Saturday, December 31, 2016

Previziuni pentru 2017

Și acum să facem oarece previziuni pentru 2017, pentru că tot omu vrea să știe cu ceva timp înainte ce-l așteaptă. Fiecare dintre noi vrea acest lucru, chiar dacă suntem conțtienți că nimeni nu are capacitatea de a ști ceea ce va fi în viitor. Așa, la mica plezneală se zic niște chestii, să zicem 10.000 și dacă dintre ele se adeveres 3, zicem că am avut calități supranaturale. Multe ziceri aproximative și care se potrivesc la orice permit oricui să se dea prezicători de înaltă clasă. Eu am mai zis că chiar dacă mi-ar zice cineva de 10 ori care sunt numerele de la LOTO și aș lua de fiecare dată marele premiu, tot nu aș crede că are capacități speciale, ci că hazardul așa a vrut.
Voi face niște previziuni.
Previziunea nr. 01: va continua scandalul cu plagiatul la doctorate, ce va duce la erodarea pozițiilor celor dovediți, lăsate cu demisii, fără excepții.
Previziunea nr. 02: va avea loc o schimbare majoră la nivelul UE pentru că însăși Germania va fi amrcată de o schimbare majoră.
Previziunea nr. 03: va continua stagnarea la nivelul proiectelor de infrastructură la noi și anul 2018 nu va fi marcat de traversarea munților de o autostradă.
Previziunea nr. 04: vor avea loc mutații profunde la nivelul USR cu efecte dintre cele mai greu de evaluat pentru că Nicușor Dan nu va mai fi liderul de necontestat, deoarece puterea unora va duce cu siguranță la aplicarea zicerii: nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.
Previziunea nr. 05: vor fi alți lideri în PNL, rolul decisiv avându-l cei care și-au dovedit magnetismul prin trecere focului unor alegeri  nominale ca primari de mari municipii și cu meserii. Știu două nume de mare notorietate care în apele tulburi de până acum au stat în expectativă.
Previziunea nr. 06: va pleca Raed Arafat de la ISU, pentru că forțele ostile lui au ajuns la masa critică și nu au capacitatea de a mai aștepta. Foamea este prea mare și ceea ce merge bine, a mers bine mult prea mult timp, ceea pe aceste plaiuri este de neacceptat.
Previziunea nr. 07: va definitivat dosarul Dragnea cel aflat pe rol, în defavoarea acestuia, căci sistemulare o mare inerție și deconectarea anunțată este respinsă.
Previziunea nr. 08: va apare un nou caz în februarie - martie detaliat în ziar printr-un articol scris de CT, iar finalizarea va fi ca și la celelalte, adică un fel de coadă de pește.
Previziunea nr. 09: va continua serialul Sebi Ghiță fugarul, spre deliciul celor care știu cum se termină astfel de seriale tv, mai ales că junul este chiar patron, actor desăvârșit bun de Oscar.
Previziunea nr. 10: va deputații și senatorii nu-și vor vota eliminarea favorurilor pe care le-au dat predecesorii, prentru că nici pușcăriașilor nu li s-a dat niciodată ocazia să-și facă corecții la durata pedepselor, deși constituția zice că nimeni nu e deasupra legii.
Previziunile acestea nu sunt nici la secundă, nici cu adresă, pentru că dacă spui cuiva că va câștiga la LOTO, dacă respectivul nu câștigă te târăște în procese, așa cum s-a întâmplat cu cele 5 minute de demisie promise de TB și cu craioveanul cu procesul. N-am scris nimic despre vedete și nici despre oameni politici pentru că este de făcut altceva mult mai bun și sunt inși despre care nici nu vreau să mă obosesc să le scriu numele, din varii motive.



(01 ianuarie 2017)

Un concept tâmpit

Nu urmăresc decât pe fugă programele tv de Revelion pentru că sunt atât de slabe încât m-aș enerva. Nici zicerile de la cumpăna dintre ani nu le vreau pentru că sunt platitudini nici măcar poleite. Anul acesta fiind detașat în analiză am urmărit porcăreaua de program de pe Antena 3. Nu mi-am închipuit că o fragmentare mai proastă există. S-a crezut că alternând niște reclame submediocre cu medicamente care-ți taie pofta de mâncare și de distracție prin conținut, vor împăca și capra și varza. Niște reporteri care repetau aiurea sintagma cu vom vedea sau demostrativul acesta, făceau din clipele ce se doreau plăcute, un calvar autentic, dacic și mioritic. Am comutat. De la un an la altul și în televiziuni lucrurile merg din ce în ce mai prost. Să întrerupi în noaptea dintre ani emisiunile de divertisment cu reclame idioate, despre tipi ce mănâncă fasole dar pentru care există un medicament ce absoarbe gazele pentru a nu mai fi mașină de zgomote sau chestii cu paste de dinți, este deja dovadă ca lipsa de respect și lăcomia fac casă bună.

(31 decembrie 2016)

Stilul VOLTAJ

Această formație cu numele VOLTAJ,  s-a impus acum mulți ani ani, dar după 1998 după schimbare a devenit altceva și a lansat o serie de șlagăre pe care le fredonează tinerii. Trupa are în componență pe Călin Goia,  Gabi  Constantin, Adrian Cristescu , Valeriu  Ionescu șiOliver Sterian. Solistul Călin Goia este de un dinamism excepțional. Ei cântă cu nerv, îngrijit și nu dezamăgesc pentru că nu fac improvizații. Se respectă. În anul 2015 au participat la Eurovision cu un cântec cu mesaj,  iar scenografia care nu mi-a plăcut a avut și niște proiecții lacrimogene care m-au dus către filmele nord-coreene sau către cele chinezești din timpul revoluției culturale. Au ocupat locul 15 din 16 posibile, adică penultimul loc, cu melodia De la capăt sau in engleză All Over Again. Muzica a fost compusă de: C. G. Goia, G. Constantin, A. Cristescu, S. M. Paduraru, V. R. Alstani. Versurile au fost compuse de: C. G. Goia, G. Constantin, A. Cristescu, S. M. Paduraru, V. R. Alstani, M. A. Stevens, M. A. Leonte. Bine că n-a mai fost și o participare în 2016 căci probabil s-ar și căzut din tabel. Istoria și c eea ce au realizat cei de la VOLTAJ sunt prezentate în detaliu și pe youtube sunt multe dintre hiturile lor. Admir formația VOLTAJ, care chiar acum câteva minute a concertat în piața Enescu, adică cfred că acolo la Atheneu și au fost foarte buni. Ei sunt inconfundabili, au stilul lor, zic eu, stilul VOLTAJ.

(31 decembrie 2016)

Culturistul Alexandru FLORUȚ - galerie foto

Culturistul Alexandru FLORUȚ - galerie foto
Culturistul Alexandru FLORUȚ ne propune o galerie foto din care să se deducă eforturile făcute de culturist pentru a evolua.


Munca are ca rezultat un loc pe podiumul de concurs, medalii și diplome.


Cunoașterea propriei evoiluții înseamnă un pas înainte în carieră.


Poziția  abdomen și coapse este o piatră de încercare pentru orice culturist.


De la puștiul pescar, la culturistul de succes este un singur lucru precis: muncă multă.


Alte poziții imortalizate în fotografii permit sportivului analiză exigentă.


Întotdeauna comparațiile cu idolul sunt necesare și permit stabilirea drumului de mers în viitor.


Printre cei mai mari culturiști ai istoriei, ale căror statui se află la Timișoara.


Cu prieteni și culturiști în același timp.


Pentru culturiști această poză este deosebit de importantă.






(30 decembrie 2016)

Buricul pământului

Niciodată fostul prezident nu a fost pionierul prosperității, ci prizonierul unui trecut obscur și nefast. Dacă pe funcția de primar nu a făcut nimic, nu am o explicație rezonabilă la votul masiv acordat acestuia pentru a câțtiga primul mandat. Este adevărat că de multe ori oamenii mai dau o șansă. Eu nu dau. Cei care au dat, au greșit. Cine nu face o dată ceva, nu va face nici a doua oară. Deci primarul care n-a făcut nimic, de ce ar face ca prezident ceva? Niciodată. Așa că am avut perfectă dreptate. Cei 10 ani trăiți când acest om a fost prezident au însemnat pentru mine numai și numai rele:
- mi-a scăzut salariul din mai 2010;
- m-a torturat cu aparițiile nefaste de duminica la tv;
- s-a înconjurat numai și numai de mediocrii;
- a luat la mișto o femeie cu studii;
- și-a satisfăcut răutatea ponegrind totul - Nature;
-  s-a ocupat numai și numai de detalii nesemnificative;
- a intrat în polemici fără semnificație pentru popor;
- a plâns nejustificat, arătând multă slăbiciune;
- a purtat și poartă ranchiună până la distrugere;
- a scos la înaintare slugi și incompetenți.
Acum, fostul prezident se bagă singur în seamă, deși drumurile pe la parchete nu sunt bune pentru imaginea unui fost prezident, care are 3 nepoți de care ar trebui să se ocupe cu dragoste, dacă ar fi. A intrat în parlament cu ceva mai mult de 5 procente, spre ironiile tuturor, neștiind cine i-a întins colacul de salvare, așa cum s-a întâmplat prin 2009. Se bagă singur în seamă cu comentarii ciudate la adresa ceea ce face succesorul său. Intră în polemici cu oricine pe le televiziuni și iese de multe ori șifonat, adresările fiindu-i de departe nefavorabile. Nu a fost, nu este și nu va fi acel om providențial așteptat de care poporul avea nevoie. A fost votat pentru că era perceput ca un om comun care nu se deosebește cu nimic de nenumărați bărbați nici ca înălțime, nici la păr, nici la vorbă, nici la hăhăială, nici la îmbrăcăminte, nici la față, nici la mers, nici la dans, nici la bârfă, nici la catalogări, nici la nimic. Omul care s-a recunoscut în el, l-a votat. L-a votat, s-a prăjit și a înghițit în sec, mergând mai departe scuipând în sân plin de spaime. Antena 3 e aici? Antena 3 e aici? Antena 3 e aici?  a repetat obsesiv cu o torță în mână sau arătându-i sabia unui mafre poet. Doar ca spectacol a fost și este omul, nu ca actor, ci ca decor. Păcat. Meritam mai mult. Școala noastră de teatru a dat valori. Nu și acesta.


(31 decembrie 2016)

Numele, prenumele și personalitatea

Când un foarte bun prieten mi-a zis că nu am nume politic și să nu  care cumva să mă strofoc să devin și eu un oarece, n-am căzut pe gânduri, dar m-am apucat să studiez problema. Foarte bunul meu prieten are mare dreptate.Numele inluențează mai mult cariera decât zodia în care se naște omul. Prenumele este capital ca factor de influență, puterea prenumelui este cu mult mai mare de cât însuși destinul omului. 
Am cunoscut pe cineva care avea nume de familie cu cel al unui om foarte important. Pe la colțuri, omul spunea că este chiar rudă cu cel foarte important, dar nu vrea să se știe, că nu vrea să-l supere pe important. De nenumărate ori, persoane care nu vroiau să se pună rău cu importantul, soluționau problemele cunoscutului meu, deși unele dintre ele nu prea aveau soluțiile la care acesta se gândise, o formulase în cereri și deveniseră realitate pură, palpabilă și vie. Când n-a mai fost importantul, pentru că ieșise în șuturi, cunoscutul meu avea uși trântite în nas și nu știa cum să facă să uite lumea de legitura care îi adusese pe nedrept fericire și confort.
Prenumele ales fără inspirație fac din micuțul posesor un erou dacă este în stare să-l poarte și dacă o mai face și cu mândrie. Uneori sunt mode și părinții vor să dea nume unor eroi de filme, unor fotbaliști, unor actori sau mai știu eu ce personalități sau localități sau obiecte.
Mi s-a întâmplat pe când eram secretar de comisie de licență să nu am loc unde să scriu numele unei studente care avea cinci prenume și toate erau destul de lungi. Eu cred că a fost o comunicare deficitară între părinți și cei din jur, de s-a ajuns la așa ceva. Rămân totuși la ideia că de multe ori statul trebuie să intervină pentru a nu se ajunge la situații bizare.
Personalitatea unui om este influențată de nume dar și de prenume. Un copil care are nume similar cu cel al unui erou, în timp acesta va fi orientat să preia din trăsăturile eroului. Când prenumele nu concordă cu trăsăturile fizice, rezultatul este imprevizibil.
Îmi aduc aminte cum la alegerile din 1996 când Emil Constantinescu a fost ales președinte, o televiziune a avut inițiativa să-i pună față-n față pe vreo 10 bărbați cu numele Emil Constantinescu cu alți 10 bărbați ce aveau numele Ion Iliescu.
Îmi aduc aminte cum la fiecare demonstrație de 23 august era un car alegoric cu niște copile născute în ziua de 23 august. Știu foarte mulți oameni care se mândreau pe vremuri că ziua lor de naștere era 7 noiembrie, care era de fapt ziua în care avusese loc ziua Revoluției Bolșevice.


(30 decembrie 2016)

Frustrările unui bărbat singur

Am cunoscut un tip extraordinat, inginer auto. Niște mâini de aur avea omul. Tot ce intra la el în atelier, devenea din mai nimic, o valoare de soarele stătea în loc. De câte ori mergeam cu ARO 244D la atelier îmi rezolva toate problemele de notă maximă, adică 10 cu +. Totuși inginerașul, căci așa îi plăcea prietenului meu care mă introdusese la el, era tot timpul trist și nu schița niciun zâmbet dacă auzea bancuri, iar unele dintre bancuri erau foarte tari. 
După vreo cinci am aflat secretul lui. Era un bărbat singur, frustrat că nevasta lui rămăsese la casa părintească și vacă n-avea și oi n-avea și porci n-avea. Tăia frunza la câini, căci nici carte nu-nvățase și nici vrednicia n-o dădea afară din casă. 
Deși atunci aveam 40 de ani, nu l-am înțeles, dar acum după câteva zeci de ani, devenind mai înțelept cu o secundă, îmi dau seama că iubirea lui era nemărginită, iar ea nu-l pricepea. El era frustrat și nu știa ce să-i mai facă să-i intre-n voie ei, adică nevestei lui, adică soarelui său. 
Acum câțiva ani l-am reîntâlnit. Era îmbătrânit, trist, aplecat de spate, cu fața brăzdată de durere. Nu mai avea soarele.  Se stinsese. În sufletul lui era noapte și frig. La despărțire ne-am strâns mâinile. N-am avut putere de mai mult.


(30 decembrie 2016)

Anul 2016 și nu numai

Anul 2016 a însemnat foarte mult pentru toată lumea și sfârșitul a fost fulminant. Au fost alegerile pentru Parlament. Ele au făcut să treacă pe loc secund alegerile locale. Și alegerile locale au adus noutăți, au arătat cum stau lucrurile în țară, care este realitatea din care cine a vrut a învățat.
Din punctul meu de vedere anul 2016 a fost un an absolut anost pentru că:
- nu a fost dat niciun km de autostradă;
- tehnocrații în prostia lor m-au jignit;
- s-a accentuat regresul față bulgari;
- în jurul nostru s-au produs lucruri nasoale;
- în loc de mai bine, mi-a fost mai rău.
Nici finalul lui 2016 nu este mai de doftă, așa cum se zice la mine în mahala, pentru că văd că oamenii nu învață nimic și timpul gtrece pe lângă ei cum trece apa pe lângă gâdcă și nu lipește nimic. Ba, mai rău, cred că ceea ce fac este bine deși nu este bine de loc. Să spui că ești foarte bun când nu ai făcut nimic, este chiar culmea tupeului. Nimi nu mă miră dacă mă gândesc că hoți, proști și borfași au fost în toată istoria noastră. În naivitatea mea am crezut că anul 2016, fiind an bisesct și cifrele adunată dau 9 care este un pătrat perfect, va însemna altceva. N-a fost să fie. Anul 2017 va începe tumultos, căci se vor face niște schimbări. Anglia își va definitiva pașii de ieșire din UE, la Casa Albă se va instala un nou președinte. Mi-aș dori să fie create premise ca în 1 decembrie 2018 să spunem că ne-am învins destinul, că bucata de autostradă care va trece peste munți progresează. E, visez și eu, dar mare brânză nu se va face, căci răul uneori este mai puternic de cele mai multe ori. 
Concluzie: anul 2016 a fost an prost. A fost foarte prost. Anul 2017 va fi un an cu 365 de zile și ce bine ar fi, să nu fie un an submediocru.


(30 decembrie 2016)

Friday, December 30, 2016

Reformarea PNL a început

Rezultatul nu prea bun de la alegeri pentru PNL a generat ceva demisii dar mai ales o schimbare de atitudine la unii veterani ai partidului mai ales pentru cei care s-au poziționat nasol ca procente la alegeri sau prin faptul că nu au mai prins un loc în parlament. Când am aflat că Raluca TURCAN a devenit președinte interimar al PNL m-a apucat râsul cu lacrimi, pentru că mi-au revenit în memorie zicerile sale cu Kill Bill de la acel congres al PDL. Acel lucru a fost definitoriu și mie nu-mi mai trebuie nimic pentru a avea o definiție pentru persoana care a zis ce a zis fără să fie schingiuită, ci de bună voie și nesilită de nimeni, pentru a se face remarcată cumva, mai spectaculos.
Nu mi-am imaginat că respectiva va face un salt spectaculos, formația sa nefiind de tip militar pentru a genera schimbări la comandă. Construcțiile sale devin cu atât mai modeste cu cât Adriana SĂFTOIU apare mai frecvent la televiziuni și vine cu luări de poziție interesante și de substanță. Chiar și cu numirea lui Sorin GRINDEANU ca premier, Raluca TURCAN a avut o intervenție extrem de modestă să nu spun jenantă, mai ales că înaintea sa au vorbit doi bănățeni și s-au remarcat prin echilibrul intervențiilor.
Faptul că Ben-Oni ARDELEAN și Nicolae ROBU, cei doi bănățeni, au vorbit despre cel învestit cu cuvinte altfel decât un limbaj simplist, primitiv și mai ales lipsit de încrâncenare. Înseamnă că lucrurile au început să se miște și dacă așa stau lucrurile, iată că ceea nu se aștepta nimeni, s-a produs, adică apar noi lideri, din care Nicolae ROBU se detașează de la distanță prin cariera sa absolut remarcabilă de full professor în domeniul computer science la Politehnica din Timișoara, devenit rector și mai apoi ales și reales primar de Timișoara. Îmi reamintesc cât de puternic era Emil BOC care de pe poziția de primar ales, îi juca pe toți țuțerii din partid pe degete. Nu cred că profesorul ROBU va accepta un rol secundar în partid, că el corespunde criteriului de meritocrație clamat așa de des pe la colțuri în Modrogan. Dacă luările de poziție ale bănățenilor este startul, cu siguranță slăbiciunile vor apare și mai insistent în zilele următoare. Bulgărele de zăpadă a pornit la vale. Lucrurile nu mai au cum să rămână încremenite ca până la 11 decembrie 2016. Dacă reforma va fi reală în 2020 la alegeri PNL nu va mai fi pe locul al II-lea cu doar 22% ca acum în 2016, ci pe locul întâi. Dacă lucrurile vor rămâne înțepenite, 22% va fi în 2020 un vis prea frumos și prea îndepărtat, chiar roz, să zic așa.




(30 decembrie 2016) 

Cristian BUȘOI, politician interesant

Discutam cu un tânăr din Timișoara despre tânărul de pe Bega care devenea candidat pentru Capitală din partea PNL. Eram admirativ la adresa lui Cristian BUȘOI, căci despre el era vorba. Tânărul timișorean s-a uitat la mine cu o figură așa de bulversată încât am cerut lămuriri, pe care el mi le-a dat. Erau argumente care m-au pus pe gânduri. Îmi zicea că Cristian BUȘOI e absolvent de medicină, că a lucrat pe la ONG-uri. Mi s-a zis că tânărul Cristian BUȘOI fusese prin plimbare prin urbe, dar folosind o expresie ironică, pe care am interpretat-o exact în nota în care Emil BOC a făcut o poză stând pe vârfurile pantofilor. Faptul că Cristian BUȘOI a acceptat candidatura la primărie, dar s-a retras destul de repede. L-am privit cum a evoluat cu mai mare atenție pe Cristian BUȘOI după discuția mea cu tânărul timișorean. Nu vreau să cred că sunt cusurgiu, că urmăresc pe PNL-istul Cristian BUȘOI să-i caut nod în papură. Ceea ce vreau să spun este doar atât: textele zise de Cristian BUȘOI nu-mi plac pentrucă:
- nu sunt colorate;
- au repetitiv;
- sunt scămoase;
- sunt goale;
- ocolesc problematica;
- motivează orice;
- laudă necondiționat;
- subliniază evidențe;
- sunt predictibile.
După etapele parcurse, după rezultatele obținute și după cum merg lucrurile în partidul său nu cred că ar mai trebui să dea dovadă de așa poziționare. Deci, mă aștept să văd evoluții viitoare ale lui Cristian BUȘOI și mă voi bucura foarte tare să văd evoluții la acest tânăr politician. Un singur lucru nu are șansa să se producă și anume, în plan profesional să-l văd pe Cristian BUȘOI practicând profesia pentru care a făcut o facultate. La nivelul lui 2016 n-aș mai scrie în CV ceva despre doctorate începute prin 2004 într-un domeniu de care s-a produs o depărtare oarecare. Nici despre chestia cu preparatorul la 29 de ani n-aș mai scri-o dacă doar până aici se vorbește despre cariera universitară a lui Cristian BUȘOI. Mi-ar fi plăcut ca acesta să se prezinte ca medic specialist pentru că este un bărbat de 38 de ani și cariera sa politică  este complementară evoluției profesionale. În CV-ul său despre activitatea profesională  sunt numai 3 rânduri, în timp ce activitatea politicî este descrisă pe 15 rânduri. După discuția cu tânărul timișorean și urmărind mai atent activitatea și aparițiile publice ale lui Cristian BUȘOI am înțeles semnificația zâmbetului ușor asimetric al amfitrionului mei. Eu nu dau dreptate la nimeni, dar aștept de la Cristian BUȘOI să intensifice activitatea pentru care s-a pregătit ani grei din tinerețea lui și să strălucească, pentru că la terminarea facultății a rostit un jurământ. Mi-ar place dacă încă tânărul Cristian BUȘOI:
- n-ar mai șine microfonul cu ambele mâini;
- n-ar mai folosi sintagma cu noi PNL spus în clar;
- n-ar mai căuta să spună exact ceea ce nu-i supără pe șefi;
- ar avea argumente mai tari decât Adriana SĂFTOIU;
- a apreia și ceea ce fac adversarii politici;
- ar fi mai maleabil, căci dă senzația de om țeapăn și înțepat;
- n-ar mai fi politicos și artificial protocolar;
- ar combate cu argumente bine alese și convingătoare;
- n-ar mai servi drept carne de tun ca la locale.
Sunt optimist și nu împărtășesc deloc opinia caricaturistului care-l arăta pe prezident plimbând un cățel din rasa Bichon Maltez, cu un text în care era modificat numele rasei, trimițând spre o altă direcție. Libertatea de expresie a artiștilor a mers prea departe și eu nu cer cenzură, dar realizarea de opere artistice de calitate au la bază o autocenzură conștientă și mai ales corect gestionată. Îmi aduc aminte și acum, deși au trecut peste 25 de ani de o caricatură fenomenală din România Liberă în care era un desen cu corpul lui Mona Lisa, dar cu chipul lui Ion ILIESCU și sub caricatură scria Iona Lisa. Fenomenal! Mă întreb dacă marele caricaturist  Ștefan Popa POPA'S i-a dedicat și lui Cristian BUȘOI câteva minute pentru a scoate în evidență un ceva ascuns al tânărului politician, acel ceva pe care numai un ochi de artist îl vede și-l transfigurează în opera sa.



(30 decembrie 2016)

Bancul cu vânătoarea de lei

Se zice că un tip a organizat o vânătoare de lei în Africa. La ușa lui s-a auzit soneria. A deschis ușa. Era un pitic.
- Dumneata, organizezi vânătoaream de lei?
- Da. Care este problema?
- Am venit să-ți spun că nu particip la acestă vânătoare...
Cam așa văd pe unii cu 5%, că anunță că nu votează investirea noului guvern. În opinia mea, aceștia, dacă doresc să crească și ei în viitor, ar trebui să spună că:
- recunosc rezultatele alegerile;
- au citit programul PSD și nu sunt de acord cu punctele x, y, z, ..
- au găsit acolo măsurile a, b, c și d cu care sunt de acord;
- votează cu rezerve acest guvern pentru implementarea măsurilor a, b, c și d;
- vor iniția moțiune de cenzură imediat ce vor vedea că PSD + ALDE nu se vor ține de cuvânt.
În acest fel, piticuțul își crează premise de creștere, căci creșterea înseamnă voturi luate de la PSD. PSD a fost votat numai și numai pentru speranța că vor aduce prosperitate, adică a, b, c, și d dar și pentu altele.


(31 decembrie 2016)

Sorin GRINDEANU e desemnat premier

Sorin GRINDEANU e desemnat premier, ceea ce arată că va urma rapid formarea guvernului și nu mai trebuie spus decât anul 2017 va fi un an bun. Tot ce era pe surse, erau speculații, erau doar păreri, supoziții dar și unele previziuni,  unele sumbre. Gurile rele, cârcotașii au enumerat cusururi ale lui Sorin GRINDEANU.  Faptul că liberalul Nicolae ROBU a vorbit frumos despre Sorin GRINDEANU spune mult, din moment ce șefii lui de la centru nu prea aveau triluri să susure la adresa tânărului premier desemnat. Este din acest moment începutul sfârșitului pentru guvernul tehnocrat. Acum încep să ronțăie analiștii sau așa-zișii analiști tot felul de scenarii, legate de numirile de miniștrii.
Am cunoscut cândva pe o persoană foarte tânără care a obținut o numire foarte importantă și toată lumea o vedea pe respectiva persoană rupându-și gâtul sau strecurându-se ca o umbră după marele său protector. Realitatea a fost cu totul alta și persoana tânără a evoluat de-a dreptul magistral. Informaticianul absolvent de matematică Sorin GRINDEANU, are o privire de om foarte inteligent ceea ce va determina o evoluție bună a țării. Pentru mine apare o singură întrebare: Sorin GRINDEANU va fi premierul ce va tăia pnglica de inaugurare a autostrăzii București-Brașov via Comarnic? Despre întrebarea legată de autostrada Pitești-Sibiu mai sunt multe de spus, deși ar fi trebuit să înceapă de acum doi ani.


(30 decembrie 2016)

Thursday, December 29, 2016

Sorin GRINDEANU și etichetele puse lui

Observ cum cârcotașii au și începu șirul de etichete pe care le-au pus proaspătului nominalizat de PSD pentru funcția de premier, adică lui Sorin GRINDEANU. Sper să nu le citească sau dacă le citește, sper să nu-l afecteze în niciun fel.
Am citit că unul a zis că...
Am citit că altul a zis că...
Am citit că altul a zis că...
Și tot așa.
Etichete se lipesc cu mare ușurință, mai ales atunci când există mijloace de multiplicare și circulația este cu viteză foarte mare. Etichetele nu se pun cu lucruri frumoase și nici cu sentimente frumoase. Toate răutățile se spun în cuvinte puține. Zvonurile se rostogolesc, lucrurile vechi și evidente devin  noutăți de ultimă oră. Ceea ce era absolut neinteresant, prin hiperbolizare și mai ales prin repetare își schimbă semnificația.
Voi lua ca exemplu durata întâlnirii lui Sorin GRINDEANU cu prezidentul, de 30 de minute, care unora li se părea foarte scurtă, trăgând concluzii dintre cele mai nepotrivite. Eu știam că o discuție este pe durata unei cafele, adică 15 minute. Eu cred că 30 de minute este o discuție de durată rezonabilă. Dacă discuția este bine dirijată, dacă întrebările sunt clare și dacă răspunsurile sunt, de asemenea, clare, nu este nevoie de o veșnicie. Să nu se uite că prezidentul este fizician la bază, iar Sorin GRINDEANU este informatician dinspre matematică.
Etichetele mârșave puse imediat lui Sorin GRINDEANU de tot felul de țuți, le-a demontat respectivul tânăr candidat la funcția de premier. Fiind cu o logică foarte bună, Sorin GRINDEANU a știut  să argumenteze și să arate falsitatea celor aruncate cu foarte mare lejeritate, cu ură sau pe bani grei.
Ce mi se pare mie acum ca fiind o mică ciudățenie este un mic cioclu care dă cu bățul printre uluci, doar-doar răgetul său va avea rezonanțe. Cred că zâmbetul lui Sorin GRINDEANU îi distrug pe toți cei care aruncă spre el săgeți otrăvite. Sorin GRINDEANU este bărbat, e bănățean cu picioarele bine înfipte în pământ, care știe  despre importanța misiunii ce i-a fost încredințată. Indiferent ce va face, va avea admiratori, va avea contestatari, exact ca în cazul meșterului care  dorea să facă o troiță, Sorin GRINDEANU nu va reuși să mulțumească pe toată lumea. Nici etichetele nu vor lipsi, care mai de care mai acide, dar orice politician trebuie să se obișnuiacă cu ele.


(30 decembrie 2016)

Mișcările de stradă

Îmi amintesc că prin august 1977 greva minerilor a fost un fel de ieșire a unei mase de oameni ai muncii. Mai știam eu de ieșiri ale populației, dar erau chemări regulate, organizate de instituții  prin care oamenii erau solicitati, obligați să vină să-l asculte cum glăsuiește conducătorul de la tribuna. Nu era nimic spontan. Totul era planificat. Pe 15 noiembrie 1987 au ieșit muncitorii din Brașov în stradă. A  fost o mișcare spontană a muncitorilor, cu efecte deosebite pentru mișcarea muncitorească din țara noastră. În decembrie 1989 au ieșit oamenii la un miting organizat, care a avut un alt final, adică finalul dictatorului. După 22 Decembrie 1989 mișcările de stradă s-au înmulțit, fie în fața clădirii guvernului, fie în Piața Universității. Sindicatele, anemice au încercat să facă mobilizări de amse, dar niciuna nu a fost memorabilă. USL-ul a revigorat un miting, dar lumea nu mai are interes să iasă în stradă. În ianuarie 2012, după acel celebru ghici prezidențial, pe un ger năpraznic populația a ieșit la Universitate să-l susțină pe Raed Arafat. În zilele lui noiembrie 2015 au fost mișcări de stardă care au cerut cîderea guvernului Ponta. Aceste mișcări au încetat când obiectivul a fost atins. După alegerile din 11 decembrie 2016 pe rețele de socializare se anunța o mare manifestare în fața Palatului Victoria, dar nu au venit nici 20 de demonstranți. Au mai fost niște mitinguri foarte restrânse pentru a-l sprijini pe Andrei Pleșu, dar fără rezonanță în mentalul cetățenilor, pentru că poporul analfabet nu de eseuri are nevoie, ci de mâncare, de căldură și de un minim de respect. Ieșirea lui Liviu Dragnea de azi 30 decembrie 2016 în care spune cu subiect și predicat că populația nu va tolera furarea votului din 11 decembrie 2016. El vorbea de ieșiri în stradă. Lucrurile sunt foarte complicate din moment ce populația a votat atât de masiv cu PSD și lumea așteaptă măsuri economice, adică bani în pungă. Sunt sigur că există strategi care știu exact ce înseamnă o masă critică la nivel social și dacă s-a ajuns acolo înseamnă că ceva n-a funcționat unde trebuia, când trebuia și la cine trebuia. Sper să nu se adeverească previziunea sumbră a Alinei Mungiu Pipidi.


(30 decembrie 2016) 

Vaccinarea bebelușilor

Acum mulți ani discutam cu un prieten despre înscrierea pe lista de a cumpăra mașină de spălat. El mi-a zis că dacă o mulțime de indivizi fac un anume lucru, este normal să facă și el. S-a înscris și la Trabant. Când i-a venit rândul, l-a luat și l-a vândut. De la el am învățat lecția și cînd s-au făcut înscrierile la televizoarele color m-am înscris și eu și tot neamul. A fost mișto, că aveam nevoie doar de un televizor TELECOLOR. A apărut o tiă cu nume de buruiană pe care o mănâncă numai porcii, care propovăduiește nevaccinarea pruncilor. Și mulți oameni, ca muștele s-au luat după ea și numărul deceselor de rujeolă a crescut alarmant. Ceea ce este rău e legat de pasivitatea statului. Nu există pedepse. Noi pedepsim pentru crimă pe unul care bagă cuțitul în cineva și-l lasă fără suflare, dar nu pedepsim pentru crimă nici pe părinții care nu-și vaccinează pruncii și nici pe cei care propagă măsuri criminale. Nu există nicio diferenșă între cei care ucid cu sânge rece și cei care-și condamnă pruncii la moarte neimunizându-i. Nu mai suntem în Evul Mediu și totuți, oameni cu creierul tulbure, îi duc pe alții spre întunecimea acelor vremuri. Se impune de maximă urgență:
- obligativitatea vaccinării;
- pedepsirea celor care propagă idei criminale, exact cum se face cu propaganda nazistă;
- pedepsireapărinților care nu-și vaccinează copiii;
- pedepsirea celor care nu se ocupă de procurarea vaccinurilor;
- pedepsirea celor care nu păstrază corect vaccinurile;
- sancționarea celor care nu fac corect vaccinurile.
Orice altă abordare duce la costuri inutile, nerecuperate, de parcă cineva este de vină că părinți inconștienți care nu-și vaccinează copilașii, generează cheltuieli de spitalizare, care de cele mai multe ori sunt inutile. În cazul copiilor cu rujeolă care nu au fost vaccinați și care decedează, părinții să facă pușcărie 10 ani, dacă există semnătura lor de refuz pentru vaccinare. Fără măsuri energice vom suferi o prăbușire cu 500 de ani în urmă, iar boli considerate eradicatre vor reapare, nenorocind suflete nevinovate de către părinți  ignoranți.
Am scris acest articol că am văzut că a mai murit un prunc de rujeolă, care nu a fost vaccinat. Crimă.


(30 decembrie 2016)

Democrația, meritocrația, mediocrația

Democrația este cuvântul construit din unirea a două cuvinte, demos care înseamnă popor și kratos, care înseamă putere adică mai pe românește ar veni  puterea poporului. Nu prea are sens tărășenia că poporul nu are cum să decidă el de toate, ci tot prin difeiți indivizi aleși de către el poporul, se conduc treburile. Istoria arată că nenumărate aiureli s-au produs prin exercitarea puterii de către popor prin vot. Hitler a ajuns la putere prin vot. manipulările au dus la BREXIT. Și pe la noi s-au produs foarte multe chestii în numele democrației, deși democrația a fost proclamată și clamată de toți, iar abuzurile au curs gârlă. Îmi aduc aminte de ciudățenia numită democrație populară, care avea să repete demos din greacă, dar tradus în limba română, noi fiind meșteri mai în a face construcții care mai de care mai stupide.
Meritocrația este un nu știu ce care ar conduce la ideia că fiecare evoluează prin abilități, de parcă tot timpul s-ar da lucrări scrise sigilate la colș, de nu se știe cine le-a elaborat. Conceptul este atât de fals la noi încât utilizarea lui este una dintre marile erori care le fac cei care când aud, mai și cred în concept. Nu vreau să creadă cineva că nu știu și persoane care au evoluat prin meritele lor, dar sunt așa de puține încât parcă nici n-ar fi. Pictorii care fac expoziții și vând tablouri oamenilor de rând ar fi artiști care s-ar îmbogăți prin meritele lor, că au făcut tablouri care s-au vândut celor care au dorit să le ia. În clipa în care apar elemente legate de persoane influente care le-ar cumpăra, obligații, comenzi de stat, așa-zise concursuri cum au fost cele de a se decora tot felul de clădiri cu hidoșenii de am uneori coșmaruri când trec să le revăd, deja s-a dus meritocrația pe apa sâmbetei.
Mediocrația este clar că s-a derulat între 2004 - 2014 la noi, căci a fost domnia mediocrităților care au fost poleite cu falsuri strălucitoare și s-au manifestat cu brutalitate dominând la toate nivelurile prin lipsa cunoștințelor de gramatică, prin gravele carente de cultură, prin  nesimțire și să nu folosesc cuvântul prostie, voi spune modestie intelectuală. A fost posibilă această abordare întrucât mediocrii s-a strâns unii lângă alții, s-au coalizat, căpătând putere de decizie și făcând din felul lor de a gândi strâmb noile reguli de moralitate, unde ce dorea fiecare, devenea din ideie, realitate justificată prin cele mai sofisticate luări de poziție. 

Despre plutocrație și aristocrație nu scriu acum, dar o voi face când va veni timpul să dezvolt și acest subiecte la pachet cu sexocrația.


(29 decembrie 2016)

Wednesday, December 28, 2016

Aruncatul cu zoaie

Este un adevărat sport național aruncatul cu zoaie. Și asta se întâmplă pentru faptul că:
- anonimele sunt la modă;
- totul rămâne în coadă de pește;
- autorii nu plătesc în niciun fel;
- se tolerează foarte multe;
- este foarte distractiv de pe margine;
- numai cel în cauză suferă;
- nu costă bani;
- pune în mișcare imaginații bolnave;
- aduc servicii unora;
- sădește neîncredere.
În clipa în care totul va fi responsabilizat, se vor face și pași semnificativi înainte. Atât timp cât sportul aruncatului cu zoaie este un sport național, înfloritor, profitabil și mai ales orientat spre eficiență direcționată riguros dar păgubos, progresele vor fi nesemnificative. Cu oam eni duplicitari, lași, fără caracter, fără onoare, fără meserie, gata să facă orice pentru un blid de tărâțe, nu se construies nici piramide, nici rachete, ci se trag de hățuri mârțoage sau se ară cu plug de lemn și se moare de foame lângă un pământ mănos.


(29 decembrie 2016)

Sebastian GHIȚĂ, dezvăluiri?

Sebastian GHIȚĂ mă plictisește. Anunță tot felul de bombe, se dezvăluiri, dar este penibil, palid și anost, încât îmi vine să plâng că am pierdut timpul fără rost.
  • A venit cu niște elemente legate de un raport de doctorat pe care el l-ar fi trucat, ceea ce n-a fost în stare să dovedească.
  • A venit cu ceva despre o podgorie, fără a demonstra nimic.
  • A aruncat în piață diverse elemente care să pună în dificultate, cu o adresă de e-mail.
  • Și-a dat o prea mare importanță, el nefiind decât un patron de firmă IT&C.
  • A luat haina victimei, pozând un fel de haiduc.
  • A  uitat însă să spună a cui slugă a fost și ce clanțe a lins pentru a face rost de contracte.
  • În niciun caz nu-l căinează nimeni pentru că nu are de ce, știind despre cine e vorba.
Acum Sebi, căci așa i se zice lui Sebastian GHIȚĂ, face obiectul unor proiecții de clipuri zice el incendiare. Faptul că sunt chestii fără valoare, că nu deține nimic, este o realitate. Dacă avea ceva, era de temut și metoda șantajului funcționa integral, fără a ajunge pe culoarele tribunalelor. Sebi, adică, Sebastian GHIȚĂ, chiar dacă mai are încă 1.000 de clipuri, nu va face niciun fel de  freamăt niciunde, pentru că Sebi, stăpânește bine tehnica manioulării și știe că numai sugerând ceva induce un curent și modifică opinii. Acest lucru se producea dacă făcea acum pentru prima dată dezvăluiri. Era o poveste cu un băiat cu oile și cu lupul. Ei bine, Sebi este acum la a treia zi, a venit lupul și săten ii nu-l mai cred. Bietul Sebi...



(29 decembrie 2016)

Woman arrogance: small beak!

Văd că și în continuare în PNL aroganța e la mare preț. Un ins care a fost candidat de București și a fost retras pe motive de non-performanță, un altul care a candidat și a ieșit pe locul 100 din 3 participanți, vin și se comportă de parcă PNL ar fi câștigat alegerile cu 97,34291%. Șefa lor, de asemenea vine cu niște texte, încât abia îmi stăpânesc lacrămile de îndurerare metafizică. Contopirea cu PDL nu le-a adus altceva decât o aroganță crepusculară, căci cine a luat 25% din salarii niciodată nu va mai fi cineva, chiar dacă se revopsește în orice. Admir la USR cum o parte însemnată a comunicatorilor își văd de treabă și merg înainte.
Să apară în iulie ca partid și să facă praf un partid care a rezultat din contopirea a două partide. Dacă PNL avea 15% și PDL avea 10%, suma ar da 25%. Unirea duce la sinergie. 21% nu aduce la așa ceva. Cred că acum PNL are datoria de a face pași importanți pentru a schimba atitudinea, căci electoratul dă votul dacă îi iubește pe cei care sunt pe buletin, adică le aplică ștampila în cabina de vot. Dreapta trebuie să fie reprezentată de un partid puternic. PNL este singurul de dreapta. Este mare, este bine structurat. Trebuie numai să aibă puterea să tragă aer în piept să să meargă mai departe, cu pași apăsați, cu fruntea sus. E nevoie de multă voință, de capacitatea de a clarifica tot ce este de făcut pentru a merge cu pași siguri înainte. Probabil că la congresul PNL se va produce schimbarea adevărată, adică va avea un statut modern, va avea o conducere performantă și acolo se va defini strategia pentru 2020. Și pe ei îi voi admira dacă vor ști să se debaraseze de acel balast care ține PNL în loc.

(28 decembrie 2016)

Ce este important?

Ce este important? Părerea noatră despre noi sau părerea altora despre noi? Avem talentul să umblăm legați la ochi și cu degetele băgate în urechi, pentru a nu vedea și pentru a nu auzi nimic dintre cele ce se petrec în juturl nostru.

  • Noi credem că suntem cu totul altfel, deși englezii pe toate canalele dau filme în care ne arată cum nu există mai rău variantă de prezentat. Chiar cel care a vizitat Ro, a prezentat ceva revoltător.
  • Unul îmbrăcat în verde la un concurs făcea niște lucruri nasoale pe muzica imnului nostru de stat.
  • Unii au publicat două volume despre Transilvania, prezentând istoria așa cum au văzut-o ei, dar care din punctul nostru de vedere nu avea valoare științifică, având la bază nenumărate falsuri. Cartea era în limba engleză și a fost publicată într-o editură amre, cu distribuție pe măsură. La noi Natyre l-a făcut muci pe PONTA cu teza lui de doctorat, în loc să fi fost publicat un articol, tot pe bani, dar mișto despre noi.
  • Madonna a început spectabolul de la București cu un mic discurs despre modul în care țiganii de la noi sunt discriminați. Nu a contat concertul, pentru că au mai fost concerte și în alte locuri. Numai că aici la București s-a vorbit de discriminare, deși lucrurile nu sunt 100% așa.
  • Italienii, francezii dar și alții ne privesc chiorâș pentru ceea ce le fac concetățenii noștri veniți în țările lor să nemuncească. Acolo se întâmplă și grozăvii pe care ne facem că nu le vedem, că nu există, deși toți cetățenii acelor țări le simt pe propriile lor piei.
  • Mai nou, PSD a propus-o pentru funcția de premier pe absolventa de Cibernetică Economică Sevil SHHAIDEH, pe care prezidentul a respins-o fără explicații. Peste tot în lume s-a spus că o femeie musulmană a fost discriminată, nefiind nominalizată la funcția de premier.
Avem posrăm, avem posibilitatea să combatem. Dacă o facem târziu nu are niciun efect. Dacă anticipăm mișcările celorlalți, nu dăm ocazia și treba merge ca unsă. Nu știu să fi fost vreo dată când persoane oficiale au avut poziții puternice și au arătat verticalitate. În foarte multe din situații nici nu aveau încotro, căci lucrurile negative erau evidente.

Sorin GRINDEANU știe să zâmbească

Premierul propus sau nominalizat cum se zice, Sorin GRINDEANU, un bărbat de  43 de ani, abia împliniți acum pe 5 decembrie, trebuie analizat strict după prima impresie. Deși a avut funcții importante, inclusiv o nominalizare prin 2014 pentru Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor - MCTI, în guvernul PONTA, minister pe care la păstorit pentru o perioadă. I-am analizat micile discursuri de la propunerea lui Liviu DRAGNEA și din emisiunea lui Mihai GÂDEA și am observat că:
- știe să privească direct în ochi omul;
- are zâmbetul larg, ceea ce arată că e un tip echilibrat;
- vorbește cu măsură, fără să vorbească gura fără el;
- are privire de om inteligent care a făcut informatică;
- rostește toate literele din alfabet;
- își gestionează foarte bine mișcările brațelor;
- cunoaște arta de a răspunde fără a fi banal, plat și enervant;
- degajă  modestia specifică  omului educat și de bun simț;
- vorbește aplecat, adică pe problemă, direct și la obiect.
M-am străduit să intuiesc dacă este arogant, suficient, nepoliticos sau atoatepriceput, dar nu am reușit, ceea ce înseamnă că Sorin GRINDEANU are suma calităților mai mare decât suma defectelor, echilibrarea fiind dată de faptul că nu este nici superficial, nici șmecher și nici sforar.
Zilele următoare se vor întâlni față-n față un ardelean și un bănățean, caractere foarte puternice prin natura locurilor de origine, mândri, calculați, fără ocolișuri, doi care acum sunt ceea ce sunt ca rezultat al unui proces electoral, coabitarea fiind un deziderat de atins din acțiuni, din priviri și mai ales din decizii, căci pactele, nu prea au valoare în spațiul carpato-danubiano-pontic.

(28 decembrie 2016)

Sorin GRINDEANU, e noua propunere a PSD

Liviu DRAGNEA, cel care foarte sigur pe sine anunța că are o singură propunere cu care va merge până-n pânzele albe, vine acum cu o nouă propunere de premier și anume Sorin GRINDEANU. Și Sorin GRINDEANU este absolvent al unei Facultăți de Matematică, secția de Informatică de la Universitatea de Vest din Timișoara. Față de cei care au făcut facultăți de 3 sau 4 ani, Sorin GRINDEANU, are terminată și o facultate grea și de 5 ani. Are studii aprofindate pe probleme de baze de date, echivalent al masterului de azi. O caracteristică este aceea că Sorin GRINDEANU a făcut școala la vremea ei și nu orice fel de școală.  Dacă iau la bani mărunți biografiile celor care au fost premierii acestei țări, înclin să cred că Liviu DRAGNEA a avut de unde alege. Este îmbucurător că în ultimul timp au apărut figuri noi în politică caracterizate prin profunzime și profesionalism, care au practicat meseria lor și abia după aceea au intrat în politică. Sevil SHHAIDEH a terminat Cibernetica, Sorin GRINDEANU a terminat Informatica. Prezidentul este fizician. S-au schimbat multe, de la politicienii veniți din clasa muncitoare, s-a trecut prin eșalonul doi, a fost traversată perioada mediocrităților cu poleială și acum au venit forțe proaspete, ceea ce va genera o altă evoluție. Sunt sigur că figuri și stafii ale trecutului deja vor ajunge la lada de gunoi a istoriei, prin cât rău au făcut. E 28 decembrie 2016 și e o zi cu soare. Ieri a fost cutremur, căci energiile răului trebuiau să răsufle pe undeva.

(28 decembrie 2016)

Tuesday, December 27, 2016

O rețetă wow!

Ingrediente:
- mămăligă fierbinte
- smântână
- ouă
- unt
- afumătură tăiată bucăți și prăjită
- brânză de burduf în coajă de brad
- cârnați de Pleșcoi tăiați felii și prăjiți
- bacon tăiat felii subțiri și prăjit
- slănină afumată tăiată cubulețe și perpelită în tigaie
- brânză telemea grasă.
Se ia un vas de Jena, destul de adânc și de încăpător.
Se pun câteva cubulețe du unt. 
Se pune în vas un strat de mămăligă cam de grosimea unui deget.
Se pun rondelele  de cârnați de Pleșcoi prăjite în prealabil în tigaie, după ce au fost tăvălite în oru bătut.
Se pune un strat de mămăligă tot de un deget.
Se pune peste mămăligă brânză de burduf fărâmițată și două cubulețe de unt. Cine vrea pune și niște cuburi de slănină afumată și perpelită.
Se pune un alt strat de mămăligă.
Peste mămăligă se pune afumătura după ce a fost prăjită și tăvălită prin ou.
Se pune din nou mămăliga.
Se pune un strat de brânză telemea gtrasă fărâmițată și două cuburi de unt. Cine vrea pune și niște cuburi de slănină afumată și perpelită.
Se pune din nou mămăligă.
Se pun bucăți tăiate fin de bacon care a fost rumenit, tăvălit în unt.
Se pune un strat de mămăligă.
Se bat 3 ouă în smântănă si amestecul acoperă copios ultimul strat de mămăligă.
Se bagă la cuptor până se aude un sfârâit muzical și miroase toată bucătăria a bine.
Se scoate vasul de Jena, se acoperă puțin și se lasă vreo 20 de minute.
Se obține o construcție poetică, asemeni unui tort de un rafinament aparte. 
Se servește asemeni tortului, ca delicatesă, numai celor cu gusturi foarte rafinate și care prețuiesc mâncărurile făcute cu sentiment, abundență și talent. N-am dat cantități pentru a lăsa sufletul fiecărui artist să se manifeste și să pătrundă în adâncurile transcedentale ale propriei ființe întru autodefinire. Cu cât straturile de mămăligă sunt mai subțiri și mai uniforme și cu cât ingredientele sunt mai copios încorporate, simfonia va cuprinde papilele gustative fără drept de apel și voioșia unei palinci de supercalitate, numită horincă de cei care o doresc pătimaș, va face din rețeta aceasta ceva mai spectaculos decât o glossă.

(27 decembrie 2016)

Mi-ar fi plăcut să văd la Cristian Seidler...

Cristian Seidler este un comunicator al USR care apare destul de frcvent la televiziuni, chiar prea des, ceea ce va fi un dezavantaj pentru acest tânăr care nu are timpul necesar să se formeze în ceea ce se numește de Dâmbovișa, politică. Până să mă documentez, am avut impresia că deputatul de acum Cristian Seidler, este matematician, căci avea în vorbire un bagaj care mi-a creat senzația că Nicușor Dan, matematician fiind, a făcut o echipă cu tineri din domeniul lui de activitate. Deosebirile legate de logica structurală a construcțiilor lui Cristian Seidler m-au determinat să merg ceva mai în profunzime. Am înțeles că a terminat Dreptul la Universitatea din Oradea, oraș pe lângă care am trecut de vreo câteva ori fără să zăbovesc din varii motive, unul fiind caela că se afla acolo un vindecîtor care făcea niște ceaiuri pe care le vindea în niște condiții absolut bizare. Mă alteptam să văd ceva studii de master în drept și să-l văd dacă nu procuror sau judecător, așa cum sunt foști studenți de-ai mei care au terminat informatica economică și au făcut și Facultate de Drept sau măcar profesând la o casă mare de avocatură. Am văzut că deputatul Cristian Seidler a lucrat în zona HR. E interesant, dar pentru HR știam că există ceva pe la specializarea de management sau pe la comunicare în afaceri. E interesant ce face, dar eu știu că dacă am făcut informatică, am continuat în informatică, am aprofundat în informatică și o să crăp de la informatică, economică, bineînțeles. Așa că nu prea am cuvinte exagerate de laudă față de cei care termină o facultate, să zicem Medicina și lucrează ca manageri la un supermarket, pretextând că salariul este mai mare. Eu știu o pediatră care face politologie. Știu un psihiatru care este analist politic. Știu un inginer care și el tot analist politic este. Nu am aprecieri bune pentru cei care n-au strălucit în meseria pentru care au făcut facultatea și după aceea, chiar tineri fiind au intrat în politică. Mă gândeam la A. Iorgovan tăticul Constituției. A făcut Drept, a evolut pe Drept, a fost avocat la bară și în Parlament tot de drept s-a ocupat. Am apreciat cum a evoluat, deși produsul finit nu mi-a plăcut și nici nu-mi place. Mi-ar place să-l revăd pe Cristian Seidler un pic mai altfel, mai respectuos față de moderaroarele-doamne și cu mult mai degajat în a prezenta argumente, cum fac Clotilde Armand și Nicușor Dan cu talent, mobilitate, gestică, tonalitate, zâmbet și ușurință. Are maeștrii de la care să învețe și apoi să se șlefuiască, dar nu înainte de a se demonetiza. Cred că  unele calități trebuie să le ai din născare sau trebuie să muncești foarte mult pentru a estompa defecte majore. Sunt răbdător.



(27 decembrie 2016)

Ben-Oni ARDELEAN, doar un comunicator

Eu analizez  oamenii după mesajele pe care le transmit. Parlamentarul Ben-Oni ARDELEAN este unul dintre comunicatorii PNL, autointitulându-se ardelean prin gândire și comportament. Mi-ar fi plăcut foarte mult să văd la acest om o serie de calități care să vină să sprijine partidul în primul rând și după aceea pe el însuși. Acest parlamentar, Ben-Oni ARDELEAN, vine corect îmbrăcat, la cămașă albă, costum și cravată, tuns și bărbierit, încât nu lasă niciun dubiu că avem în față o persoană, nu un personaj și nicio personalitate. Scriu toate acestea pentru că l-am urărit. Și-a păstrat un loc pe liste și a fost reales pentru că a avut un anumit comportament, agreat de cei din staful fost al PNL, adică nu a supărat, nu a deranjat, nu a ieșit din linie și a fost așa cum trebuie în raport cu exigențele din Modrogan. Vorbește despre atitudini bărbătești dar nu le-am văzut în practică. Frazele sale au uneori caracter repetitiv, cu șabloane, iar răspunsurile sale nu sunt prin da sau nu, ci ocolesc unele dintre răspunsuri, făcând trimiteri la niște chestii dintr-un trecutr oarecare. Mi-ar fi plăcut ca parlamentarul Ben-Oni ARDELEAN să poarte niște discuții cu Adriana SĂFTOIU care este un veritabil comunicator, pentru a-și modifica discursul în aparițiile de la televiziuni. În timp ce Adriana SĂFTOIU are mesaje clare, spuse cu direct, cu argumente solide, parlamentarul Ben-Oni ARDELEAN are mesaje plate, incolore și mai ales neaplicate. Un om de 41 de ani, așa cum este Ben-Oni ARDELEAN are timp suficient să evolueze, chiar dacă a trecut deja un mandat. Nu-i lipsesc multe elemente, căci vocabular are, vorbește corect gramatical și are fraza cadențată bine. Ceea ce-i lipsește parlamentarului Ben-Oni ARDELEAN este verbul, acel verb pe care îl avea la tribună marele George Crin Laurențiu Antonescu, pe când era mai tânăr. Există la liberali, căci PNL a făcut 150 de ani de existență, o istorie foarte bogată în oratori străluciți, care au convins și au determinat marile schimbări care se bazau pe dezvoltarea prin noi înșine. Sunt sigur că parlamentarul Ben-Oni ARDELEAN dacă va lucra un pic cu sine însuși, pentru a-i place în primul rînd lui ce face și mai apoi partidului, a ajunge un mare politician, căci Ardealul a dat figuri ilustre pentru marea politică a țării noastre. Sunt sigur că are locul lui în galeria PNL-iștilor veritabili dacă va evolua rapid și ascendent.


(27 decembrie 2016)

5,2 pe scara Richter

Azi 27 decembrie 2016 la ora 1,21 s-a produs un cutremur cu magnitudinea 5,6 grade pe scarac Richter. INFP are o explicație legată de falii și de eliberări de energii. Faptul că s-a produs în a treia zi de Crăciun vine să dea explicații de altă natură, pe un alt plan, a naturii acestui cutremur. Lumea este păcătoasă. Încărcăturile negative din oameni s-au acumulat la niveluri îngrozitoare și la ora 1,21 cutremurul a fost un semn. Trebuie rapid interpretat și spaima care i-a cuprins pe oameni are rădăcini foarte adânci. Eu știu că nenorocirile nu vin singure, ci în lanț, dar vine și un moment al liniștii, al calmului, al bunătății căci numai așa se vor liniști adâncurile pământului, cu măruntaie cu tot.


(27 decembrie 2016)

Eu dacă vreau să fluier, fluier

Era un film cu acest titlu. L-am vpzut la tv. N-aș fi dat bani să mă duc la cinematograf să-l văd. Tot timpul m-am gândit la costurile unei atitudini tranșante și la cât se pierde dintr-o astfel de abordare. Dacă m-am gândit mai mult, mi-am dat seama că se pierde și mai mult dacă nu se procedează direct, simplu și la obiect.
Înainte de 1939 partidele politice l-au adus pe rege în stitația de a proceda brutal. Am citi câteva fragmente ale dialogurilor din epocă între șefii de partid care arătau indecizie și teamă de a se implica și de a lua decizii categorice care să limpezească lucrurile.
Dpă Revoluție s-a dorit o clarificare a elementelor care au dus la morții revoluției și la tot ce a urmat. La nivelul parlamentului s-a făcut o comisie. Aceasta a elaborat un raport din care nu se înțelege nimic. A apărut și o glumă legată de îngroparea unei probleme în parlament, care se face simplu, prin trimiterea ei intr-o comisie. Și cu mineriadele tot așa s-a întâmplat, iar acum la 27 de ani de la revolție ți la 26 de ani de la mineriade suntem mai neștiutori decât dacă lăsam lucrurile așa cum erau, fără a fi intoxicați de niciun fel.
Azi, șturlubaticul, cum îi zicea Traian Băsescu lui Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, a propus tot așa, o comisie de analiză, comisie care la anul și la mulți ani va ciripi și ea ceva din care nu va rezulta nimic. Și țucrurile vor rămâne încremenite, exact așa cum le știam din 1965, de cân măsor că trenul pe distanța Pitești_București face tot 3 ore, nici o secundă mai puțin, probabil câteva ore în plus,,,
Eu dacă vreau să fluier, fluier era o atitudine, pe care politicienii nu știu să o aibă, pentru a nu-și pierde privilegiile și mai ales pentru a nu-și gâdila orgoliile nemăsurate, rănindu-le.



(27 decembrie 2016)

Ponta zicea că întreba serviciile...

Jurnaliștii rămâneau cu gura căscată atunci când Victor Viorel PONTA zicea că înainte de a numi un ministru consulta serviciile, pentru a nu avea surprize. Toți se întrebau cum este posibil ca un premier să facă așa ceva.  Jurnaliștii  erau siderați. Ei vorbeau de democrație, de independență și de foarte multe principii. Probabil, ținînd cont de mapa profesională, cum se zice acum la dosarul de cadre din ziua de azi, cred că era rezonabil ca de la coaliție să plece o listă cu 100 de nume, acele nume să fie cernute și abia  după aceea din ce rămânea, să apară numele propunerii. Dacă nu s-a procedat așa înseamnă că o regulă a managementului politic a fost sărită din fluxul natural. Unii spun la Antena 3 SS, referindu-se la Sevil Shhaideh. Oare de ce? Liviu Dragnea a zis acum câteva zile că are și va avea o singură propunere Sevil Shhaideh. Eu zic că e vorba de răutăcismele unei jurnaliste care nu mai contenea cu repetarea lui efectiv la New York în septembrie 2001.  Temporizarea și comisia lui Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu înseamnă că le-au lipsit informații capitale. Politica mare nu este pentru amatori.


(27 decembrie 2016)

Monday, December 26, 2016

Niște cuvinte prea des folosite de jurnaliști

Dacă privim cu atenție tot ce se transmite de pe teren, observăm cu grație utilizarea pronumelui demonstrativ acesta, aceasta, aceștia, acestea, acela, aceea, acelea, aceia, prea des, nepermis de des, pentru cineva care se pretinde că stăpânește arta vorbirii libere. 
În opinia mea, cei care abuzează de folosirea pronumelui demonstrativ pentru a lăsa timp de gândire în a spune ceva cât de cât logic. Foarte mulți dintre jurnaliști nu au nici experiență și nici cultura necesară pentru a vorbi liber și cu concentrare pe subiect. În loc de bâlbâieli jenante, acei jurnaliști care abuzează de acesta, aceasta, aceștia, acestea, acela, aceea, acelea, aceia, mai bine introduc în structura frazelor șchioape, câte ceva redundant, dar fără valoareîn ideia de a supăra. Deranlează numai faptul că discursurile par de umplutură.

(26 decembrie 2016)

Diferențele dintre 14 iulie 1789 și 22 decembrie 1989

La interval de 200 de ani s-au produs două evenimente care au schimbat din temelii soarta a două popoare. La 14 iulie 1789 poporul francez a înfăptuit o revoluție care a delimitat feudalismul de noua societate, cea burgheză.
La 22 decembrie 1989 poporul român a înlăturat comunismul din țară, readucând democrația pluripartidismul și capitalismul, chiar dacă acesta a fost într-o formă ceva mai primitivă, dar capitalism a fost. Mai târziu, peroprietatea ca bază a societății, a fost garantată de stat.
Anii au trecut și cele două zile au căpătat forme de readucere în memoria popoarelor. Francezii o socotesc zi națională. Noi depunem coroane de flori și ne comemorăm eroii. La noi, de la an la an importanța acestei zile devine din ce în ce mai subțire, întrucât puternicii zilei vor ei să fie deaupra vremurilor. Anul acesta comemorarea s-a făcut în liniște, cu modestie și cu o oarecare reținere, pentru că evenimentele cotidiene au devenit importante, deși sunt trecătoare ca o clipă oarecare.
Diferențele dintre 14 iulie 1789 și 22 decembrie 1989 sunt foarte mari, chiar prea mari, lucru care ne face pe noi să fim diferiți de francezi, despre care spunem că sunt prietenii noștri. S-a vorbit mult timp de faptul că revoluțiile își devorează fiii. La noi și i-a împins în față, chiar prea în față. În partea cealaltă, i-a dus sub lama ghilotinei.Multe voci au zis că plutonul de execuție trebuia să-și continue treaba și după ziua de Crăciun a lui 1989, ajungându-se chiar la nivelul primilor secretari de județ. Totuși noi suntem un popor creștin, iar viața ca dar de la Dumnezeu, nu trebuie curmată de om prin plumbi. De necrezut, dar după 22 decembrie 1989 versurile:
Pleac-ai noștri,
Vin ai noștri,
Noi rămânem
Tot ca proștii.
au fost verificate de viața noatră care nu a încetat să fie crudă, nedreaptă și utâtă, pentru că micimea este una dintre diomensiunile ființei noastre mioritice în sine ca prazul, slana și togmăgeii.

(26 decembrie 2016)

Prăbușiri în direct

Televiziunile mai fac un lucru: includ și situațiile neprevăzute. Eu am văzut câteva.

  • În 15 noiembrie 1982 la coborârea în criptă a lui Brejnev din cauză că pânza nu a fost suficient de lungă, militarii s-au aplecat ei cât s-au aplecat, dar după aceea au dat deumul coșciugului. S-a auzit un huruit și apoi un bubuit surd. Am verificat și rerluarea pe tv de la bulgari seata și nu m-am înșelat.
  • Pe când Antena 1 nu-i era ostilă, Emil Boc a venit în 13 noiembrie 2003 la o emisiune a lui Andrei Gheorghe și datorită unei clipe de neatenție s-a prăbușit în gol, căci decorul era foarte aiurea conceput de niște neprofesioniști bizari, fără creier și mai ales superficiali.
  • În 6 martie 2014 Alexandra Cepraga a alunecat pe scena construită din materiale neadecvate ca să dea bine prin luciu, la televizor. Căzătura a fost foarte dură și respectiva membră a juriului nu a mai apărut pe scenă după aceea.
  • În 23 decembrie 2016 Oana Zamfir Stancu la o emisiune în care o invita pe Irina Loghin să ofere telespectatorilor un colind, datorită concentrării pe  prezentare a făcut o mișcare greșită și s-a prăbușit în direct, dar nu a fost nimic grav și a continuat să participe la emisiune.
Se zice că nimic nu este întâmplător, ci sunt semne de Sus, căci atunci când se fac calculele se adună plusurile cu minusurile și din când în când se impune o reglare de conturi, ceea ce duce la apariția unor situații pe care noi, în ignoranța noastră le numim accidente, ele fiind de fapt forme concrete ale plății unui decont.


(26 decembrie 2016)

Icarul și Icăreasa de Dâmbovița

Legendele zic unele chestii despre un personaj numit Icar, care avea aripi și care a pățit o nasoală și a avut un incident. Iată că după FNI și Rtv legenda reînvie. Am două situații în care se vede clar că a existat o Icăreasă care a plecat peste graniță într-un moment dificil. Nu avea cum să treacă  peste graniță decât zburând, nu cu avion, nu cu aparate care asigură zborul omului așa cum se vede în diferite clipuri. Singura modalitate este construirea de aripi exact așa cum a făcut autenticul Icar. Tot așa s-a întâmplat acum câteva zile. când un Icar ceva mai tinerel, mai înalt și-a pus și el aripi și a zburat cu succes, fiind copie la indigo ce s-a întâmplat prin 1999. Singurele lor laturi comune se referă la faptul simplu și cotodian că Icar și Icăreasa nu au avut metale pe ei ca să fie nedetectabili. Au avut prea mulți bani în conturi, aripile au fost bine lipite bine, au avut anvergura necesară unui zbor lin, sigur, bine direcționat și chiar pe distanță lungă.
Icarul și Icăreasa de Dâmbovița au fost realitate pură. Nici detaliile nu mai contează. Aripile nu mai sunt lipite cu ceară. Apropierea de soare nu va mai avea niciun efect și Icar va zbura nestingherit.





(26 decembrie 2016)

Nostradamus de Dâmbovița

Nostradamus de Dâmbovița nu s-a născut însă, pentru că ar trebui să fie prea inteligent să scornească niște fraze sau versete care prin interpretare să ducă la concluziile care convin fiecăruia. Eminescu a strâns toată inteligența de dinaintea celor 1000 de ani, iar următorul geniu, după calculele mele se va naște abia prin 3850, căci consumarea inteligenței în chestii fără rost va face să se amâne cu încă 1000 de ani amariția, deci vor fi nevoie de 2000 de ani. Credeam că Silviu Brucan a zis ceva și am zis că el este Nostradamus de Dâmbovița. Avea chiar o emisiune la PRO tv cu Amintiri despre viitor. Numai că a zis că vom fi și noi oarece în 20 de ani, ceea ce nu s-a adeverit în anul 2009 când a venit sorocul. Am concluzionat eu că sunt necesari 200 de ani. Pentru un Nostradamus e prea mult un ordin de mărime, mai ales că acum timpul probabil se prognozează la milimetru pentru 2 sau 3 zile.
Acum în era informatizării acel Nostradamus de Dâmbovița ar trebui:
- să aibă un pic de geniu;
- să nu fie un autodidact;
- să nu fie un ignorant;
- să spună și lucruri frumoase;
- să abordeze teme noi;
- să vorbească în termenii mileniului tre;
- să construiască, nu să prevestească;
- să nu se ocupe de sfârșitul lumii;
- să fie foarte aplecat;
- să nu dea impresia că e deasupra muritorilor, el însuși fiind astfel;
- să fie înțelept, nu doar să pară a fi;
- să fi realizat ceva la viața lui ca să fie urmat;
- să aibă aură de muritor special;
- să nu se drogheze;
- să.
Gigi Becali nu este un Nostradamus.
Ion Iliescu  nu este un Nostradamus..
Traian Băsescu  nu este un Nostradamus.
Adrian Năstase  nu este un Nostradamus.
Elena Udrea  nu este un Nostradamus.
Spun toate acestea pentru că nu Argeșul se varsă în Dâmbovița, ci invers, iar cursul Dâmboviței este dinspre munții Făgăraș spre câmpie pe lângă Budești și nu dinspre Budești către Curmătura Oticu. La noi, Nostradamus de Dâmbovița ar trebui să știe foarte bine să lucreze cu un procesor de texte, cu excel și cu software matematic pentru a-și verifica porgmnozele. Acum nu mai merge cu fraze construite cu un limbaj arhaic, pentru că fizica, dar și medicina modernă are explicații științifice la foarte multe fenomene pe care oamenii le considerau miracole. Nostradamus de Dâmbovița nu trebuie să fie nici un bătrân cu barbă albă năclăit nici măcar o vrăjitoare persuasivă, cu aere de femeie cultă, binevoitoare până pică banul prin arta prostirii disperaților. Nostradamus de Dâmbovița este lângă noi, dar încă nu s-a autoevaluat pentru a-și descoperi valențele speciale cu care este înzestrat de natură. Opera lui va fi de o cu totul altă factură și niciodată nu va fi auzit că a prevestit ceva, după ce acel ceva s-a produs, așa cum fac foarte mulți falși prezicători care spun că ei au prezis nu știu ce și mai au și nesimțirea să apară pe la emisiuni tv cu minciunile lor. Nostradamus de Dâmbovița nu va spune niciodată că nu-și prezice numerele la LOTO să se îmbogățească pe motive de moralitate. Am credința că Nostradamus de Dâmbovița nu va vorbi nici în versuri, nici în pilde, nu va fi amenințător și nici nu va ridica mâna dreaptă cu degetul arătător spre oamenii pe care-i consideră păcătoși ce trebuie pedepsiți. După părerea mea, Nostradamus de Dâmbovița va fi cel care va spune marile adevăruri poporului român. Mi-aș da eu cu părerea cam care ar fi primul adevăr pe care Nostradamus de Dâmbovița ar trebui să-l spună, dar mă abțin din motive strategice. Nu este nici ceva despre iubirea de aproape, nici despre cinste, nici despre anotimpurile care nu seamănă unul cu altul, ce despre un cuvânt format din 5 litere, cuvânt care începe cu litera m, se termină cu ă și în interior conține consoanele n și c. Deja am spus prea multe. Care este cuvântul, aș vrea să văd dacă cineva îl ghicește, că despre lucru foarte greu vorbește el.

(26 decembrie 2016)


Liniștea de dinaintea liniștii

Se zice mereu despre liniștea de dinaintea furtunii. Săptămâna care a început este însă sâptămâna de liniște care urmează unei alte săptămâni de liniște pentru că oamenii:
- au oala cu sarmale încă plină;
- țuica stă să fiarbă pe plită;
- jarul e pregătit să frigă fleicile;
- taifasurile nu s-au terminat;
- neamurile nu au plecat spre casele lor;
- copiii nu s-au săturat de săniuș.
Săptămâna aceasta care precede Anul Nou este cu alte așteptări, voit amânate, calculate la milimetru pentru că în laboratoare se lucrează. Liberalii gustă din cupa semivictoriei lor. USRiștii se bucură. PMPiștii petrec că gândul că în 2020 vor avea un scor cu mult mai bun, căci fostul prezident, deși nu va fi la vârsta senectuții, va avea suficientă putere să trăiască intens vremurile ce vor să vină despre care spun cu certitudine că:
- vor fi cu mult mai agitate decât între 2004-2014;
- vor aduce atâtea noutăți cât ăentru un veac;
- vor fi caracterizate prin finalizarea autostrăzii București-Brașov;
- vor arăta economiștilor români un lucru tribial: banii sunt doar o convenție;
- rocada invidiată de el și dorința de imitare nu se va produce;
- nu vom mai fi locul unde nu se întâmplă nimic;
- extremismul va pierde întregul teren prin mișcările greșite ce le va face;
- teoria încălzitii globale va fi desființată datorită erorilor de fundamentare;
- mulți vor vorbi fără să mai fie vreodată ascultați.
Acum îmi dau seama de  ce lipsesc piramidele de pe teritoriul vechii Dacii. Acum am realizat cum nu se conservă monumentele din grandomania celor puși să facă acest lucru. În Grecia am băzut bisericuțe care au incluse în ele coloane antice. La noi am văzut în Târgoviște cum tâmplărie medievală a fost înlocuită cu termopane. Melodia cu termopane, termopane a prins bine acolo. E liniște. Va fi liniște. Mămăliga este pregătită doar pentru a fi mâncată cu un grătar de porc tăiat în ajun și carnea care și-a luat sare câtă ăi trebuie, a fost un pic svântată.


(26 decembrie 2016)

Liviu DRAGNEA continuă să țină secretul

Liviu DRAGNEA lucrează la formula guvernamentală, adică cine va fi, respectiv, cine nu va fi ministru. Liviu DRAGNEA nu  vorbește nicio clipă despre cine va fi ministru. Curiozitatea este la cote foarte ridicate. Jurnaliștii lansează întrebări, dar vin și cu o serie de deducții doar-doar cineva va scăpa o vorbă de care să se agațe și să obșină o știre care să facă înconjurul țării. Mitul conturilor de facebook al lui Sevil Shhaideh odată spulberat, oamenii au avut a se lupta cu sarmalele și cu caltaboșii. Liviu DRAGNEA și-a format o echipă foarte bună cu care lucrează și comunicatorii lui știu ce mesaje să transmită. Există o serie de persoane care apăreau în public și care se vede treaba au ieșiri mai rare sau deloc, fără să fi căzut în disgrația echipei de conducere a PSD. Înseamnă că dintre acestea vor fi aleși miniștrii pentru că nu există o explicație rațională ca respectivii să nu mai continue să fie comunicatori. Lista guvernului o construiește cineva dacă își propune s-o facă foarte simplu trebuie numai:
- să se vadă care dintre comunicatori și-au rărit aparițiile în media;
- care sunt cei ce vin ceva mai înainte de șef la sediu;
- care sunt cei ce pleacă după ce a plecat șeful mare;
- efectuarea unei intersecții de liste construite.
Ce rezultă din intersecție ca fi cu siguranță peste 80% din miniștrii viitorului executiv PSD+ALDE, orice altă abordare denotă superficialitate. Numai cine cunoaște management politic va avea capacitatea de a suprapune comportamente concordante cu cerințele acestuia și cu realitatea. Am spus și repet, Liviu DRAGNEA cunoaște foarte bine lecțiile de management politic din moment ce a făcut totul după manual și i-a ieșit 100%.


(25 decembrie 2016)

Sunday, December 25, 2016

Șansă și risc

Chiar azi am ascultat o așa zisă jurnalistă, Diana nu mai știu cum,  de la Antena 3, care vorbea pe 26 decembrie 2016 pe la ora 9,08 de șansa ca Sevil Shhaideh să nu fie numită premier de către președinte. Eu știam că se asociază cuvântul șansă este asociat unui eveniment fericit cu o anume probabilitate de producere. Se vorbește de șansa de a câștiga la loto. Se vorbește de șansa de a trece un examen. Se vorbește de șansa de a face un concediu frumos. În cazul în care un eveniment cu efecte negative, presupune riscuri, deci reporterița Diana trebuia să zică ceva despre existența riscului ca președintele să respingă propunerea ca Sevil Shhaideh să devină premier. Riscul e una, șansa este altceva, să fie clar. Totul este vorba de cultură, de cât de mare este orizontul și de deschiderea fiecărui, car văzând utilizarea neadecvată mă face să cred mai există și alte ezitări pe care le voi auzi în zilele și lunile următoare.


(25 decembrie 2016)

Avionul Tupolev-154 care a decolat din Adler

Ziua de Crăciun a fost marcată de un eveniment de un tragism ieșit dein comun descris astfel:
- un avion Tu-154, al Ministerului rus al Apărării s-a prăbușit;
- a decolat la ora locală 5,40 (2,40 GMT) din Adler, oraș situat la sud de stațiunea balneară Sochi, de     la Marea Neagră;
- destinația baza aeriană rusă Hmeimim, de lângă  Lattaqia, nord-vestul Siriei;
- obiectivul era un spectacol de Crăciun pentru soldașii ruși din Siria;
- avionul s-a prăbușit la scurt timp după decolare în Marea Neagră;
- numărul total alpersoanelor aflate la bordul avionului era de 91;
- opt persoane erau membrii echipajului;
- 64 persoane erau de membrii corurilor Armatei Roșii;
- nouă jurnaliști;
- doi înalți funcționari civili;
- responsabila unei organizații caritabile, Elizaveta Glinka.
- resturi ale avionului au fost găsite la o la o adâncime de 50-70 metri, la distanță de 1,5 km litoralul     orașului Soci;
- la înalt nivel guvernamental sete în curs de desfășurare a unei anchete.
Reamintesc faptul că acum câteva zile,  ambasadorul Rusiei la Ankara a fost împușcat mortal de către un polițist din garda de protecție și pază care înainte de a fi ucis de forțele de poliției a strigat sloganuri referitoare la Siria și orașul Halep.
Luni 26 decembrie 2016 a fost decretat doliu național în toată Federața Rusă, în memoria victimelor tragediei aviatice.


(25 decembrie 2016)

George MICHAEL, doar 53 de ani

Marele cântăreț care a fost și la București în 31 mai 2007 de azi 25 decembrie 2016 este istorie. George MICHAEL a fost un mister și a lăsat în urmă o operă deosebit de valoroasă care va traversa exigențele timpului, prin valoarea ei.
Videoclipurile lui din concerte arată un muzician cu ritm, exact, dinamic, care a știut să-și electrizeze publicul. De câte ori l-am văzut la tv în principal, am conchis: iată o prezență. În acele clipuri a apărut la costum, cu cravată, cămașă albă, distins, tuns cu barba aranjată și de fiecare dată îmi ziceam că pe coperțile volumelor de tipul To be a gentlemen poza lui alb-negru ar trebui să fie folosită. Un destin implacabil a făcut ca firul său de așă să aibă capătul azi, când 53 este un număr prim mult prea mic pentru o vârstă a unui artist adevărat și o viață încheiată. Sunt sigur că tabloidele în lipsa lor de respect, își vor pune și vor și găsi răspunsul la întrebarea de ce.

(25 decembrie 2016)

11 locuri din România obligatoriu de văzut

Iată că sunt 11 locuri pe care tot românul trebuie să le vadă:

  • Castelul Bran
  • Castelul Hniazilor
  • Castelul Peleș
  • Mănăstirea de la Curtea de Argeș
  • Biserica de lemn din Șurdești 
  • Cetatea Sighișoarei
  • Mănăstirile pictate din Moldova
  • Delta Dunării la colonia de pelicani
  • Salina Turda
  • Cimitirul vesel de la Săpânța
  • Monumentele lui Brâncuși de la Tg. Jiu.
Cu siguranță mai sunt și alte locuri superbe, dar pe acestea eu le consider obligatoriu de văzut. Niciodată nu am să vorbesc despre locuri pe care nu le știu. Pe cele enumerate, le-am văzut, chiar de mai multe ori și ori de câte ori voi avea ocazia voi merge acolo, pentru că mă simt român.


(25 decembrie 2016)

Jurnaliștii țate și președintele Iohannis

De la instalarea în funcția de prezident, asist la nenumărate întrebări ale jurnaliștilor cu tipologia de țață, care nu fac diferența între simplismul ridicol al întrebărilor pe care le pun și așteptările pe care le are publicul de la primul om din stat, adică prezidentul nostru. Am auzit în acești doi ani întrebări precum:
- de ce nu apare zilnic la televizor?
- de ce nu vorbește muult?
- de ce nu comentează cutare chestie?
- de ce nu spune unde pleacă în concediu?
- de ce merge vinerea la Sibiu?
- de ce tace?
- de ce nu ia atitudine în cutare chestiune?
- de ce a folosit o anumită intrare?
- de ce a folosit altă ieșire?
- de ce nu primește pe X?
- de ce l-a primit pe Ț?
- de ce nu felicită pe Y?
- de ce a felicitat pe Z?
- ce a discutat la Consiliul Europei?
- ce a fost la CSAT?
- de ce postează pe facebook?
- de ce a zis cutare propoziție?
- de ce merge în vizită oficială în țara A?
- de ce n-a făcut cutare nominalizare?
- de ce a acceptat demisia lui B?
- de ce le zice unora penali?
- de ce a dat un anume răspuns la o anume întrebare?
Curg fluvii de întrebări care încep invariabil cu de ce, de parcă un om trebuie tot timpul să fie pe placul unui grup de oameni, care umblă nu să informeze onest pe cetățeni, ci după rating, după senzațional, pentru a primi reclame, pentru a încasa bani căci de acolo vin salariile grase. Săl lăsăm pe prezident, profesor de fizică la bază, să se manifeste așa cum crede, căci facultatea de fizică este una dintre cele mai grele, vă garantez, pentru că știu exact despre ce vorbesc. Fizicienii trebuie lăsați să fie exact așa cum vor ei să fie, nu altfel. Einstein a fost fizician, Newton a fost fizician și n-am auzit ca PhD în phisics să fie contestate pe teme de plagiat așa cum seunt devorați juriștii, de te apucă și mila. Am mai spus și repet: am un GOLF și este fabricat în Wolfsburg, acesta este în Germania, se știe! Și cu asta am spus totul. Între un Volkswagen Golf și un jurnalist-țață de Dâmbovița este diferență ca de la cer la pământ.


(25 decembrie 2016)

Formula care ne diferențiază

Să presupunem că dorim să vedem cât de grozavi sunt indivizii unei colectivități care au:
- aceeași vârstă;
- același nivel de pregătire;
- aceleași preocupări.
Adică mai pe românește spus, fac parte dintr-o colectivitate omogenă. Se procedează astfel:
- sunt chemați toți;
- li se dă fiecăruia o pagină cu un același text;
- sunt introduși fiecare în câte o cameră;
- li se spune că trebuie să memoreze textul;
- când considetă textul memorat, apasă pe un buton;
- ies din cameră;
- returnează pagina spre evaluatori;
- a 20 minute după ieșirea din cameră sunt puși să reproducă textul; 
- se înregistrează momentul intrării în cameră;
- se înregistrează momentul ieșirii;
- se înregistrează lungimea textului reprodus;
- se numără greșelile făcute;
- se calculează punctajul pe baza unei formule la toți;
- se ordonează lista indivizilor descrescător.
Ideia de bază rămâne legată de formula de calcul. Dacă ordonarea se face după lungimea textului reprodus este una, dacă este luat în calcul numărul de greseli este altceva, iar dacă se iau ambele criterii lucrurile se complică. Ideia de bază este ca algoritmul de calcul:
-  să fie spus de la început;
- să includă toate situațiile;
- folosirea formulei să nu lase loc de interpretări;
- valorile obținute să fie toate într-un interval precizat;
- probabilitatea ca la date diferite să fie obținut același rezultat, să fie mică.
O formulă pentru funcția f() de calcul a indicatorului Q de performanță este:
Q = f(, L, A,B, C) 
unde:
L - lungimea textului;
A - lungimea textului 
B - lungimea textului 
C - timpul necesar memorării.
Indicatorul are valoarea Q = 1 dacă textul este reprodus fără greșeală și Q = 0 dacă nu a fost memorat nimic. Cu cât un ins a reținut mai mult din text și are cât mai oușine greșeli, cu atât indicatorul este mai apropiat de 1. Cu cât rezultatul e mai slab, indicatorul Q este mai apropiat de 0.
Dacă se ia în considerare numai un parametru, lungimea textului, se va merge pe regula de trei simplă. Dacă se iau toți trei factorii, se vor calcula niște coeficienți. și fie că se folosește o ecuație de regresie liniară, fie o formulă foarte complicată, dar acceptată. Este loc de foarte multă cercetare științifică și pentru această abordare.
Dacă textul a avut 1000 de cuvinte și un ins a reținut 700 de cuvinte, coeficientul Q = 0,7 după regula de 3 simple. Dacă se iau în calcul erorile Q = 1 - Q' unde Q' se calculează după regula de trei simple. Dacă textul are 1000 de cuvinte și se fac 900 de greseli, Q' =  0,9, iar indicatorul de ierarhizare va fi Q = 0,1.
Lucrurile se complică atunci când se combină factorii, aspect ce-l voi trata cu alt prilej, că acum este Crăciunul și am mâncat sarmale. Persoanele vor fi ierarhizate descrescător după valaorea lui Q oricum ar fi calculată. În cazul ierarhizării premierilor  după km de autostradă dați în folosință pe mandaele lor, se scriu numai km dați în folosință și ei sunt ordonați descrescător. Lucrurile devin extrem de dure atunci cânt mai mulți competitori au în dreptul lor zero, dacă pe mandatele lor au fost dați în folosință zerokm.


(25 decembrie 2016)

James Levine, cel mai invidiat bărbat din lume

James Levine este un mare muzician care între 1976 și 2016 a fost director muzical la Metropolitan House Opera. Este cel mai invidiat bărbat din lume pentru că a avut ocazia să dirijeze spectacole unde au cântat voci dintre cele mai mari ale lumii, printre care se află:
June Anderson, Ileana Cotrubaș, Aprile Millo, Deborah Voigt, Ruth Ann Swenson, Benackova Gabriela, Leontyne Price, Mirella FRENI, Joan SUTHERLAND, Marilyn HORNE, Montserrat CABALLE, Diane KESLING, Edda MOSER, Gail DUBINBAUM, David RENDALL, Sesto BRUSCATINI, Ara BERBERIAN, Roberta PETERS, Loretta Di Franco, Julien Robbins, Birgit Nilsson, Kiri TE KANAWA, Catherine MALFITANO, Katia RICCIARELLI, Judith BLEGEN, Frederica von STADE, Eva Marton, Leona MITCHELL, Serena Malfi, Teresa Stratas, Eleanor Steber, Jose CARRERAS, Placido DOMINGO, James McCRACKEN, John DARRENKAMP, Dano Raffanti, Robert Nagy, Brian Schexnayder, Alfredo KRAUS, William LEWIS, Nicolai GHIAUROV, Ruggero RAIMONDI,  Carlo Bergonzi, Ferruccio Furlanetto, Luciano Pavarotti, Bryn Terfel, Roberto Alagna, Giuliano CIANNELLA, Nicolai GEDDA, Jennie Tourel, Hans Hotter, Cornell MacNeil  și Simon Keenlyside.
Sunt cele mai amri voci ale secolului al XX-lea dar și ale secolului al XXI-lea.James Levine, cel mai invidiat bărbat din lume, pentru că în calitatea sa de dirijor a fost la pupitrul orchestrei în peste 2500 de reprezentații. este exact numărul administrat de un mare tenisman care  își nota într-un carnețel femeile cu care-și petrecea nopțile, ajungând la frumosul 2500 care este nimeni altcineva decât mirificul 50 la pătrat.


(24 decembrie 2016)