Cand ma gandesc ca in Budapesta pe o strada principala am intalnit nenumarate librarii ca simbol al civilizatiei unei natiuni, imi dau seama ca incet, lent, gratios, dar sigur, ne indreptam exact acolo unde soarta ne duce, neputinciosi, ridicand din umeri, incarcati de tristetea mortii, acea doamna in negru cu chipul acoperit de gluga, plictisita ca pe Magheru nu mai are niciun prilej sa zaboveasca pentru a rasfoi o carte, sprijinindu-si coasa de un raft ticsit si mirosind a cerneala tipografica.
Trec foarte rar prin centru cel jegos al Bucurestiului, pentru ca nu-mi face placere sa vad mizeria strazii. Luni 11 ianuarie 2016 fortat de imprejurari, am trecut pe bulevardul Magheru, ca nu aveam cum sa ajung altfel in fata fostei cladiri a CC a PCR. Scurtul meu drum a fost de-a dreptul dramatic pentru ca:
- sunt prea multe locatii de la parterele unor constructii care au hartii in geamuri marcand falimentul celor care isi desfasurau acolo activitatea;
- intr-o vitrina trecatorii erau anuntati ca LIBRARIA SADOVEANU s-a mutat undeva prin Bucuresti, comasata de parca era o persoana incomoda dusa la un azil;
- galeriile ORIZONT sunt fragmentate si pictorul Radu DARANGA expunea cateva desene pe un perete, in salonul cu intrarea dispre strada unde e statia lui 300, iar pe intrarea mai de hacana, se organiza o expozitie;
- closetele de la scarile rulante ale statiei de metrou Universitate sunt defecte, de parca vreodata au fost altfel...
(31 martie 2016)
No comments:
Post a Comment