Când eram prin clasa a VI-a am avut ocazia să ajung în Cîmpulung Muscel și acolo era un bâlci și la bâlci erau bărcuțe în care se dedea lumea pentru 2 leicâteva minute. Cel care făcea vânt bărcuțelor era un bărbat în vârstă, înalt, cu mâini imense. Lângă bărcuțe era un panou mare și îl arăta pe un bărbat masiv, în chiloți, care avea pe cap o caschetă și ca o elice o bară de rare erau agățate vreo 10 femei, cinci pe o parte, cinci pe cealaltă parte. Iar bărbatul prin mișcări ale capului le învârtea ca într-un carusel. Acela era Titi BOLDESCU, omul cu bărcuțele de azi.
Auzisem de el și chiar l-am văzut la circ când am mers cu tata. Făcea niște lucruri care demonstrau marea lui forță, deși la circ foarte multe se arajează să pară ceea ce nu sunt în realitate. la el n-avea cum să fie trucaje. Am văzut-o atunci și pe Mica Lia și dresuri de cai și de tigri. Nu-mi venea să cred că stăteam la doi pași de omul acela care mi-a încântat copilăria, acea forță a naturii, care acum trăia într-un bâlci de oraș mic și prăfuit, unde se cladea socialismul printr-o fabrică numită ARO pe care după Revoluție aveau s-o halească niște proști autentici.
(15 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment