Corupția mititică

Corupția este o noțiune primară. Ea este localizată într- genă a omului, întrucât are caracter de cuprindere totală. Nu este asemeni bacilului Koch caer stă în gâtul fiecăruia dintre noi și când găsește momentul prielnic atacă, ci este ca informație în genomul oricăruia dintre noi. Este asemeni bărbatului pus să aleagă între a fi virtuos și a intra în păcat atunci când o frumusețe de femeie îl îmbie cu darurile-i.

Corupția mititică se manifestă peste tot când:

• femeia de serviciu acceptă de la un turist mulțumit de cum a fost servit, un euro că a făcut curat în camera de hotel, deși ea are salariu pentru asta;
• învățătoarea primește o cutie de bomboane de la o mămică grijulie cu odrasla ei, în ideia că va obține un pic de bunăvoință în ceea ce privește comportamentul, nu nota, pentru asta trebuie cu mult mai mult, iar pentru premiu sau pentru promovabilitate se meditează elevul;
• este acceptată invitația la o berică și subalternul este lăsat să plătească țapul de bere la botul calului, deși șeful nu mai acceptă și un al doilea rând;
• vânzătoarea de la magazinul de legume oferă ceva peste bătaia la cântar doar pentru faptul că știe că te întâlnește la un ghișeu și rapiditatea operațiilor este strict dependentă de bunăvoința ta ca persoană care este plătită să fie și drăguță și eficientă și să rezolve solicitările;
• mecanicul nu restituie puținul acela de ulei care rămâne atunci când un client vine cu mașina să schimbe uleiul și baia de ulei este mai mică cu vreo 100ml de ulei în raport cât are bidonul pe care acel client îl plătește totuși; de la 20 de clienți mai iese un plinoi gras;
• la cumpărarea unei pâin de 3,95 lei vânzătorul nici nu mai schițează gestul de a ra restul cei 5 bani, pe care el îi consideră o nimica toată, lucru care tot așa este evaluat și de cumpărătorul uneori grăbit, de șapte ori neglijent sau binefăcător să nu zic milos;
• este dus acasă un șomoiog de cârpe rămase după ce au fost șterse geamurile la un local, căci se consideră ca sunt fără valoare, deși cârpele se găsesc și în comert și vreo 10 bucăți costă 6 lei, iar cele două bucăți luate, să nu zic șterpelite, valorează 1,2 lei;
• educatorul își pune o farfurie de ciorbă din oala cu mâncare făcută pentru copilașii de la o casă de copii sau de la un sanatoriu, mergând pe ideia că unde mănâncă o sută de guri, mai mănâncă și a o suta una gură;
• croitorul nu-i dă clientului peticele rămase după ce a realizat costumul, ci din ele face o șapcă pe care o vinde altuia deși numai munca îi aparține;
• covrigarul scoate din aceeași materie primă în loc de 2000 de covrigi 2010, din varii motive și de fiecare dată sunt mai mulți nu  uneori și mai puțini pentru a face calcule prin compesație să se facă o balansare la o adică;
• se pune într-o prăjitură în loc de 400gr unt, numai 380gr și cele 20 de grame nu mai sunt înlocuite cu margarină, ci se potrivește aluatul din ochi cu apă chioară.

Toate aceste mici devieri de la normal sunt mici furtișaguri, mici gesturi sau mici abateri din care cineva câștigă mereu foarte puțin, dar rarul umple carul. Faptul că aceste lucruri se produc și nimeni nu are procese de conțiință pregătesc prima parte a proverbului cu cine fură azi un ou. Sunt nenumărați indivizi care nu ajung să fure vreodată un bou, pentru că nu au ocazia. Numai că probabil toți își fac calculul ca 20.000 de ouă echivalează cu un bou și tocmai de aceea persevrează să ajungă cât mai repede la acest număr, să-i zicem de diamant, căci numărul de aur este fumat de câteva mii de ani de arhitecții antichității.

Corupția mititică este de natură genetică. Nimeni nu spune, Doamne, ia-mi, ci Doamne, dă-mi!

(16 iulie 2016)