Pe Horia l-am cunoscut la sala SAS GYM, exact așa cum am mai cunoscut și alți artiști. Se vedea de departe că în fața mea se află o persoană specială, cu o altă viziune asupra lumii decât cea pe care o avem noi, muritprii de rând. Din vorbă-n vorbă am ajuns exact acolo unde intuiam eu că trebuie să ajung, adică la preocupările artistice ale lui Horia. Am schimbat adresele de facebook și am intrat pe contul său să văd care este profilul și să aprofundez acele aspecte legate de fotografiile pe care le realizează. Fire de artist, după realizarea unei formări într-o zonă care să-i asigure existența, fiind licențiat al ASE, a trecut la dezvoltarea pe un plan superior a pasiunii sale care a fost dintotdeauna, fotografia de artă. Albumele puse în contul de facebook definesc un artist complet, dinamic și profund. Temele sale sunt variate, iar ceea ce expune sunt compoziții dezvoltate pornind de la concepte clar definite.
Am vizitat atelierul său din Brezoianu, fosta clădire unde se tipărea înainte de 1989 Informația Bucureștiului și pe care mulți ani a stat scris cuvântul miraculos UNIVERSUL. Mă lega de acest cuvânt faptul că am avut acel număr al ziarului în care în 30 decembrie 1947 se anunța plecarea regelui. Erau nenumărate pagini dar acolo pe prima pagină era scris un text cu litere negre și groase care arătau că s-a fracturat istoria noastră și așa jertfită pe altarul ambiguității unor forțe politice care în micimea lor nu au știut să-și joace cartea favorabilă.
În atelierul acela am văzut nenumărate scule și foarte multe lămpi. Mi-am imaginat pentru o clipă un pictor care pe paleta lui face combinații de culor pentru a scoate umbre, pentru a da volumele unor corpuri dintr-o natură moartă pe o pânză de înrămat și de agățat pe perete.
L-am văzut pe Horia la lucru. Trebuia să facă vreo câteva fotografii pe o tematică dată. Era exact ca pictorul acela care dorește să scoată în relief anumite laturi ale unui oniect. El a luat acele lămpi, a luat acele filtre și cu o știința numai de el cunoscută a făcut acele mixaje care au ajuns la nivelul pe care el l-a considerat satisfăcător.
Horia este un artist care face totul exact așa cum gândește fără a fi nimic aleator. În mintea lui este construită imaginea, este realizată compoziția să zicem virtuală. După aceea trece la aranjarea persoanelor,, merge la fixarea detaliilor și după aceea definește prin lumini și umbre elementele de spatialitate și de contur. Am văzut cum a așezat luminile pe cgipurile și pe corpurile persoanelor pe care dorea să le prindă în fotografie. La el fiecare cadru este o construcție de sine-stătătoare. Am fost și eu fotografiat de Horia și am primit un rezultat surprinzător din mai multe puncte de vedere. La el fotografia era ceva viu, nu o redare seacă a unei realități. Am sesizat ceva anume acolo, ceea ce m-a dus cu gândul că a face o fotografie înseamnă la Horia a surprinde o stare și a o încorpora prin lumini și umbre, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât a face fotografii pur și simplu.
Pentru mine un artist fotograf trebuie să construiască acele cadre și să definească acele lumini și acele umbre care în final să transmită fie emoții, fie o răceală, fie o distanță, fie tristețe, fie bucurie, adică să nu fie o bucată de hârtie pe care se află o realitate reprezentată mecanic.
Compozițiile realizate de Horua sunt foarte variate, însă au un numitor comun și anume echilibrul. Horia știe să scoată în evidență o anumită stare folosind fie o linie foarte luminoasă, fie prin alternarea faldurilor de lumini și umbre, în care strălucirile sunt sever cenzurate de artist.
Seriile de lucrări construite pe tematici precise sunt cele care îl definesc pe Horia ca personalitate care spune în domeniul său de activitate în mod coerent tot ce are de spus. De la o compoziție la alta ies la iveală noi fațete care trebuie analizate cu mare atenție. Am privit cu atenție lucrările sale alb-negru dar și pe cele în care culorile sunt alese cu mare grijă pentru a obține atitudini și pentru ca acestea să joace un rol, nu pentru a reflecta o realitate, ci pentru a defini o anumită stare a realității. Fie că are compoziții cu naturi statice, fie că a preluat imagini ale unor realități cotidiene, fie că a exersat fotografierea unor personaje care practicau sporturi de iarnă, ideile de lumină, de mișcare și de a transmite îl conduc pe artist spre soluții originale și foarte cuprinzătoare.
Sunt sigur că o expoziție a lui Horia S. va fi acel reper care va permite artistului și un inventar pentru tot ceea ce a realizat dar pregătirea acelui salt calitativ pe care trecerea spre amturitatea artistică îl impune.
La Horia am identificat:
- fotografia de context în care toate elementele sunt aranjate studiat pentru a clădi prin intermediul metaforelor o semnificație clară, pentru a transmite o ideie;
- fotografia de atitudine prin care artistul folosind jocuriu clare de lumini și unmbre crează toate elementele prin care își plasează personajul astfel încât să arate siguranță, profunzime și mai ales să degaje încredere în sine prin poziția corpului, prin privire sau prin felul în care zâmbește;
- fotografia de definire în care toate elementele converg în a defini o stare sufletească sau î trăsătură de acracter dominantă a unui personaj;
- fotografia stărilor de echilibru în care persoanele prin felul de a se prezenta și mai ales prin felul de a se raporta la elementele de decor stabilesc raporturile precise fie de dominare, fie de subordonare, iar echilibrul este dat de întreaga construcție întrucât elementele își mențin proporțiile și plasarea pe diferite planuri, fără a ieși unele în fața celorlalte așa cum se întâmplă în fotografiile de amoatori în care dezordinile nu sunt delor studiate.
(17 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment