Pe vremea comuniștilor toate cofetăriile erau pline de tablouri cu tufănele panseluțe. Din întâmplare l-am cunoscut pe pictor. Era un singuratic și la cofetăria Dorobanți de peste drum de Cibernetică în timp ce mâncam cu un coleg tort Amandină mare de 6 lei porția a venit la masa noasră. A început să ne spună cum procedează:
- ia 100 de cartoane:
- pund efundal alb la primul, apoi un ic mai inchis la al doilea pămă
ajunge la ceva foarte închis la ultimul;
ajunge la ceva foarte închis la ultimul;
- ia vopsea mov închis și desenează o tufănică fidelulță le primul
carteon;
carteon;
- pune alb și deschide pentru tufănica fideluță de la al doilea carton;
- face așa deschizând progrsiv movul la celelalte:
- la ultimul carton tufănica va fi albă;
- face la fel cu celelalte culor, roșu, galben, orange.
Cu mare ușurință îi ies 100 de tablouri, diferite unele de altele, dar în serie oarecum. Măgândeam să calculezproductivitatea în pictură și primul pas este acesta. Deci dacă omul are 100 de ntablouri și le termină în 4 aile, are productivitatea W = 100tablouri/4zile = 25 tablouri pe zi. dar pentru că toate au tufănele fideluță nu mai trebuie vorbit de coeficienți de complexitate. Și în cazul acelor tablouri kitsch-oase din piețe și de pe litoral tot așa stau lucrurile.
Mă bate gândul să retrăiec aventura realizării de tablouri cu tufănele fideluță.
(22 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment