Cea mai bună lege

Legea cea mai frumoasă de care am cunoștință este LEGEA Nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, care spunea atunci clar care sunt domeniile care nu se constituiau obiecte de activitate, legate de armament, de prelucrarea tutunului, ceva cu prelucrarea de piei și ceva cu minereuri sau chestii din acestea. Acum este un text foarte alambicat, bizar și stufos, greoi și la fel de ambiguu ca tot ce face setul prea numeros de parlamentari, care, iată și în 2016 tot prea mulți sunt.

Acum legile care se construiesc sunt caracterizate prin:

- portițe;

- chichite;

- interpretări;

- vid;

- orice.

Acum să revin la tot ce se întâmplă cu chișcurile unde se adună semnături. Dacă legiuitorul ar fi fost rezonabil trebuia să emane un text din care rezulta clar precum:

strângerea de semnături se realizează în intervalul de la ... la ... pe un tabel cu structura..... 

Pentru materialele electorale textul riguros este de forma: fiecare dandidat expune numai trei panouri de dimensiunea yy lațime și ZZ înălțime în locuri alese de acesta. Orice altă formă atrage după sine  o amenda de 1.ooo.ooo euro care se achită în 5 ore de la constatare. Neplata atrage după sine anularea candidaturii  de îndată.

Ambiguitatea textului face să se producă cele mai neașteptate acțiuni. Legea 31/1990 spunea clar ce se interzicea ca obiect de activitate. Așa și acum. Și orașele dar și satele ar fi curate, n-ar mai apărea dezmăul acesta electoral cu bannere, panouri cât blocul și bani deturnați
Numai o lege cu un text scurt ți clar de o pagină are darul de a pune ordine în harababura și dezmățul care preced alegerile.

(29 aprilie 2016)