Tuesday, April 19, 2016

Disprețuirea cetățeanului de rând

Cetățeanul, omul de rând face obiectul unui dispreț generalizat, zi de zi, minut de minut deți toți care îl disprețuiesc există pentru că el prin taxe și impozite le alimentează salariile și activitățile pe care ei le efectuează sunt legate de el, cetățeanul disprețuit. dar să nu teoretizez, că enervez și nu acesta este obiectivul meu aici și acum.
Multe agenții, companii și tot felul de prestatori de servicii trimit facturile prin poștă. Este foarte frumos. Numai că, cine deschide plicul constată că fiecare factură are un ce al ei. Ăn mod normal eu vreau originalitate la un tablou, la o statuie, la un cântec, nu la facturi. De aceea aș dori ca:
  •  facturile să aibă o structură standard; 
  •  numărul facturii să fie la totți cam pe aceeași zonă;
  •  textele lămuritoare să fie puse acolo unde logic își au locul;
  •  sumele de plată să fie clar stipulate;
  •  data limită sa aibă la toți același text;
  •  să existe un șablon și toti sa-l folosească:
  •  yrebuie sa existe cineva care să  se ocupă de standardizare în birocrație;
  •   să se pună la dispoziție  un generator de facturi.

Există situații în care facturile trebuie plătite la termene. Fiecare are regula lui. daca se zice ca plata se face la K zile este bine sa se precizeze în Ro că este vorba de zile lucrătoare și produsele software sint suficient de bine construite că au proceduri de a calcula care este ultima zi în care trebuie să fie făcută plata. Ar trebui ca o facutră fără elementele obligatorii spuse explicit sa fie nulă de drept.

Fiecare companie dorește să fie integrată in sisteme de plăți drept care se observă ca:
  • apar neconcordanțe de siglă;
  • denumirile sunt diferite pe factură față de interfașă;
  • câmpurile din factură au denumiri diferite față de cele din ordinul de plată personalizat;
  • de la organizatie la organizatie ordinele de plată online diferă foarte mult.
Acestea sunt forme concrete de a-l chinui pe cetățean, ca formă de dispreț al organizațiilor, sentiment pe care acestea nu și-l ascund sub nicio formă.
Disprețul față de cetățean se manifestă prin multe modalităși, dintre acre enumăr numai câteva:
  • dispunerea la poziție umilitoare a nochiului de geam de la ghișeul unde cetățeanul se adresează funcționarului; este așa fel pus încât cetățeanu să vină și să se căciuleasc, să fie mic, mic de tot;
  • modul în care trebuie întocmită o cerere în care petentul îl roagă pe ăla care este obligat să-i rezolve problema;
  • așteptările prelungite la a intra la un birou unde funcționarii joacă jocuri și te iau nîn bășcălie în loc să soluționeze, arătând că nu folosești adecvat terminologia lor de specialitate;
  • necesitatea de a reveni de nenumărate ori pentru a obține soluționarea deoarece procedurile sunt prost elaborate și cetățeanul este la discreția oricui;
  • existența unor fracturi de procesare, în ideia ca multe dintre fluxuri care ar trebui să curgă lin sfârșesc prina se sta la cozi interminabile și prin a da șpagă în toate direcțiile; mă gândesc la plățile de impozite pentru a scăpa de acel plus de 3% sau cam așa ceva deși dacă s-ar face plăți electronice cu reducere de 15% situația ar fi alta;
  • mutările de sedii și schimbările de proceduri fac ca umilința să ia cote alarmante; mă gândesc la chestia aceea cu rolurile pe membru de familie; a copiat ceea ce a fost cu anvelopele de iarnă când s-a dublat cererea; aici s-a dublat numărul de dosare, căci un apartaent avea un plătitor, acum are doi, desi suma este cam aceeași, dar sunt două roluri, adică, dublare;
  • opulența manifestată de cei care te primesc în audiențe; mobilă foarte scumpă, obiecte de birou din piele fină, fotoliul de șef care face diferența față de nenorocitul de scaun pe care ești invitat să te așezi; ceașca de cafea cu care ești servit, mică din ceramică ieftină în coparație cu ceașca din porțelan foarte fin și multe, multe altele;
  • atitudinea de șef care-ți dă o carte de vizită fără să uite că nu-l deranjează că tu nu ai, scoțând în evidență diferența dintre statutul său și cel de umil individ la celui care a cerut audiența; să nu neglijez nici stiloul sau pixul MONT BLANC orientat ostentativ să se vadă steluța aceea albă.
În rezumat, așa este făcută lumea aceasta postcomunistă în care burghezia roșie se mabifestă cu mult mai obraznic decât înainte de 1989 pentru că nu există pârghii de sancționare. Ar trebui să fie votul, dar acesta este o glumă. Punga cu mălai și găleata cu ănsemnele de partid rezolvă totul.

No comments:

Post a Comment