Saturday, September 23, 2017

Șoferii prost-crescuți

Un șofer cu carențe de educație se vede de la o poștă prin tot ceea ce face în trafic și nu numai. Față de ceilalți șofer, prost-crescutul:
- nu semnalizează niciodată;
- depășește prin dreapta;
- îți taie fața instantaneu;
- clacsonează tot timpul;
- face să scrâșnească roțile;
- incomodează pe toată lumea;
- arată semnul cu degetul mijlociu;
- aruncă gunoaiele din mers;
- nu oprește la stop;
- trece pe rosu la semafor;
- face semne cu faza lungă;
- alternează depășirile;
- nu păstrează nicio distanță;
- merge inegal ca viteză;
- frânează nejustificat;
- merge pe contrasens;
- șicanează pe toată lumea.
Uneori mă aștept ca persoane cu mașini speciale, cu mulți cai putere și scumpe să aibă ieșiri dintre cele mai bizare, dar lucrurile sunt nuanțate. Sunt și șoferi cu mașini scumpe care se dau în stambă în trafic, cum tot așa sunt șoferi cu mașini penibile, care în realitate sunt pisici, dar conducătorii lor le văd lei fioroși și se comportă cum n-ar trebui, adică neadecvat. Am ajuns imun la cele mai teribile mojicii de trafic și nu am reacții la comportamente deviante ale unor șoferi, rezumându-mă a le zice să meargă în durerea lor, căci nu merită mai mult. Ei sunt cei care crează haosul în trafic pentru că doresc să iasă în evidență și ei cun ceva dacă în fața nevestelor lor sau a iubitelor lor sunt zerouri barate ca virilitate și singura lor manifestare potentă este pedala accelerației și rotirea volanului anapoda cu apăsarea stupefiantă, prelungă și agasantă  a claxonului.



(23 septembrie 2017)

Șoferii corecți

Șoferii corecți sunt o specie de șoferi pe cale de dispariție care:
- cunosc legile;
- știu codul rutier;
- aplică în practică ceea ce au învățat;
- învață din greșelile lor și ale altora;
- conduc prezentiv;
- respectă indicatoarele;
- opresc la stop la intersecție;
- nu șicanează pe nimeni;
- la 100.000 km parcurși nu au nicio penalizare;
- nu și-au lovit mașina;
- nu li s-a lovit mașina;
- au distanță față de cel din fașă;
- se urcă la volan odihniți;
- nu lasă copiii să conducă:
- nu încurajează condusul fără permis;
- țin mereu mâinile pe volan;
- nu scot mâna afară pe geam;
- nu vorbesc la telefon;
- nu întorc capul să discute cu alții;
- sunt tot timpul odihniți.
Șoferii corecți nu sunt mulți, nu sunt nici cei mai buni, sunt șoferi pur și simplu, care apreciază propria lor viață și care se gândesc tot timpul la cei dragi ai lor și nu vor nicio clipă să-i pună în pericol. Am niște prieteni care sunt modele pentru mine, unii fiind cu mult mai tineri decât mine. De la ei am învățat multe și tot de la ei știu când să fiu domn și când să nu mă comport altfel decât ca un domn în trafic, chiar dacă unii șoferi se comportă ca niște otrepe. Dacă mi-aș da o notă, cred că este undeva la 8,25 căci de 9 nu sunt, de zece nici atât, dar nici de 4 nu sunt.


(23 septembrie 2017)

Șoferii bețivani

Urcatul beat la volan este apanagiul oamenilor slabi dar și inconțtienți. Toate au un început. Prima dată se începe cu un gât de tărie sau o jumătate de pahar de vin sau o nevinovată bere. Dacă omul vede că merge, continuă, dar nu oricum, ci amplificând. Ia ă cinzează de țuică, ia  50 mililitri de tărie fină, bea două beri și contină tot așa încât ajunge să se urce la volan beat mangă. Am văzut așa ceva dar n-am știut decât după ce mi s-a zis că este după un chef unde a dat pe gât 1/2l de palincă. Mi s-au muiat picioarele și din acea clipă am zis că nu mă voi mai urca cu acela niciodată în mașină, chiar dacă se jură că este treaz 100%.
Bețivanii care sunt prinși la volan își dezvăluie carențele de caracter și dacă sunt și filmați se vede că sunt de un penibil groaznic, deși treji sunt oameni cu funcții.
Am văzut astfel de specimene plecând de la nunți sau de la Revelioaneconducând, dar ceea ce nasol rău de tot este faptul că sunt încurajați de neveste sau chiar de părinți. Câtă mizerie și câtă inconștiență caci o clipă de neatenție duce la tragedii inimaginabile, care ar fi fost evitate doar dacă omul nu ar fi condus beat sau hai săm zicem ceva mai mult decât afumat.

(23 septembrie 2017)

Șoferii telefoniști

Șoferii telefoniști sunt acei șoferi care vorbesc la telefonul mobil când conduc. În vremurile de început ale telefoniei mobile aveam un cunoscut, matre om de afaceri care avea printre primele telefoane mobile, acele cărămizi greoaie dar absolut necesare celor care doreau să se dea mari. El se ducea la aeroport să ia pe cineva. Vorbea la telefon și avea viteză. Cel din fața lui a pus frână, el nu a avut reacție, a intrat în cel din fașă și neavând centura de siguranță pusă a murit pe loc. Eu nu folosesc niciodată telefonul mobil când conduc. Dacă sună cineva ori răspunde soția, ori opresc eu unde este posibil și sun pe cel care m-a contactat. Îmi cer scuze și soluționez ce este de soluționat. Nu știu cât de supraoameni se cred unii, dar eu îmi cunosc limitele și deși cred că am unele calități, nu sunt nimic din Napoleon care făcea multe lucruri simultan. Sunt un biet muritor care vrea să stea cu mâinile pe volan și cu piciorul gata să ciupească frâna la o adică, cu atenția la ce este în trafic 100%.

(23 septembrie 2017)

Șoferii birjari

Șoferii birjari sunt acei șoferi care din nimic înjură atât de urât încât apare mirarea de unde există o așa varietate de înjurături și ocări de oameni care de regulă au mașini scumpe și haine frumoase de domni. Am văzut astfel de șoferi de nenumărate ori și mă mir că viața nu i-a învățat nimic, deși ei se cred cunoscători a multe lucruri. Ei înjură când:
- sunt incomodați:
- incomodează;
- vor nu știu ce și nu obțint;
- se cred zmeii șoselelor;
- vor să se dea mari în fața femeilor;
- ar trebui să tacă;
- cred că au dreptate;
- spun că sunt cei mai corecți;
- se cred cei mai buni;
- toți din jur sunt proști.
Eu nu dau doi bani pe astfel de șoferi pentru că nu sunt buni nici cât o ceapă degerată la volan. Numai gura este de ei și capacitatea lor de reacție este submediocră. În trafic sunt vai de ei și cel mai bun lucru este să nu li se răspundă pentru că în niciun caz ei nu au cum să fie educați și cel mult se amplifică un conflict inutil care duce la lucruri proaste pentru toți.
(23 septembrie 2017)

Sava NEGREAN BRUDAȘCU

Pe cântăreața Sava NEGREAN  o știu de când a participat la concursul de muzică populară românească Floarea din grădină, pe când a trecut etapă de etapă și a cucerit marele trofeu. Vocea ei era specială, pătrunzătoare, iar repertoriul i-a lăsat pe mulți cu gura căscată prin frumusețea versurilor și prin linia melodică. Avea ceva inedit Sava NEGREAN în tot ceea ce făcea. Mai târziu și-a adăugat și numele de BRUDAȘCU.
Cine ascultă unul din cântecele:
 Doamne ocroteşte-i pe români
 Pe cararea vieții mele 
 Transilvanie frumoasă
 Apa trece, pietrele rămân
 Mă cunosc că-s sălăjancă
 Noi suntem români
 Bată-l Dumnezeu sa-l bată
 Bade unde-ai fost aseară
 Somnu' mi-i și nu mă culc
 Românie, Românie
 Mămăliga și mălaiul
 Supăratu-i omu' Doamne
 Dorule, nu fi nebun
 Așteaptă-mă dor că vin
 A plecat moțul prin tară
 Mai dă-mi Doamne încă-o viață
va înțelege de ce cântăreața Sava NEGREAN BRUDAȘCU este una dintre cele mai mari voci ale Ardealului și de ce atunci când ea apare pe scenă este ovaționată îndelung. Ea este după mulți ani de cânt aceeași interpretă plină de nerv, cu costumul oșenesc impecabil și cu jocul de scenă din care se vede că ea își respectă spectatorii care vin să-i asculte melodiile ce ridică sălile în picioare.



(23 septembrie 2017)

Friday, September 22, 2017

Comuniștii și amantele lor

În comunism lucrurile erau foarte clare. Tovarășii trebuiau să fie căsătoriți cu tovarășe, iar copiii lor erau tovărășei. Comunismul impunea o serie de reguli stricte, astfel încât tovarășii căsătoriți nu aveau voie să aibă alte tovarășe cu care să se zbenguiască decât tovarășele-soții cu acte. În acele vremuri ideia de concubinaj nu exista în hârtii, ci numai în realitate, iar oamenii numiți concubini țineau ascunăs relația și dacă cineva trăia cu altcineva nu era lucru de laudă, iar ședințele de partid aveau de multe ori ca subiecte analiza purității societății, pentru a stârpi și amantlâcurile dar și concubinajul. În comunism omul era:
- singur, adică necăsătorit și plătea taxă de celibat;
- căsătorit dar numai femeie și bărbat, tradițional;
- văduv dacă perechea pleca în lumea celor drepți.
Orice altă variantă era exclusă, iar atunci când societatea formată din binevoitorii turnători depista abateri de la aceste trei variante, se ocupa adunarea generală și bob de analiza situației în vederea rezolvării ei cu spirit partinic, revoluționar și categoric. Cam toate întreprinderile aveau în ateliere și în birouri difuzoare agățate deasupra ușii pe perete și acolo se auzeau ședințele publice de analiză și de judecată a infractorilor care erau de regulă amanți demascați, hoți dovediți și alte tipuri de necinstiți pe care colectivele de oameni ai muncii îi repudiau în mod revoluționar desigur.
Era o calamitate pentru soțul care punea coarne ca soțul încornorat să se jăluiască la partidul unde lucra vinovatul. Imediat respectivul era pus în discuție și perdaful primit de acesta era de neuitat. Dacă înscrisul avea un circuit ceva mai complicat de la cc al pcr sau de la județeana de partid, adrisantul simțind pe pielea lui întregul spectacol al respectivului traseu. Am auzit și eu la difuzor uneori frânturi de show și este greu de redat cum se spălau rufele mai ales între amante dacă respectivul era neglijent și nesătul, nemulțumindu-se doar cu una bucată. Despre sancțiunile pe linie de partid nu am prea multe de spus, pentru că în cazul directorilor, aceștia își pierdeau funcțiile, iar în cazul muritorilor de rând, aceștia erau numai arătați cu degetul o bucată bună de vreme. 



(23 septembrie 2017)