai că și acolo, după ce s-a terminat cu chestia cu capitala culturală europeană nu s-a mai investit masiv, căci un oraș pentru a menține acele elemente specifice de Ev Mediu, trebuie să aibă în fiecare an investiții la nivelul de vârf al fondurilor când se pregătea să devină capitală, ceea ce sunt sigur că nu s-a mai întâmplat. Să nu uite nimeni că banii sunt o convenție și nimic nu se plătește anticipat. Orice teorie cu chestia cu inflația este de un primitivism absolut obscen că mă face să plâng cu sughițuri.

Să mai observăm un lucru și anume, că în lipsa unei strategii clare, se autorizează construcții care fac din străzile de azi ale orașelor niște porcării teribile, un fel de parcări de kko, căci în centrele orașelor construcțiile nu au parcări subterane de nicio sămânță. Luni 29 august 2016 vedeam un grup de turiști ruși cărora ghida le explica ceva, fluturând un steguleț colorat într-un vărf de băț, acolo în dreptul CEC-ului. Îmi și imaginez cum o firmă de rahat va câștiga o licitație și va vocsi cu un lavabil întreaga clădire așa cum a spălat un imbecil operele lui Brâncuși acum câțiva ani, cu conștiința împăcată că a făcut un lucru bun.
Așteptam ca după 2007 să vină un suflu nou. N-a venit. Mai mult, an de an pleacă un purcoi de bani drept contribuție, se întorc foarte puțini prin proiecte și nimeni nu este acuzat de subminarea economiei naționale.

(01 septembrie 2016)

Opulență khichoasă

Circulă de câteva zile o poză cu o construcție care este unul dintre cele mai revoltătoare kichuri, ceva care nu are de-a face cu niciun fel de arhitectură prin tăblăria folosită și prin amalgamul de forme care generează niște disproporții care dau senzația că respectiva construcție se va prăbuși sub propria greutate. Este acea construcție cu mult mai hidoasă decât acele palate disgrațioase, tu turnulețe vopsite strident și în care disproporțiile în loc să arate grandoare evidențiază un soi de destrăbăl arhitectonic. este trist că în respectiva zonă unde este plasată construcția, există o cultură a construcțiilor, fără zorzoane, simple, armonioase, cu ziduri drepte, cu acoperișuri neîncârcate, adică exact ceea ce o comunitate trebuie să aibă pentru a fi complet definită. Îmi aduc aminte de un reportaj în care un tăntălău din Târgoviște se lăuda cum a distrus un monument istoric înlocuindu-i tâmplăria originală cu una determopan și se lăuda că se impune eliminarea zugrăvelilor vechi și inestetice punând niște plăci de melamină, gresie și ceva ștucaturi. Bănuiesc că după acel reportaj tătntălăului i s-a dat peste mână. Așa ar trebui să se întâmple oriunde există excese prin care dorința de a crea senzația de bogăție se transformă în opulență khichoasă.
Neîmplinirile unor oameni se transformă în frustrări și acestea capătă expresii concrete prin proiecte de o grandomanie mai mult decât maladivă, care duce spre ruină comunități așezate dealtfel. respectivele persoane nu se consultă cu nimeni, nu acceptă alte păreri și în final construcțiile sunt monstruozități, care redau  expresia părții întunecate din sufletele celor care le imaginează dar le și transpun în realitate, la nivel de gloată amorfă.
(01 septembrie 2016)

Culturism și empirism

Ca în orice domeniu, există persoane care doresc să trăiască experiențele pe propria lor piele, indiferent care sunt acestea. De aceea ele parcurg etapele și fac încercări succesive, căutând să învețe din mers, fără a beneficia de sfaturile altora sau de experiența altora sau de ceea ce este dovedit științific și scris în cărți.
Abordarea empirică înseamnă:
  • execuția de exerciții în numărul și în modul observat la alții, fără a ști dacă sunt sau nu suficiente sau corecte;
  • construirea de programe funcție de măsura în care aparatele sunt neocupate și de dispoziția pe care o are executantul;
  • rafinarea după criterii proprii a numărului de execuții, a numărului de seturi și a ordinii de realizare a unui antrenament;
  • mersul pe ideia că meseria se fură și prin imitații sau prin discuții din care persoana se consideră că este la un nivel ridicat de instruire, deși este doar la început, apar schimburi de păreri și aprecieri asupra a ceea ce este bine de făcut.
Empirismul este frecvent în sălile de antrenamente deoarece foarte mulți sportivi pornesc de la o ideie atunci când intră prima dată într-o sală și-și schimbă obiectivele din mers. Se folosește foarte frecvent metoda încercărilor succesive, cu efectuarea de corecții ori de câte ori este nevoie. Și în cazul celor care lucrează după metode empirice se văd rezultate. Numai că aceștia vor avea nenumărate mirări atunci când văd că alte persoane care au început antrenamentele mai târziu, au rezultate cu mult mai importante. Empirismul moderat permite obținerea de progrese, pentru că se fac translatări de la alte domenii. Adică se încep antrenamentele cu lucruri mai simple, mai ușoare, după care se trece la creșterea complexității. dacă direcția este bună, apar progresele și sportivul va continua. Există însă și limite peste care empirismul nu are cum să treacă. Lucru din proprie inițiativă, din auzite sau după cele văzute la alții sunt modalități clare de lucru empiric. Chiar dacă un antrenament este structurat de către o persoană ținând seama de zilele în care vine la sală și de cât de mult se supune solicitărilor, tot lucru empiric se cheamă. Și în culturism ca în orice sport sau în orice domeniu al tehnicii există secrete, există reguli, există tehnici și metode de antrenament, verificate de alți sportivi, care au dat rezultate. Toți cei care ignoră documentarea, ignoră lucrul folosind metode avansate de antrenament, cu cunoașterea exactă a rolului fiecărui exercițiu și a mecanicii execuțiilor practică un culturism empiric. Lucrurile devin și mai complicate atunci când tot în mod empiric se definește o dietă și mai ales când sunt consumate suplimente, fie din auzite, fie ca așa mai fac și alții. Empirismul are marele dezavantaj că amână rezultatele, generează eforturi inutile și instalează niște limite care nu se depășesc în zona performanței, pe oricare dintre laturile de evaluarea a acesteia la nivelul masei musculare, simetriei și definirii. Există persoane care vin la sală, lucrează și se vede de la distanță că fac erori în cascadă mai ales prin a se așeza la un aparat și lucrează fără a-l pregăti caracteristicilor sale și ceea ce este mai grav, preiau sarcinile celui care a lucrat anterior. Aceștia nu acceptă dialog, nicidecum sfaturi, iar în caz de accidentare nu au capacitatea de a recunoaște că au greșit. Empirismul presupune stabilirea prin proprie experiență numărul de repetări și numărul de seturi pentru un exercițiu pe care sportivul îl consideră optim pentru el. Funcție de rezultatele obținute produce modificări din aproape în aproape. Într-un interval de timp rezonabil fiecare culturist care lucrează empiric își va avea propriul program, pe care îl consideră potrivit. Dacă obține rezultate notabile, va avea încredere în ceea ce face și va crede că acesta este modul just de lucru.


(01 septembrie 2016)

Expoziția depictură Dorin APREUTESEI

Luni 28 august 2016, la ora 18,00, în sala Foaier a Cercului Militar național a avut loc vernisajul expoziției de pictură a lui Dorin APREUTESEI, care conține o selecție exigentă a unor lucrări din vasta operă a pictorului. Pe contul său de facebook pictorul a postat fotografii cu multe alte tablouri la fel de valoroase dar neincluse aici. Expoziția este deschisă până pe 11 septembrie 2016 și beneficiază de un spațiu excepțional din toate punctele de vedere, ca poziție și ca modalitate de a scoate în evidență a calitățiilucrărilor expuse folosind lumina naturală, generoasă oferită de dispunerea sălii. La vernisaj au participat criticul de artă Margareta Nistor, criticul de artă și scriitorul Tudor Octavian, precum și un numeros public iubitor de frumos.
În expoziție sunt expuse lucrările:
Rasarit luna la Balcic
Natura statica cana argintie
Natura statica cu ulcior
Iarna in Delta
Camp cu maci
Kastellorizo
La coasa
Dimineata in Delta
Natura statică cu mar
Iarna pe ulita
Fir de trandafir
Biserica din deal
Casa din luminis
Margine de sat transilvan
Solitudine
Biserica Sf Nicolae din DensusCos cu gutui
Regele pescar
Primavara pe ulita
Lalele cu matriosca
Peisaj cu capite de fin
Biserica Valea Doftanei
Natura statica cu sticla verde
Muscata rosie
Cana cu lamaita
Cana cu flori de cimp
Natura statica cu mojar
Peisaj din Timisoara
Mesteceni
Mraconia biserica din Dunare
Meteora
Casa Alba
Lunca Dunarii
Flori de cimp
Nalba de cimp
Ascuns in iarba
Biserica reformata Pesteana
Copilarie
Brindusa
Peisaj din Hateg.
Pictorul Dorin APREUTESEI a participat la numeroase expoziții de grup, dar de acestă dată ni se prezintă la expoziția de unic autor, lucru special pentru migala și atenția cu care a pregătit evenimentul și pentru exigența de care a dat dovadă în a alcătui setul de exponate, în a le găsi locul cel mai potrivit, astfel încât totul să fie exact ceea ce pictorul și-a dorit să obțină. Activitatea pictorului Dorin APREUTESEI îmi este cunoscută de peste trei decenii, pe când discutam cam care ar fi pictura pe care mi-aș dori-o într-un anume spațiu, vremurile de atunci fiind foarte aspre. I-am urmărit evoluția și de fiecare dată am rămas plăcut impresionat să văd cum evoluează Dorin APREUTESEI de la o perioadă la alta, găsindu-și drumul așa încât să fie numai și numai pe drumul său, fără a se spune că are influențe, fără a se spune că este dintr-o anumită generație. Este acum el, un Dorin APREUTESEI cu elementele de fermitate și de sensibilitate proprii, cu teme și abordări numai și numai ale sale, iar ceea ce-l face pe Dorin APREUTESEI să fie distinct este accentul special spre detaliul care definește planuri și atmosferă,
Voi spune mai întâi ceea ce-mi place la tablourile lui Dorin APREUTESEI:
  • echilibrul;
  • căldura;
  • structura;
  • lumina;
  • armonia;
  • detaliile.
După aceea voi spune câteva cuvinte despre caracteristicile tablourilor lui Dorin APREUTESEI:
  • au o tematică variată, de la peisaj, la natură statică până la compoziții complexe;
  • stăpânirea la perfecție a elementelor de profunzime și de redare a spațiilor;
  • abordarea cu detașare a  elementelor care vin să combine atitudini și stări;
  • distribuirea pe suprafața pânzei a elementelor ce definesc raportul întreg/părți.
Mă voi opri asupra unora dintre picturi.
Lucrarea Solitudine prezintă o serie de particularități care definesc o atmosferă specială prin:

  • lumină;
  • culoare;
  • poziție;
  • atitudine;
  • privire;
  • contrast.
Existența acelor frunze ușor translucide are menirea de a schimba raportul dintre toate componentele, introducând nota de finețe, gingășie și fragilitate care trebuie să definească personajul. Detaliile care rezultă din jocul de lumini și umbre ale rochiei dau senzația unei atitudini concentrate a personajului pe o problemă care presupune meditație, curaj și alegeri. M-a impresionat foarte mult lumina difuză care trece prin acea perdea și este filtrată astfel încât chipul devine și mai luminos.

În tabloul intitulat Sighișoara, pictorul a redat nu casele din cetatea medievală a Sighișoarei, ci atmosfera aceea copleșitoare dintr-un spațiu definit prin îngustimea străzilor și masivitatea construcțiilor, atât de diferite unele de celelalte. Am fost în Sighișoara și fără să fi citit bilețelul care era alăturat tabloului am știut că este vorba de Sighișoara, pentru că am simțit privind tabloul atmosfera pe care am trăit-o atunci și acolo, acum câțiva ani.
Tabloul Fereastra bunicii este o lucrare realizată cu o tehnică aparte, pictorul dându-mi o serie de detalii care se suprapuneau perfect cu ceea ce-mi imaginasem eu despre procesul de realizare. Admir la pictorul Dorin APREUTESEI aplecarea asupra detaliilor, acesta accentuând cu migală toate elementele care definesc specificul unei case de la țară, unde perdeaua nu este orice perdea, ci una cu broderii migăloase, unde florile din fereastră au rostul lor prin culorile și aranjamentele expresive. Artistul are nenumărate mijloace pentru a sugera vechimea tencuielii, a ramelor, a ghivecelor în care sunt puse florile, iar rama mi-a readus în memorie ceea ce văzusem cândva la spectacole și anume teatru în teatru. Frumos!
Despre uleiul pe pânză Coș cu guturi nu spun decât atât: privitorul are tentația să întindă mâna să ia din coș o guturie, ideia de tridimensionalitate fiind perfect construită de artist. dacă în pictură se vorbește de planuri, aici este realizată o compoziție de mare complexitate, încât din orice unghi este privită, ochiul vede acele gutui și celelalte simțuri sunt activate involuntar, răscolind amintiri de demult celor care știu ce înseamnă gutui ținute în paie peste iarnă.
Toate tablourile au ceva al lor, care le face să fie speciale. Eu le-am fotografiat pe toate. Și în zilele următoare voi scrie în continuare despre tablourile lui Dorin APREUTESEI, dar consider că cel mai bun lucru este de mers la sala Foaier a Cercului Militar Național din Strada Constantin Mile 1 pentru a vedea expoziția și de a le evalua fiecare prin modul său de a le privi și înțelege.
Dacă i se va pune întrebarea:
- Cine ești dumneata domnule Dorin APREUTESEI?
Având în spate această expoziție și o bogată activitate, va răspunde simplu, privindu-și în față interlocutorul:
- Sunt pictorul Dorin APREUTESEI.


(31 august 2016)

Monitorizat, filat, urmărit, pândit...

Există niște verbe frumoase care srau pe buzele botoxate ale multor duduițe din jurnalismul scris sau vorbit dar și sub mustățile năclăite ale unor domni, tot jurnaliști cu voce gravă în repetabilitatea unor fraze dintr-o limbă de lemn vetustă. Iată ce ne învață Dicționarul Explicativ - DEX online:
MONITORIZÁT, -Ă, monitorizați, -te, adj. Care este pus sub supravegherea monitorului2 (2) sau a altui aparat specializat.
FILÁT, -Ă,s.m.  persoană urmărită  discret de cineva, fără a fi observat de acesta.
URMĂRÍT, -Ă, urmăriți, -te, s. m. și f. Persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești pentru o infracțiune comisă.

PÂNDÍT, -Ă,s.m. persoană observată continuu; persoană urmărită cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns cu scopul de a o prinde, de a o ataca, de a afla ceva, de a o surprinde undeva sau cu ceva; persoană  spionată, persoană  urmărită.
Acum știu cu exactitate care este persoana monitorizată, filată, urmărită, pândită și fotografiată, adică despre care toți vor săștie totul.

(01 septembrie 2016)



Atenție! Cade tencuială!

Bucureștiul este bântuit de cele mai teribile năstrușnicii postdecembriste, expresie a neputinței, indolenței și lipsei de spirit gospodăresc, lucru care se concretizează prin:
- case cu bulină roșie ca expresie a lipsei soluțiilor de consolidare;
- case cu pereții scorojiți că n-au mai văzut varul și bidineaua de zeci de ani;
- case din care cad bucăți de tencuială, mai ales atunci când este vorba de construcții vechi, cu tot felul de ștucaturi în stadiul de dezmembrare accentuată datorită infiltrării apei de ploaie de-a lungul zecilor și zecilor de ani de când nu s-au mai făcut reparații;
- adaosurilor aiuritoare de ziduri noi, de mansarde noi, de supraetajări improvizate.
Ceea ce este deosebit de grav apare încă de la o simplă constatare și anume că plăcuțele sau cartoanele pe care scrie: atenție, cade tencuială! zac pe pereți de luni și luni, fără ca cineva să se sinchisească de faptul că bucățile de tencuială chiar cad și chiar există riscul de accidente. În mod normal:
- casa are un proprietar:
- proprietarul are niște obligații;
- există legi care îl protejează pe pietonul căruia îi cade în cap tencuială;
- sunt autorități care trebuie să vegheze la aceste aspecte și trebuie să treacă la luarea de măsuri.
Realitatea este crudă și în lipsa unor aspecte constructive, nimeni nu știe de nimic. În loc de a controla și sancționa, mai bine s-ar trece la:
- definirea unui cadru complex și complet;
- persoanele implicate să fie instruite;
- realizarea unui set de măsuri ce trebuie executate;
- să se definească și să fie implementată forma prin care proprietarii să fie sprijiniți fie cu fonduri, fie cu credite pentru a remedia.
Numai și numai după ce au fost create condițiile pentru identificarea și soluționarea problemei, numai după aceea trebuie să vină controlul și sancționarea. În plus, controlul trebuie efectuat numai și numai de persoane care s-au remarcat în a rezolva problemele dintr-o anumită clasă și nu să existe funcția de controlor și executor așa, ca atare, fără ca persoana să să fi făcut vreodată practic munca pe care o controlează și pentru care are dreptul de a da sancțiuni. Am văzut evaluatori care discutau despre proiecte în condițiile în care la viața lor, niciodată nu scriseseră un proiect, nu participaseră la o competiție pentru a obține o finanțare și mai rău, nu fuseseră niciodată manageri de proiect să știe cu ce se mănâncă un proiect, ca să aibă capacitatea de a face o evaluare decentă și mai ales corectă, cu respectul cuvenit pentru munca celui care a făcut oferta supusă evaluării.
(01 septembrie 2016)

Coeficientul de similitudine

Coeficientul de similitudine vizează evidențieirea asemănărilor dintre două elemente, fie că este vorba de obiecte, de fenomene, de procese sau de cuvinte. Există mai multe modalități de a evidnția similitudinea dintre componente, luându-se în considerare:

  • mărimea;
  • compoziția;
  • aspectul;
  • forma;
  • culoarea.
În situația de față se vor lua în considerare similitudinile legate de cuvinte, în mod deosebit referirea se va face la acronimele asociate partidelor.

Un cuvânt este format din litere. Fiecare literă ocupă un anumit loc în cuvânt. În acronimul PRU, litera P ocupă poziția 1, litera R ocupă poziția 2 și litera U ocupă poziția 3. În cuvântul MRU litera M ocupă poziția 1, litera R ocupă poziția 2 și litera U ocupă poziția 3. Cele două cuvinte se pun unul sub celălalt:
PRU
MRU
0 1 1
și sub litere se pune 1 dacă litera este comună celor două cuvinte sau 0 dacă literele nu coincid. Lungimea cuvintelor este 3, adică sunt formate din 3 litere.
Coeficientul de similitudine CS, simplu este dat de suma cifrelor de 1 rezultate din comparație împărțit la lungimea minimă a acronimelor.
CS = 2/3 = 0,66
dacă se folosesc ponderi date de pozițiile literelor, deci prima literă are ponderea 1, a doua litera are ponderea 2și tot așa, coeficientul de similitudine ponderat CSP este în acest caz:
CSP = (0*1 + 1*2 + 1*3)/ (1 +2+3) =  0, 83
Cuvintele în care coeficientul de similaritate este mare sunt de evitat pentru că se crează confuzii, iar în cazul acronimelor, lucrurile sunt extrem de periculoase.
Trebuie analizate acronimele în perechi (PSD, PSR), (PNL, PDL) și (USB, USR). Cei care doresc să constituie formațiuni politice este de urmat ca regulă a nu folosi acronime cu nivel de similitudine ridicat, adică peste 40%. În caz contrar, dacă nu-și doresc acest lucru, vor avea surprize dintre cele mai neplăcute la aplicarea șatmpilei pe VOTAT, că vor fi votați exact cei care nu sunt doriți, din cauza confuziilor. Similitudinile se aplică și la construcțiile grafice. Am avut un doctorand cu o teză pe tema ortogonalității siglelor de firme.


(31 august 2016)

Concentrație și eficiență

De când un analfabet devenit în pârnaie mare autor de bestseller books a spus că lucrare științifică este aceea de luare spre știință, adică spre cunoștință, am mari îndoieli referitor la tot ce se vehiculează în țărișoara noastră, întrucât pentru a scăpa pe toți borfașii din chingi sunt deformate toate conceptele.
Acum se vehiculează de către un institut falimentar ideia că o substanță chiar dacă nu are concentrația cerută se dovedește a fi eficiență.
Băi fătălăilor, care sunteți, voi n-ați auzit niciodată de un standard? Nu știți cum se obține un standard? La subsyanțele alea pentru dezifecție se fac experimente și se ajunge la o anumită concentrație la care compoziția este eficientă. Adică, neprofesioniștilor care sunteți, tot ce este sub concentrație nu este eficientă. Nu există SAU între concentrație și eficiență. Deci o substanță este eficientă dacă și numai dacă are concentrația specificată. Așa cum gândiți, nu mă mir că sunteți în faliment, nu mă mir că nici dracul nu mai dă doi bani pe voi. Pentru interese obscure v-ați vinde la kil nu numai pe voi, ci și pe mămica voastră să nu mai zic și despre copilași, că ați văzut cum foștii bebeluși vânduți acum 25 de ani vin să-și regăsească originile și-și blesteamă ziua cîând au avut acest gând, atunci când își întâlnesc pe acei părinți care i-au considerat marfă pe care au luaqt 5.000$ din care și-au luat băutură un an.
Deci, dragilor, mai puneți voi mânuța pe carte și vedeți că nu tot ce zboară se mănâncă. În mintea voastră orice două prafuri amestecate ar da o alifie miraculoasă. Nu, dragilor, concentrația specificată este cea optimă. Scăzând-o se obține apă chiară. Îmi amintesc că un ins fura marmeladă de la Băiculești și făcea țuică. L-a prins miliția și la băgat la zdup. Un scriitor mare, dar și avocat l-a apărat și l-a scos de acolo demonstrând că țuica din marmeladă era mai bună decât țuica din prune. Să nu uităm că în iarna lui 1953 avocatul a fost găsit mort în nămeți înghețat. Cu analizele aia aiuritoare se vrea să se demonstreze că lichidul îndoit cu apă era eficient, adică tot atât de buna ca cel cu concentrația stabilită. Fals, fals, fals. Numai lichidul în compoziția de pe etichetă este eficient. În rest NU este eficient de niciun fel, băiețași și fetițe duci în incompetența voastră, drăgălașilor.
(31 august 2016)

Monday, August 29, 2016

Am revenit la sală

De vreo 10 ani am mers la sală zi de zi, iar întreruperile au fost nesemnificative. Anul acesta, întreruperea a fost de două luni pe motiv de plecări pe colo și pe colo. Dacă a fi driver înseamnă un sport, este clar că nu am avut întreruperi.  Ieri 20 august 2016 am fost pus în situația să reiau activitatea după o pauză prelungită. Deși am citit mult despre cum trebuie făcut primul antrenament, adică:
  • exerciții simple;
  • exerciții cu greutăți mici;
  • număr de repetări redus;
  • atenție la calitatea execuției;
  • fără exagerări și fără excese;
mi-a fost foarte greu să mă țin de toate aceste reguli, dar am reușit. Rezultatul este unul simplu: pe 30 august voi reveni la sală cu un antrenament ceva mai intens pentru că nu am nicio suferință dată de ceea ce s-a întâmplat ieri. Atmosfera la SAS GYM este aceeași pe care o știam, o atmosferă care mă stimulează să revin și să lucrez, aș vrea mult mai bine ca până acum. Am revăzut persoane pe care le știam și cu care m-am salutat. Era acolo și Dorian Popa, care lucra și despre care am scris pe blog despre el ca sportiv culturist. Și azi voi lucra cu maximă atenție pentru că o exagerare m-ar scoate din circuit pentru un timp și nu vreau deloc acest lucru. Azi voi mări:
  • diversitatea exercițiilor;
  • greutățile cu care voi lucra, fără a depăși 15kg la gantere sau 15+15 la haltere;
  • numărul de repetări de la 10 la 20 pe set;
  • numărul de aparate la care voi lucra;
  • durata antrenamentului cu un 20%.
dacă voi găsi o bandă liberă, voi merge pe bandă un 20 de minute la început mai lent şi după aceea în ritm mai accelerat.
Concluzia: este excelent!



(30 august 2016)

Sistemul educațional: învăț pentru a ști

În opnia mea, un sistem educațional este eficient dacă după terminarea ciclurilor de instruire elevul știe:

  • să scrie corect în limba română;
  • să citească corect în limba română;
  • să vorbească corect românește;
  • să facă acord între subiect și predicat;
  • zilele săptămânii;
  • care este țara în care trăiește;
  • care este capitala țării;
  • o strofă din imnul național;
  • cine au fost Ștefan cel Mare, Eminescu, Creangă;
  • tabla adunării și tabla înmulțirii;
  • să deseneze un cerc;
  • să deseneze un triunghi;
  • punctele cardinale;
  • ce este soarele și ce este luna;
  • cum stă treaba cu igiena sa;
  • să dea bună ziua, bună seara sau bună dimineața.
Or mai fi și altele absolut esențiale dar nu-mi vin acum în minte. Nu trebuie să fie nici prea multe ca să-l copleșească pe bietul elev, că are el și alte treburi pe cap, că mintea lui numai la școală nu stă cam 80% din timp. Învățământul trebuie să fie astfel structurat încât elevul să meargă la școală cu plăcere, cu convingerea că învață ceva, că dacă are carte are parte și tot timpul va fin un învingător. Orice altă abordare este ineficientă și-l îndepărtează pe copil de școală, îl determină s-o urască și mai ales să nu vadă în învățătorul sau în profesorul său acel model de care el are nevoie.
O școală bazată pe inechitate, pe tot felul de mivi business-uri cu caiete speciale, cu trolere de cărat cărțile și mai ales pe lecțiile de vacanță, nu va fi niciodată o școală agreată de copii, ci va fi o sperietoare groaznică de care aceștia sunt atât de înfricoșați încât fac tot posibilul s-o abandoneze. Școala trebuie să-l învețe pe elev să trăiască frumos, corect și creativ, să se dezvolte ca persoană civilizată și care să se deosebească de animalele violente și primitive. Elevul, devenit matur, trebuie să aibe clare niște lucruri care să nu-l ducă la pușcărie sau să fie el însuși o victimă. Dacă în școală și în familie are modele strict de la care învață că munca și cinstea sunt esențiale, el este un om câștigat. În școală elevul trebuie să dezvolte gândirea bazată pe logică, pe chestiuni practice, dar și pe reguli simple. Dacă elevul a învățat regula de trei simplă, va ști să facă multe calcule pentru a vedea:
  • ceva despre salariul lui zilnic;
  • consumul la supa de km;
  • costul per unitate de produs;
  • costul total al unei lucrări.
Dacă elevul știe un pig de geometrie și știe să lucreze cu procente va calcula riguros care este suprafața de gresie de care are nevoie pentru a acoperi niște holuri dreptunghiulare și de câți metri de plintă are nevoie, când meșterul îi zice să cumpere cu 15% mai mult. Este chestiune de a a duna suprafețe de dreptunghiuri la gresie si perimetre de dreptunghiuri la plintă. dacă este mai sofisticat va scădea locurile unde nu este plintă la uși și la continuările de holuri. Elevul care a învățat un pic de geometrie în spațiu va ști să discute cu un proiectant când își face o vilă, cerându-i clar cum să fie înălțimea acoperișului și mai ales cum să fie partea cu streașina și va ști și de câtă țiglă are nevoie. E chestie de a calcula suprafețe exterioare ale unor corpuri geometrice despre care el a învățat în școală.
Un sistem educațional bazat pe gândire nu are nevoie nici de:
  • trolere pentru a căra zilnic tone de materiale didactice;
  • sute de exerciții de matematică aiurea;
  • lecturi tâmpite;
  • memorarea de rezumate;
  • texte înghesuite în 400-500 de pagini ale unui manual.
Elevul are nevoie de viașă, de ceea ce-l ajută pe el. De lucruri simple. În loc proful de istorie să-i turuie tot felul de chestii, mai bine l-ar duce pe elev la un muzeu și i-ar vorbi despre lupte, despre eroi și elevul l-ar asculta atent și s-ar convinge cu mult mai mult decât i s-ar înșira ani și localități în neștire. La geografie tot așa. Elevul ar trebui să fie dus undeva în afara localității și să i se explice pe viu cum stă treaba cu vegetația locului, cu poziționarea localității, de ce nu este bine să pui o casă exact pe malul unui râu oricât de inocent ar fi acesta. Când eu am încept școala, am mers la cules de ghindă. Apoi am învățat cum este să faci un ierbar și mi-am făcut un insectar. Am apreciat-o ăe profesoara mea de matematică pentru că venea cu corpuri geometrice din lemn, ca materiale didactice făcute de ea și ne arăta în clasa a VII-a cum stă treaba cu secțiunile în cub, în piramidă și în cilindru, Și la fizică, n-am să uit cum a pus profesoara apă colorată cu cerneală în niște tuburi de grusimi diferite care comunicau între ele și am văzut pe concret că nivelul apei era același indiferent de diametrele acelor tuburi, ceea ce era principiul vaselor comunicante. Și școala mea nu era în buricul Bucureștiului, ci undeva în provincia provinciilor. Acum elevilor li se împuie capul cu tot felul de noțiuni pe care chiar profesorii nu le înțeleg, dar le emană, pentru a părea mai cool, mai trendy, mai șic. Numai în clipa când sistemul educațional va coborî la nevoile elevului și la nevoile reale ale societății, numai atunci se va zice că este un sistem educațional eficient. Îmi aduc aminte cu durere când un prezident îi spunea unui filosof că sistemul nostru de învățământ scoate tâmpiți, bazându-se probabil pe faptul că mulți dintre absolvenți nu știu nici să scrie și nici să citească și cu atât mai puțin să facă niște operații simple. Hoții care fac note de plată și-l încarcă pe client nu știu decât matematica hoților.Cei care au vorbele la ei pentru a-i păcăli pe creduli au oratorica borfașilor. Și tot așa. Numai o școală unde elevul este centrul universului, unde a-l învăța pe elev este obiectivul esențial, numai aceasta își va dovedi eficienșa. Niciodată o școală nu este evaluată după numărul de olimpici internaționali. Mai întâi o scoală trebuie să aibă 97% elevi care știu să facă acordul între subiect și predicat, 95% dintre elevi care au depășit stadiul silabizirii, 90% dintre elevi care știu să adune numere de 3 cifre fiecare, 70% dintre elevi care scriu corect după dictare, chiar dacă au la 30 de cuvinte două sau trei greșeli de folosire a cratimei. Și aș mai pune și alte condiții, dar n-o fac. Numai după aceea trecem la olimpici pe școală, pe oraș, pe județ, pe țară și apoi la nivel internațional. Acum suntem în stadiul la care baza este absolut șubredă, iar vârful are elite construite de sine-stătător și acestea merg la olimpiade și acestea aduc glorie unui sistem inert, involutiv. Numai o strategie care să pornească de la nevoile societății informaționale de azi are capacitatea de a defini un sistem educațional eficient, care echilibrează elementele de formare tradiționale, cu cele oferite de tablete și gadgeturi. orice altă abordare este sortită eșecului, pentru că elevul care are o tabletă va dori s-o folosească mereu și când nu-i este de folos.
Este o altă abordare în care elevul este format pentru a face față provocărilor vieții de zi cu zi, nu pentru a lucra cu șabloane, pentru că viața îi pune în față tot timpul alte și alte probleme, care sunt de fapt problemele lui. Sunt sigur că dacă învățământul era formativ, mulți n-ar fi luat credite în franci elvețieni. Există strategii în bănci și în zona monetară. O bancă în faliment va oferi dobânzi fabuloase ca să-i ademenească pe fraieri și să le ia banii. Știu 3 bănci care înainte de a sucomba așa au făcut, una avea numele ce se termnina în P, alt în O și alta în Ă. Să nu creadă nimeni că n-a fost gândită într-un laborator afacerea cu francii într-o economie unde spiritul spre datul de lovituri este esențial. Totul a fost simulat și cine a căzut în plasă, a căzut. Dacă învățământul era bazat pe deducții, pe întrebări, asemeni croitorilor, oamenii măsurat de 10 ori și tăiau materialul bine o dată, adică luau creditul rără riscuri prea mari, mai ales că jucătorii mari dau regulile, iar cei mititei doar se strecoară, uneori țepuiesc.






(30 august 2016)

Sistemul educațional de azi: învăț pentru a uita

Am observat că foarte mulți absolvenți de liceu:

  • nu știu să recite versuri dar vorbesc elevat despre poezia respectivă;
  • se blochează în fața exercițiilor care ies din șabloane;
  • spun că au învățat cândva, dar au uitat acel subiect;
  • reproduc cu vorbele altora abordări care nu sunt ale lor;
  • spun uneori lucruri care nu se potrivesc contextului.
Toate acestea se datorează faptului că elevilor li se predă un text.

Elevii memorează textul.
Elevii reproduc textul.
Elevii sunt evaluați în raport cu măsura concordanței dintre textul spus și cel predat.
Chiar profesorii își bazează expozeurile lor pe texte memorate.
În acest context, asemeni actorilor care memorează texte, se dezvoltă caăacitatea de a memora a elevului și capacitatea de a reproduce. Elevii nici nu gac legături între elementele memorate și nici nu se obosesc să treacă la un alt mod de a înțelege lucrurile, pentru că nimeni nu le explică faptul că multe lucruri sunt simple, se construiesc din aproape în aproape folosind deducții logice, fără a mai memora decât puține lucruri. Întrebând dintr-o curiozitate dacică să zic așa, despre teorema fundamentală a trigonometriei, vreo 40 de studenți foarte buni de informatică, mă gândesc la persoane cu medii de peste 9,00 în liceu am avut surpriza că:

  • 20 nu auziseră de ea;
  • 15 auziseră dar nu și-o mai reaminteau;
  • 5 au auzit au zis ceva dar deloc exact ca la carte.
Sunt sigur că ei au știut-o la vremea respectivă foarte bine, asemeni unui actor care joacă rolul titular, dar evident după un timp, nemaijucând rolul, actorul îl uită. Așa și studentul, fost acum 3-4 ani trigonometrician, clar că fără a mai exersa, a uitat și teorema fundamentală a trigonometriei. Dacă profesorul lui la clasă îi desena un triunghi dreptunghic, dacă profesorului îi scria relația ce decurge din teorema lui Pitagorra și dacă împărțea acea relație la simbolul impotenuzei, rezulta chestia cu sin pătrat și cos pătrat care adunate dau 1. Adică buclucașa teoremă a  trigonometriei.
Era un banc cu unul care dorea să angajeze un contabil. Vine un candidat și-l întreabă cât fac 2 + 2? Respectivul zice repede 4. Nu este angajat. Vine al doilea și tot așa. Al treilea, scoate o foaie de hârtie și un pix, scrie 2 + 2 =, se gândește și zice: fac 4. Acesta este cel angajat.
Când învățământul românesc se va debarasa de această modalitate de a învăța, care nu este de a învășa, ci de a memora, când elevul va fi învățat să realizeze construcții logice, să deducă, să demonstreze, adică mai pe românește să gândească, atunci vom vorbi de schimbări radicale. Până atunci nici 2 și cu 2 nu mai fac 4. Pardon.

(30 august 2016)

Știu de unde vine dezastrul în educație

Rădăcinile trebuie căutate nu prea departe și nici în chestii sofisticate, precum lipsa de fonduri, căci educația înseamnă atitudinea maturilor în a-i forma pe tineri. Deci, acum vreo 37 de ani, unuia i-a venit ideia de a aduce ceva nou în învățământul comunist, anchilozat, tradițional, stabil și eficient, drept care după o cugetare frumos ambalată, a reușit să impună predarea de către învățători a elementelor de teoria mulțimilor. Bieții învățători, cei care se confruntau și așa cu marile probleme ale puștimii de 6 anișori care intra la clasă, au mai primit o lovitură. Ei trebuiau să vorbească puștimii care încă mai venea la clasă cu păpușele și mașinuțe despre mulțimi, despre componente și despre trăsături, adică lucruri pentru care și mulți maturi se străduie să le înțeleagă fără a reuși. Învățătorii au avut ca formatori, la rândul lor, noște persoane care le recitau niște texte pe la inspectorate, căci acolo, comuniștii aciuaseră tot felul de personaje puțin perfornamte și care știau să dea din gură, fără a spune chestiuni de esență, un fel de ședințari, adică specialiști în a conduce impecabil ședințele de partid.
La clasă, învățătorii, care cum s-au priceput au vorbit sau au recitat copiilor despre mulțimi. ca să nu piardă premiul întâi, copilașii la rândul lor au recitat ceea ce de fapt nu au înțele. Ușor-ușor, cu grație, au fost introduse și alte bazaconii în manuale și din aproape în aproape s-a format corul recitatorilor, mă refer la recitatorii profesori, multiplicat în corul elevilor și cu asta s-a desăvârșit dezastrul. Eliminarea modului clar logic, de a gândi, de a judeca, de a filtra, de a avea inițiative a dus la ceea ce este azi:
  • nenumărați elevi cu diplomă care nu reflectă nimic;
  • mulți suplinitori fără calificare;
  • lucruri inutile pe care elevii și profesorii sunt obligați să le memoreze și să le redea;
  • un nivel de calificare extrem de scăzut al forței noastre de muncă.
Pentru a scăpa de acest păca trebuie tăiat în carne vie, trebuie luate măsuri de o importanță și de o responsabilitate de excepție, ceea c nu are cum să se întâmple în următorii 10 ani din cauze lesne de înțeles. Acum este stadiul lamentărilor. Știu un popor care și-a vândut patria la metru pătrat și acum umblă bezmetic prin istorie. La noi s-a început cu cimentul, cu pădurile și se continuă cu pământurile, iar apoteoza este când fiecare își va vinde sufletul și nu este departe momentul. Să nu uităm că promisiunea cu 20.000 de euro a băgat în parlament un  partid și că sunt persoane care-și vând un rinichi cu 10.000 - 20.000 de euro la mica publicitate. La un moment dat și sufletul, așa cum informația la bursă va deveni marfă, schimbul marfă-bani-marfă se va face negrești.


(29 august 2016)

Vasile Sebastian Dâncu

Vasile Sebastian Dâncu, Bazil, cum îmi place mie să-l alint pe acest politician, acum tehnocrat pur sânge, vine din celebrul grup de la Cluj, grup care n-a adus niciodată voturi în PSD deși s-a înfruptat din bunătățile unei stângi din care a făcut parte, s-a văitat că n-a fost reformată, dar nici n-a pus umărul s-o facă.
De la un timp, sondorul, dacă așa s-o zice ăluia care face sondaje, găsește în Vasile Sebastian Dâncu un personaj interesant, IRES - Institutul Român pentru Evaluare și Sondaje a dat tot felul de rezultate, dar un lucru este sigur, că sondajele se fac la comanda unor partide și sunt plătite de acestea. Vasile Sebastian Dâncu s-a lăudat cu finețea rezultatelor sondajelor sale, dar eu nu am văzut un indice calculat de fidelitatea acestor rezultate, indice a cărui formulă să o văd în clar.
Nu aș fi scris niciun cuvințel despre Vasile Sebastian Dâncu dacă nu l-aș fi văzut tot defilând pe la televiziuni și emițând tot feluri de ziceri, care nu-i stau bine deloc pentru că:
  • nu are vârsta senectuții să spună plebea că e înțeleptul satului;
  • nu este de notorietatea lui Deng Xiaoping cel de după 90 de ani;
  • pe dâmbovița numa Critoiu are dreptul să zică ziceri.
De pe funcția pe care este aflător acum, deși televiziunile l-ar vedea ca pe niște sfinte moaște, întrucât nu are culoare în frază, este bine să fie mai reținut în a se expune. Să nu uităm că în vremurile acestea grele, nivelul de absorbție de fonduri europene este ZERO BARAT, că guvernul din care face parte n-a făcut un km de autostradă, că numai mâine nu este 1 Decembrie 2018 și nu este legat Ardealul prin nimic de Țara Românească și nici Moldova de Ardeal, căci autostrăzile nu sunt nici măcar în imaginația văitătorilor și plângăcioșilor de lipsă de bani din buget, dar care nu fac nimic să crească visteria. Vasile Sebastian Dâncu este numai o persoană, nu este un personaj. A scris o carte, undeva pe la 37 de ani. Aștept să mi se pună în față articolele sale publicate în reviste precum Nature cu factor de impact de 42,351.  Alegațiile sale despre USR mi se par destul de slăbuțe, bazate pe deducții simpliste, care vor fi contrazise de realitate, căci USR este altceva și necesită alte instrumente de analiză, nu cele sociologice de acum 100 de ani, neică Sevastică.


(29 august 2016)

Friday, August 26, 2016

Delirul Alinei Gorghiu

Ieri, 26 august 2016 la Brașov cu ocazia unei consfătuiri cu aleșii locali din partea PNL a zis că daca vor câștiga alegerile, PNL va dubla salariile medicilor, ca aceștia să nu mai plece din țară. Biața Alinuța, nici să mintă nu știe. Mentorul ei, mințea fără să clipească, pentru ca a a vea zicei simple până peste poate nu știe oricine să compună. Vara nu-i ca iarna sau invers, dar nici dublarea nu se face pocnind din degete, fată! E un loc vacant de viceguvernator în BNR...
Delirul Alinei Gorghiu este un simptom destul de nasol mai ales dacă se manifestă la un parlamentar, care se crede ca face un altfel de politică, pentru că tot ceea ce zicea Elena Udrea cândva, când recunoștea că toți mint în campania electorală și după aceea nu-și mai aduc aminte nimic. Îmi aduc aminte de Stolojan, de Videanu, de Băsescu cu câtă dărnicie dublaru, măreau de toate de la ajutoare și salarii, până la pensii. Acum dacă vine un scelerat și pune sub nasul parlamentarilor un proiect de lege în care să se propună creșterea de 1.000 de ori a salariului minim pe economie, va fi votată cu unanimitate de voturi, așa cum s-a votat și legea creșterii cu 50% a salariilor dascălilor din învățământ parcă prin 2008..


(27 august 2016)

Arnold Schwarzenegger este licențiat

Arnold Schwarzenegger este licențiat al Universității Wisconsin din anul 1979, adică la 32 de ani după ce câștigase deja 6 titluri de Mr. Olympia.


Morala: niciodată o calificare înaltă nu strică, indiferent de poziția pe care fiecare se află, căci niciodată nu este prea târziu pentru a urca și mai sus încă o treaptă.

(26 august 2016)

Masurătorile lui Arnold Schwarzenegger

Pe o tăbliță la muzeul din Thal dedicat lui Arnold Schwarzenegger stau scrise:



Și la noi trebuie împământenită această practică. În filosofie se zice că acumulările cantitative, pregătesc marile salturi calitatice. Lucru valabil și în culturism.





(26 august 2016)

Echipamentele lui Arnold Schwarzenegger

La muzeul lui Arnold Schwarzenegger se află câteva echipamente care arată cum a făcut acesta performanță.






Morala este simplă și directă: cu foarte multă voință, inteligență și lucrând după un program bine definit, cu odihnă, o dietă completă și suplimente cât trebuie, rezultatele nu se lasă prea mult așteptate. Deci nu trebuie invocate motive din afara celui care și-a stabilit un obiectv, motive care să suplinească una din cerințele enumerate deja.

(26 august 2016)

Acasă la Arnold Schwarzenegger

Nu departe de Graz, Austria, este localitatea Thal în Linakstraße 9, se află Arnold Schwarzenegger Museum. Thal este localitatea unde s-a născut la 30 iulie 1947 marele culturist Arnold Schwarzenegger. De aceste locuri îl leagă copilăria și adolescența. Este meritoriu că marele culturis, actor și mai apoi politician s-a gândit să facă o casă muzeu în localitatea unde s-a născut și mai ales s-o facă cunoscută în acest fel. Îmi amintesc de humuleșteni care sunt cunoscuți prin marele scriitor Ion Creangă, iar ei nu știu să semnalizeze corect și vizibil casa memorială a acestuia. Tot așa se întâmplă cu cei din Lancrăm. De câte ori am trecut prin micuța colalitate niciodată n-am nimerit casa memorială. Niște localinici chiar au ridicat din umeri.
Dicutând cu amicul meu Tat George Dan mi-a reamintit de Graz, de Arnold Schwarzenegger și de casa memorială, drept care mi-am propus s-o vizitez, eu fiind un fan Arnorld. La un drum de ... minute de Graz am ajuns în mica localitate și foarte repede am ajuns ghidat prin GPS la adresa unde se află muzeul. Drumul este de vreo 12 minute printr-un peisaj de poveste, cu o pădure răcoroasă și multă liniște. Thal este un sat de munte, cu case rare și cu multă verdeață. Muzeul este undeva în partea dreaptă a satului. Este o casă parter-etaj, luminoasă în a cărui curte chiar la intrare domină statuia marelui sportiv. Este o lucrare în bronz bine făcută de un artist talentat pe nume Ralph Crawford în anul 2010 și sunt evidențiate corect proporțiile. În interiorul muzeului, pe o tăbliță sunt date dimensiunile rezultate în urma măsurătorilor, cu care foarte mulți culturiști se compară. Sunt în muzeu multe piese originale, ceea ce evidențiază generozitatea sportivului, dorința acestuia de a arăta exact așa cum au stat lucrurile în vremurile de demult. Sunt acolo multe echipamente specifice antrenamentelor de sală. M-au impresionat ganterele, halterele și papucii metalici cu greutăți, specifici oricărui antrenament în care trebuie fortifiați mușchii picioarelor. Sunt acolo toate elementele care l-au călăuzit pe marele Arnold spre marea performanță. Sunt nenumărate fotografii în care acesta apare în compania altor mari culturiști ai vremii, ceea ce arată că atunci între marii sportivi existau enumite relații de prietenie și nu exista atâta secretomaniecare face diferențaîn mod artificial în ceea ce privește rezultatele în competiții.
Muzeul evidențiază cele trei laturi ale activității lui Arnold Schwarzenegger. La parter se află elementele de bază ale culturistului Arnold Schwarzenegger. Tot acolo se află nenumărate elemente legate de activitatea lui Arnold Schwarzenegger ca guvernator al statului California. La etaj se află multe detalii și chiar exponate care îl prezintă pe Arnold Schwarzenegger actorul. Tot la etaj se revine cu exponate legate de culturistului Arnold Schwarzenegger. Ceea ce m-a impresionat în mod special azi, a fost vizita unui grup de persoane cu dizabilități care și-au dorit să vadă cine a fost Arnold Schwarzenegger, probabil pentru munca acestuia de actor de film. Nu m-am așteptat să văs atât de mulți vizitatori la casa aceasta a lui Arnold Schwarzenegger, ceea ce înseamnă că el este simbolul pentru culturismul de pretutindeni. dacă celilalți culturiști au făcut pe prețioșii crezând că numai contra cost vor intra oamenii în posesia unor imagini cu ei, așa cum din păcate se întâmplă și pe Dâmbovita, Arnold Schwarzenegger nu a pus astfel de restricții și revistele au reprodus fără rezerve multe din poze cu el, devenind astfel poze clasice, care au călăuzit pașii a nenumărați puști pe drumul culturismului. Am fost surprins să văd că au contribuit la realizarea acestui frumos edificiu de cultură mulți sponsori și printre el se află și psihoterapeutul Constantin Ene .
Dacă în Thal există un muzeu Arnold Schwarzenegger,
 trebuie știut că la Timișoara există o galierie a celor mai mari culturiști din toate timpurile, iar Arnold Schwarzenegger are locul său binemeritat. A fost o inițiativă locală, galeria de statui fiind amplasată în zona sălii Olimpia și este inițiativa lui Florin Teodorescu, cel care organizează cele mai importante manifestări sportive de gen din zonă și care are o sală de culturism cu totul specială. Acest mare sportiv a definit numeroase destine ale tinerilor din toată lumea. Existența posterelor și a revistelor de culturism în care apărea marele Arnold i-a determinta pe mulți dintre ei să meargă la sală, mai întâi să arate cât mai bine, apoi să arate cât de cât ca Arnoldși în final să ia în serios antrenamentele pentru a deveni profesioniști și pentru a merge în competiții. Ar fi excelent dacă ar exista preocuparea oficialilor de la noi de a se preocupa pentru a conserva istoria culturismului românesc. La FRCF ar trebui să fie un locșor unde să se afle câte ceva dintre fotografiile cu campionii, cu sălile de culturism care au dat campioni. Probabil ar fi nimerit dacă la Liceul Spiru Haqret, acolo unde Szekely Laszlo a făcut o adevărată școală de culturism s-ar pune o placă de marmură așa cum sunt pe multe clădiri în București, care să arate câteva elemente legate de personalitatea acestuia, dar și despre ceea ce a făcut el pentru culturismul românesc.



(25 august 2016)

Thursday, August 25, 2016

Culturismul și comparabilitatea rezultatelor

După atâțea ani de culturism și după câtă informație circulă în domeniu, este timpul să se stabilizeze lucrurile, adică:

  • să fie stabilite datele de concursuri în raport cu o anumită săptămână dintr-o anumită lună a anului, cu luarea în considerare a zilelor de vineri, sâmbătă și duminică;
  • să se definească un șablon de program, cu înscrieri, plăți taxe, măsurători, etape concurs, premiere, realizare albume foto, interviuri către presă;
  • anunțarea din timp a regulamentului de concurs, cu stabilirea categoriilor de participanți, după greutate sau după înălțime sau ceva combinat.
Pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor de la o competiție la alta se impune ca în tot ce se definește să fie un nivel de stabilitate cât mai ridicat, adică să nu se schimbe de la o ediție la alta mai nimic, adică, să nu se schimbe nimic. dacă lucrurile sunt clare și atractivitatea competiției crește. Dar un lucru trebuie precizat de la început și anume, valoarea premiilor. Un concurs unde premiul întâi este 300 de lei, clar că va fi foarte puțin atractiv, în timp ce un concurs cu premiul întâi de 20.000 de euro are un cu totul alt nivel de abordare din partea:
  • organizatorilor impunând un nivel de exigență deosebit de ridicat;
  • concurenților care muncesc pentru pregătire că știu valoarea recompensei.
Cine lucrează cu simboluri, tot simboluri va avea și în competiție doar pentru a satisface orgolii locale, atât ca organizatori, cât mai ales pentru concurenți. Se știe că cu cât atractivitatea este mai amre, cu atât nivelul competiției este mai ridicat, adică reușește să adune laolaltă concurenți de foarte mare valoare din țară și nu numai.
Faptul că sunt competiții care nu sunt în calendarul FRCF este foarte trist, pentru că tot culturismul trebuie să se desfășoare sub egida acesteia. Trebuie inițiativele să vină din partea atât a federației cât și din partea organizatorilor, fără să însemne că unii dintre ei trebuie să aibă contribuții bănești. Stabilind structuri și perioade stabile de concursuri se va obține un câștig semnificativ la nivelul calității. Mergând pe criteriul înălțimi se vor construi categorii din 5 în 5 centrimetri, începând cu categoria sub 160cm și terminând cu categoria peste 200centrimetri. Dacă se ve merge cu criteriul greutății, se vor costitui grupe din 5 în 5kg, începând cu categoria sub 50kg  și încheind cu categoria peste 100kg. Acestea sunt numai două exemple. Au fost situații în care numărul concurenților nu a permis organizarea unei competiții la o anumită categorie și au trebuit comasate categorii. Aceasta este o altă mâncare de pește, iar regulamentele trebuie construite încât să prevadă toate situațiile posibile. Culturismul nu este în primul an de concurs, există experiență acumulată, există experiențele marilor competiții din întreaga lume. Există o zicere: la birserică și noi care pergem pentru prima dată, să facem ceea ce face baba din fața noastră. Așa că trebuie învățat de la alții, fără a ne pierde în teorii și într-o birocrație ciudată, absurdă și sterilă. Nodul gordian a fost rezolvat foarte simplu. Și în cazul competițiilor de culturism tot așa trebuie procedat, adică folosite soluții simple și atât.




(26 august 2016)

Tiger Clasic, un mare concurs de culturism

Ediția din 2016 va avea loc între 2,3 și 4 septembrie la ROMEXPO București. La adresa se găsesc detalii:  http://en.tigerclassic.ro legate de această competiție, dar ar trebui să se găsească și elemente de arhivă, în care să se facă descrieri ale edițiilor precedente.
Ediția din 2015 a avut loc 10-11 octombrie 2015 la București.
Rezultatele au fost:
 Categoria 175cm 
1 NILGESZ ANDREI 
2 DULGHERU NICOLAE EMIL 
3 RĂUȚI ANDREI 
4 MARINESCU GEO SERGIU 
5 STAN MIRCEA 
6 DANILIUC ADRIAN 
POPA CIPRIAN 
OIȚĂ VALENTIN 
FĂRĂGĂU CLAUDIU 
Categoria 180cm 
1 DRAGOMIR MARIUS IONUȚ 
2 MĂRĂȘOIU IONUȚ ADRIAN 
3 CÎRLAN MARIUS BOGDAN 
4 RIPPA GIUSEPPE (ITALIA) 
5 KARDZHALIYSKI PLAMEN (BULGARIA) 
6 TEACĂ VALENTIN 
NOVAC IONUȚ 
MĂRCUȘ MARIUS MARIAN 
Categoria  +180cm 
1 GRAD NICOLAE CRISTIAN 
2 EBBERS DEREK 
3 GRIGORE ȘTEFAN PETRE 
4 ALBULESCU ALEXANDRU 
5 BOBIȘ COSMIN 
6 TOPÎRCEANU ADRIAN 
RADEȘ IOAN 
DORNEA VLAD MARIAN 
SCARLAT ALEXANDRU 
STOICA MARIUS SORIN 
Categoria  open:
1 DRAGOMIR MARIUS IONUȚ
Categoria 75kg 
1 RĂDOI ADRIAN 
2 OLTEANU DECEBAL 
3 MITRACHE MARIUS 
4 CARACUDĂ ONIȚĂ 
5 IONESCU BOGDAN 
6 IOLEA LUCIAN 
7 VĂRZARU MIHAI 
Categoria 85kg 
1 MATEȘAN BOGDAN 
2 CÂRJALIU CRISTIAN 
3 ȘTEFAN CRISTIAN 
4 BOGDAN -MOȚOC ALEXANDRU 
5 GRAPĂ FLORIN 
6 MARTIN CIPRIAN 
DOKMAK MOHAMMAD 
Categoria 95kg 
1 MACOVEI MARCEL 
2 CÎRSTEA DAN CRISTIAN 
3 KRIZSAN ATTILA 
4 ASKARI-HOSNI ALI  
5 POPA COSMIN 
6 SABOU SERGIU 
MANOLOV TSVETAN 
ȘTIRBU EMILIAN 
Categoria +95kg 
1 POPESCU DRAGOȘ 
2 NAGY HUNOR 
3 VALCHEV RADOSLAV 
Categoria  open: 
1 MACOVEI MARCEL 
Ediția din 2014 a avut loc 20 septembrie 2014 la București.
Rezultatele au fost:
Bodybuilding 85 kg 
1. Dan Cirstea 
2. Marius Dragomir  
3. Ionut Marasoiu  
Bodybuilding 95 kg 
1. Viorel Marasoiu 
2. Cristian Iacob  
3. Nicolae Grad  
Bodybuilding +95 kg 
1. Hunor Nagy 
2. Alexandru Mihaita  
3. Lucian Boerescu  
Open bodybuilding 
Hunor Nagy
Ediția din 2013 a avut loc 9 septembrie în București.
Rezultatele au fost:
Bodybuilding Classic
1. Stefan Florin Cosovanu 
2. Marius Bogdan Cîrlan 
3. Alexandru Albulescu 
4. Nicolae Cristea 
5. Cristian Mihai Stefan 
6. Marius Marian Marcus 
7. Sebastian Alin Bitanu 
8. Alexandru Constantin Crâsmaru 
9. Stefan Teodor Popa 
10. Doru Alexandru Dragoi 
11. Dan George Gaita 
12. Zaven Mandalian 
13. Alexandru Patrascu 
14. Costel Cazacovschi 
15. George Stefan Scarlat 
16. Sorin Marius Sandu 
16. Bogdan Voineag 
16. Florin Ciprian Dutu 
16. Bogdan Marian Carp 
Culturism 85 kg
1. Constantin Lazar 
2. Ioan Moldovan 
3. Florin Grapa 
4. Andrei Gogoase 
5. Florin Dogaru 
6. Nicolae Emil Dulgheru 
7. Cristian Mihai Cârjaliu 
8. Paul Maxim 
9. Ioan Gojocari Taut 
10. Sebastian Alin Bitanu 
11. Dan George Gaita 
12. Doru Alexandru Dragoi 
13. Bogdan Voineag 
14. Bogdan Marian Carp 
Culturism +85 kg
1. Dragos Popescu 
2. Sergiu Ilie Sabou 
3. Aurad Bogdan Sârbu 
4. N’Giuwu Zi Makanda Alain 
5. Eugen Matis 
6. Khaled Zakzak 
7. Mihai Gabriel Feroiu 
8. Nicolae Mihancea 
Ediția din 2012 a avut loc  8 septembrie 2012 la București.
Rezultatele au fost:
Categoria 70 kg 
1. Radu Gherghel 
2. Nicolae Cristea  
3. Ovidiu Cozma 
4. Razvan Sindelaru 
5. Ionut Gavrilescu  
6. Cristian Anghel 
Categoria  80 kg 
1. Constantin Lazar 
2. Andrei Alexandrescu 
3. Petru Visovan  
4. Decebal Olteanu  
5. Marius Mitrache  
6. Andrei Gogoase  
Categoria  90 kg 
1. Marcel Macovei 
2. Marius Dragomir  
3. Alfred Chiriac 
4. Remus Heredeu 
5. Florin Stan 
6. Florin Dogaru 
Categoria  +90 kg 
1. Dragos Popescu 
2. Raul Maghiar 
3. Costica Caileanu 
4. Octavian Mihaita  
5. Andras Berecz  
6. Marius Antohe 
Au fost organizate competiții Tiger Clasic și în alte orașe din țară precum Constanța, Cluj-Napoca și Sibiu. Competițiile acestea nu figurează în lista competițiilor din calendarul Federației Române de Culturism și Fitness. Premiile sunt deosebit de importante și de aceea competiția este foarte atractivă.


(25 august 2016)

Cele patru operații aritmetice elementare

În general, ne dăm seama despre unii oameni cât de tâmpiți sunt, de cum pun probleme și mai ales după soluțiile pe care le dau.
Voi lua rând pe rând cele patru operații aritmetice.
T = A + B
Pentru a crește pe T există următoarele posibilități:
- creste A și B rămîne pe loc;
- crește B și A rămâne pe loc;
- cresc  A și B în același timp;
- scade A, dar crește B cu mult mai mult decât a scăzut A;
- scade B, dar crește A cu mult mai mult decât a scăzut B.
Aici lucrurile sunt interesante, dar mai interesante sunt ultimele două situații și să nu uităm că guvernanții dacă scad încasările A, vor crește cu mult mai mult taxele B, astfel încât burțile lor nesătule să fie satisfăcute în maniera cea mai completă, diversificată și flască.
D = A - B
Pentru a scădea diferența D, există următoarele posibilități:
- crește B și A rămâne pe loc;
- scade A și B rămâne pe loc;
- scade sever A și crește ușor B;
- scade sever A și scade cema mai lent B.
Dacă D este deficitul la buget, să nu se uite niciodată că scăderea salariilor cu 25% a dus la scăderea lui A cu Y, iar creșterea vulgară a cheltuielilor Z la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri au făcut da deficitul D să scadă. Creșterea a respectat relația Z < Y, dar dezamățul financiar de la acel minister se resimte și acum.
P = A * B
Creșterea pui P se realizează  prin:
- creșterea lui A și B rămâne pe loc;
- creșterea lui B și A rămâne pe loc;
- creșterea lui A și creșterea lui B;
- creșterea masivă a lui A și scăderea foarte ușoară a lui B; 
- creșterea masivă a lui B și scăderea foarte ușoară a lui A.
Guvernanții sunt maeștri în a crește taxele B știind că numărul de contribuabili A rămâne pe lor. Dacă ei au senzatia că A are o tendință de scădere, raxele devin împovărătoare. Și la nivel local, ghidușiile aleșilor locali sunt de o măiestrie vecină cu ridicolul absolut în grotescul său.
R = A / B
este cel mai înteresant aspect, deși comunismul diferă prin esență de capitalism, mentalitatea a rămas aceiași.
Pentru a crește valoarea lui R se procedează prin:
- rămânerea lui A la același nivel și scăderea lui B;
- creșterea lui A și rămânerea lui B la același nevel;
- creșterea lui A și scăderea lui B;
- scăderea lui B mai accentuată, dar și scăderea lui A dar mai puțin accentuată;
- scăderea lui B și creșterea lui A.
Creșterea productivității muncii s-a făcut prin reducerea de personal, adică a lui B în mod artificial și nu prin organizarea muncii care ar duce la creșterea lui A chiar dacă B rămâne pe loc, adică nu se schimbă numărul de muncitori.
Deși lucrurile sunt foarte simple, muți dintre cei ce se consideră specialiști, dau dovadă de un simplism dus până la extrem. Devine penibil un ministru care îi amenință pe bieții locuitori ai acestei țări că ori vor scădea salariile ca în 2010 sau nu vor mai fi bani pentru a se plăti pensiile,. La câți bani primește diletantul acela, ar trebui să spună nu cum se reduce A dintr-o operație de scădere, ci ar trebui să vină cu soluții decente, din care să se vadă că are creierul dezvoltat pentru un coeficient de inteligență undeva mai mare de 50.


(25 august 2016)

Înalta performanță lipsește

Despre oamenii politici numai de bine, exact ca despre morți. Numai că oamenii politici trebuie să se înconjoare numai și numai de specialiști de înaltă clasă. ceea ce nu prea se întâmplă. Din contră, pentru a nu fi contraziși, oamenii politici se înconjoară de indivizi cu mult mai slabi decât ei, de persoane slugarnice și umile, care nu le ies din cuvânt. Altfel nu se explică de ce:

  • s-au construit stadioane în pantă;
  • apar comparații cu Bill Hill;
  • unii dorm cu poze sub cap;
  • nimeni nu ia taurul de coarne;
  • sunt ridiculizați cei foarte deștepți;
  • mediocrii trag după ei și mai mediocrii.
Înalta performanță lipsește și acest lucru se vede prin tot ce se realizează în toate domeniile.

Nu există un proiect pentru o sală de spectacole de 20.000 locuri.
Opera din București a fost restaurată dezastruos din punct de vedere al sunetului.
Se fac numai lucruri simple, fără manoperă de calificare superioară.
Lucrurile care se fac sunt de mântuială.
În economie se aplică metode de un primitivism vecin cu obscenitatea.
Faptul că la BNR stă drept guvernator un bătrânel care a lâncezit acolo de 26 de ani și care n-a fost în stare să facă lucruri mărețe, dintre care trecerea la euro era unul, arată că economie este încremenită rău de tot.  Mai apare un nene care tot are tot feluri de ziceri, numite empiric de unii atacuri la BNR și zice ceva de niște tone de aur pe care Ro le ține la Londra. După experiența cu tezaurul trimis înainte de primul război, să ne bucurăm și dacă tonele de aur de la Londra se vor mai întoarce. Insul vorbește de nișe bani care ni s-ar cuveni de acolo. nene, tălică când duci ceva în cgirie nu plătești aorece sume? Aștepți tot ca ăla care-ți pune la dispoziție magazia să te onoreze cu ceva bănuți? Mi-e tare teamă că dacă vom vrea să aducem înapoi acel aur se va înjunătăți că n-a fost plătită chiria și alte angarale...
Îmi amintesc cum navivul meu profesor Călin V. după ce a discutat cu Mugur I., l-a convins pe fiul său, full professor la una din primele 10 universități ale lumii să vină în București ca specialist în finanțe. A venit tânărul, tot Călin V. îl chema și a stat 6 luni. Întocmea el niște studii, dar primea bani adevărați, numai că nicio ideie de a lui nu se vedea în aplicațiile de politici monetare. Tânărul s-a convins că moșiulicii care făceau barieră spre boss și la care rămâneau studiile sale, respectivii le aruncau la xcoșul de gunoi. Nu le trebuia lor idei venind de la un profesionist. Ei aveau nevoie de un mediocru ca și ei, care să-și târască zilele pe bani adevărați, că economia tot merge, așa cum zisese un  premier, că și fără guvern țara tot merge. Așa că a plecat tot la universitatea sa, unde studiile îi erau plătite pentru că făceau să se miște niște rotițe pe Wall Street așa cum se gândea el și beneficiarii lui erau mulțumiți.
Concluzia este simplă: înalta performanță lipsește. Dacă cineva are curajul să citească nu CV-urile, ci foile matricole ale celor ce ocupă funcții cât de cât importante, își va smulge părul din cap ce va vedea acolo. Eu știu un tip care avea media generală 6 și un pic de la absolvirea UAIC, dar și-a luat un doctorat undeva în București. Mai știu pe unul care promovase în reexaminări la disciplina unde deja peste ani își va susține doctoratul cu succes, la același stabiliment.
Știu însă un caz de dinainte de 1989 când un politician s-a înconjurat de oamenii speciali, profesioniști de excepție, unul fiind profesorul Mihai Botez și a rezultat cel mai frumos lucru pe care comunismul l-a dat pe Dâmbovițacea cu apă mqi mult decât mizerabilă.







(25 august 2016)

Tuesday, August 23, 2016

Colecții suporturi pahare cu bere

Tot în categoria colecțiilor puțin costisitoare se află și suportuyrile pentru paharele cu bere.
De fiecare dată când se merge la un restaurant sau la o berărie sau chiar și la o fabrică de bere, se obțin cu mare ușurință suporturile pentru paharele cu bere. Sunt de fapt niște bucăți de carton cu niște imprimări sugestive. Ele se obțin rapid, cerând permisiunea de a lua o astfel de piesă. Piesele se colecționează una câte una și numai după un timp se va trece la clasificarea lor. Se vor face clasificări după:
  • criteriul producătorului de bere;
  • criteriul țării de aparteneță;
  • anul producerii berii;
  • forma suportului;
  • locul de unde a fost procurat.
Această colecție nu ocupă un volum mare, nu ridică dificultăți în manipulare, ci are valoare simbolică impusă numai de cel care o are. Este de natură sentimentală și problemă de opțiune a persoanei. Sunt destul de multe persoane care fac astfel de colecții și se dezvoltă chiar un schimb de piese între colecționari.


(23 august 2016)

Monday, August 22, 2016

Optimum ca demonetizare

Optim se traduce prin:

  • cel mai bun;
  • cel mai mare;
  • cel mai mic.
Adică este asociat gradului superlativ și de aceea toată lumea își propune să atingă nivelul optim. Toată lumea dorește să realizeze cele mai bune produse, cele mai inalte performanțe. Toți elevii își propun să ia numai note de zece. Când pleacă la olimpiadă, deși rezultatele nici de locul 30 nu sunt, când li se ia interviul unor sportivi, mâncați de modestie spun că se vor întoarce cu aurul, iar ei nici nu concurează, că au încurcat ziua sau ora când trebuiau să participe sau dacă au concurat au ieșit din competiție din primele runde.
politicienii au demonetizat cuvântul OPTIM dar și verbul A OPTIMIZA prin prostiile pe care le-au debitat în ultimii 27 de ani și din tot ce au vrut să facă optim nu au ieșit nici autostrăzi, nici bunăstare nici nimic.




(23 august 2016)

Se împuținează

Ștefan IORDACHE
Mircea ALBULESCU
Radu BELIGAN
Marin MORARU
Acești mari actori nu mai sunt printre noi.
Cu fiecare an care trece grupul select cu ce mai mari se împuținează.
Din urmă abia se vă venind unii și alții, luptându-se a le  lua locul.

(22 august 2016)

În loc de fântâni penibile

În loc de fântâni penibile, lipsite de imaginație și mari consumatoare de apă, dar producătoaare dr irât, mai bine s-ar face o chestie simplă, pe o stradă pietonală, care să constea din:

  • un disc de metal care să nu prezinte interes în ideia de a fi furat noaptea;
  • pe disc să fie puse punctele cardinale corect orientate;
  • pe razele cercurilor să fie puse capitale ale unor țări și distanțele în raport cu km 0;
  • dacă e loc să fie scrise într-un cerc interior numele cele mai frecvente la români.
Am văzut așa ceva în multe locuri și am fost mâhnit să constat că Bucureștiul nu figura, deși Bratislava - București îneamă 1027km, iar alte capitale erau.




În micuța localitate ERHWALD am văzut un disc asemănător și m-am bucurat să văd că de la ei până la BUKAREST sunt 1218km.
La Sighișoara este un turn și acolo pe balustrada unde se urmărește priveșiștea cetății sunt înscrise capitale și distante, lucru care mă face să cred că un astfel de disc nu este ceva imposibil de realizat.






(21 august 2016)

Unii pun borduri, alții fac oficii de informare turistică

Unde nu e cap, bai de pungă, picioarele rămân întregi. Așa se face că există am înțeles localități lipsite de apă curentă, de canalizare,de orice alte elemente semnificative de civilizație, dar care au puncte de informare turistică.
Sun nenumărați oameni fără creier, dar:

  • să faci terenuri de fotbal în pantă;
  • să construiești o clădire a primăriei care înghite fondurile localității numai pentru încălzire;
  • să faci bazine de înoy fără a asigura apa;
  • să concpi și să realizezi punct de informare turistică în comuna cu poteci de pământ;
  • să faci canalizare nefuncțională;
  • să faci bustul primarului în fașa stabilimentului;
arată clar că toți cei ce și-au dat acordul și au și implementat aberațiile de proiect se găsesc în zona găurilor negre cu conținutul craniilor lor.

Am văzut în sate mai mari astfel de puncte turistice, dar acolo este zonă montană, sunt hoteluri, sunt pârtii, telecabine și toate cele. Au oamenii, mulți la număr ce informații să ceară și mai ales, cine să le ofere. Într-o comună săracă și localnicii pleacă, ce să mai vorbim de turism.





(21 august 2016)

LEGEA RESPONSABILITAȚII PARINȚILOR


Viața arată că se întâmplă nenumarate nenorociri în care micuții sunt victime inocente. Se impune o LEGEA RESPONSABILITAȚII PARINȚILOR care să arate clar:
- obligația părinților de a-și supraveghea direct, continuu și în orice context copiii;
- stabilirea în scris și sub semnatură a resposabilitaților altor persoaqne în grija carora sunt lasați copiii;
- definirea clară a consecințelor și costurilor lipsei de supraveghere;
- constituirea unui sistem de educare obligatoriu a tuturor celor care au în supraveghere copii.
LEGEA RESPONSABILITAȚII PARINȚILOR trebuie astfel facută încât să nu mai vedem:
- persoane ridicând din umeri;
- copilași victime inocente ale nepasarii;
- dispariții de minori;
- accidente teribile din nesupravegherea copilașilor.
Trebuie pusa ordine în acsta zonă, acum gri, care are costuri dintre cele mai îngrozitoare, pentru ca oamenii nu înțeleg înca faptul ca este depașit Evul Mediu în care multe nu erau de prevenit și ignoranța alaturată complicitații aruncau la voia întâmplarii destinele celor care nu au cum să se apare.
Prin 1978 prin zona Garii de Nord, am vazut un noduleț de copil fugind dintr-o curte drept spre mijlocul strazii, spre un taximetru. Zona fiind aglomerata, taximetrul nu avea viteza. Doar a trântit-o. M-am dus, am ridicat-o. Fetița era numai speriată. Era în vecinatatea unui spital. Am mers cu ea și cu șoferul. Un doctor a consultat-o și a zis că nu are nimic. Ne-a întors și din curte mama copilei, în capot, cu ochii umflați de somn, a luat copila de mână. Nici mulțumesc n-a zis, dar niște barbați i-au tras câteva înjurături. Dacă ar fi existat LEGEA RESPONSABILITAȚII PARINȚILOR, cu siguranța n-ar fi apărut o asemenea situație. Dacă ar fi apărut, mama aceea n-ar fi foast nesancționata.
Parlamentarii au discutat câți câini trebuie sa aiba un cioban. Cred că era normal sa discute mai întâi cum trebuie supravegheați minorii, astfel încât sa evolueze spre adolescența și să devină maturi fră a fi supuși unor riscuri nejustificate, uneori cu consecințe dramatice. Copiii nu trebuie priviți ca niște surse de indemnizații din care părinți inconștienți cumpără băutură.


(21 august 2016)

LEGEA RESPONSABILITAȚII


Se întâmpla la noi tot felul de lucruri și nu le găsim nici explcație, nici cauze, nici nimic. ?Și toate au la bază faptul ca nu se stabilesc responsabilitați pentru a vedea cauze, pentru a ști cine se face vinovat de un anumit lucru. Întotdeauna în spatele oricarei acțiuni stau un executatnt și un șef direct. Executantul este fie o persoana, fie o echipa. Întotdeauna, pentru o activitate trebuie sa existe o procedură. Executantul trebuie:
- să cunoască procedura;
- să fie verificat de șef ca știe sa aplice procedura;
- să ia mșsuri pentru a evita riscurile;
- să semneze ca a primit lucrarea, ca este instruit și știe sa o facă.
Șeful trebuie sa urmăreasca modul în care s-a executat lucrareași să semneze că a verificat. Nu trebuie să existe nicio activitate sau succesiuni de activitați pentru care lipsesc proceduri, echipamente și documentele care arată când se execută, undee se execută, ce se execută, de către cine, care este durata alocată, cu ce dispozitive. Pentru toate activitațile exista documentație clară, respectând norme de protecție și toata legislația aferentă. Toată lumea trebuie sa știe care sunt costurile nerespectarii:
- procedurilor;
- utilizarii incorecte a echipamentelor;
- fluxurilor de documente;
- verificarii execu?iei;
- lipsei raportului final.
Sa luam niște cazuri apărute în timp.
Un copil din sectorul 4 al Capitalei cade într-o gură de canal fără capac și moare. Mult timp nu se știa cine este proprietarul rețelei de canalizare, dar se știa ca hoții de metale furasăeră acel capac. Dacă exista LEGEA RESPONSABILITA?II, se știau:
- proprietarul;
- cine trebuia sa verifice gurile de canal;
- cum se abordează problema lipsei capacelor;
- procedurile pentru eliminarea riscurilor;
- cine nu a lucrat după proceduri;
- termene riguroase de soluționare.
Rxista la noi expresia: sunt numai pe hîrtie. Are justificare o asemenea expresie prin faptul ca nimeni nu ține seama de ceea ce este scris, pentru ca niciodata nimeni nu a fost tras la raspundere.  Textele sunt vagi, neangajante. În cazul cu capacul lipsa, este clar ca trebuiea:
- cunoscut proprietarul într-o secunda;
- ajuns la executantul care verifica absența capacelor;
- verificarea modului în care au fost aplicate procedurile;
- identificarea executantului și a șefului său direct;
- stabilirea masurilor legate de neaplicarea procedurilor.
Un alt caz este cel al unei eleve care a cazut într-un closet al școlii, intrucât s-a prabușit construcția. Lipsa LEGEII RESPONSABILITAȚII a facut sa treneze totul. Și aici lucrurile erau clare daca:
- exista un flux de documente cu responsabilitați precise;
- se știau executanții din evidențele operative;
- existau semnături legate de cunoașterea procedurilor;
- existau semnaturi legate de verificarea lucrărilor;
- se știau responsabilitațile concret, pe oameni din documente.
LEGEA RESPONSABILITAȚII presupune existența unei documentații clare. Sa presupunem că trebuie bătut un cui. Cuiul îl va bate muncitorul X. Muncitorul X trebuie sa cunoscă procedura de a bate un cui, trebuie sa aiba instrumentele cu care bate cuiul, trebuie sa aiba echipement de protecție. Înainte de a bate cuiul, șeful lui se va convinge ca muncitorul X știe procedura, știe sa foloseasca echipamentul și mai ales ca va face lucrarea bine. Șeful va verifica dacă muncitorul X a bătut cuiul bine. Dacă muncitorul X are de batut 1000 de cuie, evident, șeful va urmari și faze intermediare dar în final va verifica daca muncitorul X:
- a batut cele 1000 de cuie;
- toate cuiele au fost bine bătute;
- ce remedii a realizat muncitorul X.
Va exista un set de documente privind acsta activitate, din care vor rezulta:
- materiile prime și echipamentele;
- cunoașterea procedurilor utilizate și semnături;
- cine a executat, cine a fost șef direct;
- raport de execuție, semnat.
LEGEA RESPONSABILITAȚII presupune nume de persoane și semnaturi ale acestora, pentru a se ști cu exactitate cine a executat, ce a executat, când a executat și unde a executat o activitate.
Să mai luăm un caz recent. O persoană a fost accidentată de o creangă ce s-a rupt într-un parc și a lovit-o. Lucrurile sunt simple. Parcul acela aparține de  cineva, o instituție Y. Acolo existaa o activitate numita toaletarea copacilor, adica taierea crengilor, ajustarea copacilor sa arate bine, dar și taierea acelor copaci care s-au uscat. De toata aceasta operațiune se ocupa o echipa conduca de un șef Z. Fiecare membru al echipei este instruit sa faca conform unui calendar și a unui grafic acțiuni pentru care exista proceduri. Se știa cu claritate cine trebuia sa toaleteze acel copac, când trebuia facuta operația, dacș a fost facută, cine a verificat. daca s-a rupt creanga este clar ca procedura nu a fost aplicată corect de un muncitor anume, ca șeful său nu a verificat execuția lucrarii. Și aici, dacă ar exista LEGEA RESPONSABILITAȚII lucrurile ar fi foarte clare.
Mai mult, LEGEA RESPONSABILITAȚII, face ca executanții dar și șefii lor sa știe cu claritate ca dacă nu execută corect operațiunea și daca operațiunea nu este verificata, semnaturile lor pe documente foarte clar întocmite, care nu lasa loc la interpretari de niciun fel, îi va face responsabili, inclusiv în fața justiției.
LEGEA RESPONSABILITAȚII este esențiala și trebuie sa pună ordine în activitatea de execuție, fară a mai lăsa la voia întâmplarii absolut nimic. Trebuie gândit sistemul de responsabilizare încât sa stimuleze calitatea execuțiilor și mai ales pe cei care execută lucrări de foarte bună calitate. Pentru acesta executanții trebuie sa fie instruiți, sa li se prezinte procedurile și mai ales să se verifice că executanții știu să le aplice corect, fără a sări etape, fără a inversa ordine etapelor și fără a se expune la riscuri.
Am vazut o vânzatoare are mi-a împachetat greșit niște mezeluri  nepunându-le pe parte cu folie impermeabilă a ambalajului, ci pe partea cu hârtie. Când am ajuns acasa a trebuit sa spăl feliile de mezeluri căci hârtia se topise pe ele. Corect era sa puna mezelurile pe partea impermeabila a ambalajului, dar pentru aceasta, șeful ei trebuia s-o instruiasca. El trebuia sa elaboreze o procedura de alegere mezeluri, de taiere și de ambalare. Nu vreau sa scriu aici despre vânzatorii idioți care nu taie capetele de la salam, care pun în pachet inclusiv resturile de la tot felul de mezeluri deși ai cumparat cu totul altceva. În comerțul socialist lipsa de responsabilitate avea la baza lipsa alimentelor din galantare. Acum nu mai exista nicio scuza la lipsa de proceduri și la lipsa de responsabilizare. Exista sintagma: cine greșește, platește. Nu se aplica, e de dată la fier vechi.
(21 august 2016)