Este la modă acum ca oarece doctori să ceară retragerea titlurilor, cum că așa vrea mușchiul lor. Consider că orice este legat de o chestie care este formată din mai mulți pași, trebuie musai să meargă în simetrie. Deci:
- doctoratul depune teza să fie analizată de o comisie internă și primește OK;
- conducătorul face un referat favorabil;
- se declanșează procedura de susținere;
- teza stă la bibliotecă 18 zile;
- 4 membri ai comisiei fac referate favorabile;
- se susține teza;
- nimeni din comisie sau din public nu zice nimic;
- comisia face un proces verbal de acordare de titlu;
- senatul instituției validează titlul;
- teza pleacă la minister;
- comisia superioara validează și cerifică titlul;
- ministrul educației semnează și consfințește acordarea titlului.
Acum că cineva identifică un plagiat apar niște întrebări firești legate de cel ce este acuzat zic eu, fără rost, că a plagiat. Dacă cel ce a făcut teza și-ar da singur titlul, evident, ar trebui să și tragă ponoasele. Cică toată lumea să-l arate cu deștiul și să-l hulească, scuipându-l chiar. dar dacă judecăm cu atenție, în toată tărășenia există niște chestii care mi se par ciudate, ca să nu zic vulgare, până peste cap.
- Comisia internă se zice că este formată din specialisti. Ei discută cu autorul tezei și l-au urmărit pe întreg stagiul. Zic eu, în nimicnicia mea că această comisie ar fi trebuit să gestioneze tot subiectul. Dacă o făceau cu conștiinciozitate, nu formal, cu siguranță ca ar fi evitat situația ca autorul tezei să se infrupte din bucatele de la o altă farfurie.
- Coordonatorul științific este acela cu care doctorandul discută și discută și discută. Cu siguranță că dacă acesta știe și câți molari are lipsă autorul tezei, nu se întâmplă ca teza să fie un plagiat grosolan. Una este ca teza să fie slabă și altceva este să aibă la bază un furt.
- Teza stăla biblioteca universității 18 zile. Normal este ca toți, așa-zișii specialiști, care doresc să vadă despre ce este vorba, să meargă acolo și să vadă, să facă observații și chiar să ceară blocarea susținerii în ședință publică. Nu am cunoștință să fie cineva care să fi făcut un înscris care să evidențieze că teza este cu erori sau este plagiată. De regulă se așteaptă ziua susținerii, căci una este să treacă neobservată tărășenia și altfel stau lucrurile să-l facă cineva de cacao pe autorul tezei chiar la susținere. Este mai crocant.
- Teza primește 4 referate de la membri comisiei, referate prin care referenții spun că sunt de acord cu susținerea pentru că teza este bună, adică are soluții originale, citează etc. etc. etc. Dacă e adevărată povestea cu berea, nu am mirări asupra cum se face schema cu referatele. Gurile spurcate zic ca unele referate și le-ar face însuși autorul tezei dar eu nu prea cred că chiar în asemenea hal au decăzut unii conducători încât să dirijeze procesul spre o zonă cu asemenea duhoare pestilențială.
- În ședința de susținere publică apar întrebări adresate comisiei dar și publicului dacă cineva dorește să spună ceva despre teză, să-l întrebe pe autor ceva. Am văzut situații cu întrebări, unele interesante, altele se vedea de la un km că erau regizate. Stau și mă întreb de ce la nunțile catolicilor se pune întrebarea aceea care ar bloca nunta dar preotul spune și ceva ca dacă nu se zice nimic înainte, atunci cel ce ar aveaq de zis, să tacă pe vecie. Adică sfânta cununie săvârșită să nu fie nimic care s-o desfacă. De ce nu s-o fi procedând așa și la doctorate n-am cunoștință și nici înțelegere pentru că să apară așa din senin după 10 după 20 de ani cineva să demoleze un titlu, mi se pare chiar bizar să nu zic hilar. Deși în zona moralității se justifică chestia. Rămân nenumărate teze cu defecte, totuți valide.
- Apar și alte validări în afara comisiei de susținere. Se validează de Senatul universitar. Există și o comisie superioară de acordare a titlurilor științifice pe la MEC. Deci se vede că există nenumărate filtre si nenumărați indivizi care semnează, care validează, care certifică și care-și dau girul, vai de capul lor!
Comisia internă se face că evaluează teza.
Conducătorul științific se face că verifică.
Referenții se fac că fac.
Senatul validează ca primarul.
Comisia de la minister se face și ea că face, ca la TVR în studioul 4.
Ministrul semnează exact ca primarul acel ordin de acordare de titluri cu sutele.
Și numai un singur vinovat există. Normal ar trebui prin simetrice să se reia procesul și retragerea să se facă de la bază către ministru, fiecare arătându-și vina clar și fără dubii. Toți să-și pună cenușă în cap. Să vezi popor cât de atunți ar fi totți! Dacă nu se va proceda așa, plagiatele se vor înmulții, va fi un singur vinovat, acarul Păun și putrefacția sistemului va curge ca lava unui vulcan, mistuind tot ce întâlnește în cale.
Un tip cu nume, n-a avut curaj dar de fapt, vorba lui Berceanu, nu a avut sânge în instalație să facă ce trebuia făcut, adică să răscolească toată haznaua.
Retragerea titlului de doctor în științe la cerere, este dovada continuității chițibușurilor de a ieși basma curată dintr- situație fără ieșire.
Cei care au cerut retragerea titlului de doctori sunt:
Radu Stroe
Mihai Stănişoară
Bogdan Licu
Daniel Moldoveanu
Romeo Raicu
Mihail Tudose
Neculai Onţanu
Adela Popescu
Loredana Radu
Victor Ponta.
Unii spun că nu este simplu. dar dacă un om are o pereche de ciorapi care put și vrea să-i arunce, de ce să nu fie lăsat. Cui îi place să miroase cum put ciorapii altora?
(09 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment